Nu e prima dată când fac un quiche. Dacă veţi căuta în articolele precedente care vorbesc despre quiche, probabil vă veţi da seama sau vă veţi aduce aminte că nu e deloc o treabă complicată, ba chiar beneficiază de cele două mari avantaje după care se dă în vânt individul contemporan: e gata repede şi compoziţia poate conţine o mulţime de combinaţii de ingrediente. Quiche-ul e quiche dacă respectă două principii mari şi late: umplutura e pusă într-un aluat fraged sau din foietaj şi trebuie să fie "legată" cu un amestec de ouă şi smântână. Pe Smokey Robinson l-am văzut de curând într-o ediţie "American Idol" dedicată muzicii create în ultimele decade la legendarul Motown Records. Şi pentru că Smokey e un individ pe care eu îl preţuiesc tare, iar în quiche-ul de azi am pus ceva cărniţă afumată, am zis să-i dedic lui trebşoara asta :) Mai jos, explicaţii pas cu pas şi opt poze grăitoare.

Nu mă dau în vânt după varza murată. Asta pentru că, probabil, îmi place prea mult varza proaspătă, fragedă, crocantă, cât mai puţin "prelucrată". Cu siguranţă nu-mi place varza murată prea mult, cu gust de putină sau de butoi în care s-au întâlnit, de-a lungul anilor, mai multe generaţii de murături. Duminică seară am vorbit cu Petru Stratulat, la Radio Guerrilla, în deja obişnuita rubrică "Drive In" din programul său de weekend, despre salata asta care e potrivită şi de capul ei, şi ca garnitură pentru alte bucate, de obicei coapte sau prăjite.

Am o cumnată. Nu. Am două cumnate. Sigur că amândouă sunt aproape tot timpul conectate la realităţile apetisante de pe Pranzul din Caserolă, dar asta nu înseamnă că nu au şi ele propriile iniţiative şi propria imaginaţie culinară. Ei bine, uneia dintre ele i-am spus că urmează să fac nişte conopidă la cuptor, cu smântână şi pesmet. Clasic, nu? Asta pentru că sunt în continuare foarte convins că oamenii caută pe Internet mâncăruri simple, uşor de făcut. Numai că ea a ridicat o sprânceană şi mi-a zis: "De ce nu faci ceva nou, ceva ce eu, spre exemplu, n-am mai încercat până acum?". Şi aşa am făcut :)

Am o cumnată. Nu. Am două cumnate. Sigur că amândouă sunt aproape tot timpul conectate la realităţile apetisante de pe Pranzul din Caserolă, dar asta nu înseamnă că nu au şi ele propriile iniţiative şi propria imaginaţie culinară. Ei bine, uneia dintre ele i-am spus că urmează să fac nişte conopidă la cuptor, cu smântână şi pesmet. Clasic, nu? Asta pentru că sunt în continuare foarte convins că oamenii caută pe Internet mâncăruri simple, uşor de făcut. Numai că ea a ridicat o sprânceană şi mi-a zis: "De ce nu faci ceva nou, ceva ce eu, spre exemplu, n-am mai încercat până acum?". Şi aşa am făcut :)

Nu e prima dată când fac un quiche. Dacă veţi căuta în articolele precedente care vorbesc despre quiche, probabil vă veţi da seama sau vă veţi aduce aminte că nu e deloc o treabă complicată, ba chiar beneficiază de cele două mari avantaje după care se dă în vânt individul contemporan: e gata repede şi compoziţia poate conţine o mulţime de combinaţii de ingrediente. Quiche-ul e quiche dacă respectă două principii mari şi late: umplutura e pusă într-un aluat fraged sau din foietaj şi trebuie să fie "legată" cu un amestec de ouă şi smântână. Pe Smokey Robinson l-am văzut de curând într-o ediţie "American Idol" dedicată muzicii create în ultimele decade la legendarul Motown Records. Şi pentru că Smokey e un individ pe care eu îl preţuiesc tare, iar în quiche-ul de azi am pus ceva cărniţă afumată, am zis să-i dedic lui trebşoara asta :) Mai jos, explicaţii pas cu pas şi opt poze grăitoare.