• Ingrediente pentru o porţie: ciuperci de fag, file de porc, ceapa, coriandru, ardei iute, mustar, mustar cu boabe, unt, smantana lichida, coniac, ulei de masline si ulei de floarea soarelui
• Timp de preparare: 13-14 minute
• Dificultate: medie
• Mod de preparare: Ciupercile alaturi de ceapa feliata le pui la calit putin in ulei de masline. In mojar pisezi putin ardeiul iute cu coriandru si apoi tavalesti fileul in amestecul astfel pisat. Porcul il prajesti in ulei de floarea soarelui. Cand carnea este aproape facuta pui peste ea ciupercile rumenite si putin sos. Sosul il faci intr-o tigaie mica din unt, smantana lichida, mustar clasic si mustar boabe – totul stins cu putin coniac.
• Mod de servire: Cald

• Ingrediente pentru o porţie: carne de vita, ceapa, ghimbir proaspat, ciuperci, usturoi, iaurt degresat, coriandru boabe, nucsoara proaspat rasa, cardamu macinat, peperoncino, zahar, curcuma, miere, rucola si rosii in bulion.
• Timp de preparare: 12-14 minute
• Dificultate: medie
• Mod de preparare: La inceput tai ceapa si ciupercile foarte subtire ce apoi le pui in tigaie la calit. Apoi tai marunt usturoiul si ghimbirul. Intr-un mojar pisezi marunt coriandrul. Cand ceapa s-a rumenit putin adaugi coriandru, curcuma, cardamu, nucsoara si zahar in tigaie. Apoi adaugi ardeiul iute (peperoncino), sare si piper. Amesteci bine si apoi pui ghimbirul si usturoiul. In acest timp tai muschiul de vita in feli subtiri si il adaugi peste amestec. Dupa ce totul s-a calit cateva minuteadaugi pulpa de rosii peste amestec. Lasi sa fiarba putin inainte sa adaugi iaurtul (sau smantana lichida dupa preferinte). La final aduci putina dulceata intregii povesti cu putina miere pusa in tigaie. Pentru aspect estetic poti sa pui cateva frunze de rucola in amestec.
• Mod de servire: Se serveste cald alaturi de o portie de orez.

Ingrediente: un Pui Antistres, portocale – 2; seminţe de coriandru – o linguriţă; sare grunjoasă de mare – o linguriţă; ulei de măsline – patru linguriţe; sos de soia – 4 linguriţe; coaja rasă de la una dintre portocale; miere – două linguriţe; sucul de la una dintre portocale; piper proaspăt măcinat.

Pasul 1. Am scos Puiul Antistres din folia de protecţie şi m-am bucurat din nou de privelişte: un pui măricel, de peste 1,5 kg, cărnos, arătos şi cu miros proaspăt. Am observat, din nou, cu aceeaşi bucurie, că în tăviţa de aluminiu nu se scursese aproape nimic în timpul refirgerării.

Pasul 2. Mi-am adus pe masa de lucru toate ingrtedientele despr ecare v-am povestit mai devreme. Le-am pus pe toate în castronele şi sosiere ca să-mi fie mai uşor să le folosesc, dar şi ca să arate totul mai bine în poză

Pasul 3. Am înţepat Puiul antistres în mai multe locuri, şi pe spate, şi pe piept, şi pe pulpe, cu o furculiţă. Am făcut înţepături destul de adânci pentru ca baiţul pe care urma să-l pregătesc să pătrundă cât mai adânc în carne.

Pasul 4. Am mărunţit bine, în mojaruld e piatră, seminţele de coriandru şi sarea. Am mutat praful într-un castron şi am pus peste el uleiul, sosul de soia, mierea, piper, coaja de portocală şi sucul stors. Am amestecat totul bine şi aşa am obţinut amestecul cu care am uns puiul.

Pasul 5. Cu o pensulă de bucătărie, am “îmbălsămat” bine păsăroiul pe toate părţile, insistând în zonele în care făcusem găuri cu furculiţa. Toate astea în tava de aluminiu a Puiului Antistres.

Pasul 6. Am turnat restul de balsam în interiorul puiului şi am închis totul bine cu o portocală mai mare, introdusă forţat fix în…”cavitatea inferioară” a Puiului Antistres. Asta pentru ca toate sucurile să rămână în interior pe durata coacerii şi să umple de aromă toată friptura.

Pasul 7. L-am pus pe Domnul Antistres în cuptorul încins şi l-am copt vreme de 45-60 dee minute. Prepararea în sine nu a durat mai mult de zece minute.

Uite-aşa a arătat mândreţea la final. Gustul răcoritor de portocale, miresmele sosului de soia şi ale coriandrului sunt nota predominantă a întregii poveşti, dar pusă în valoare de calităţile native ale Puiului Antistres, care din nou a lăsat în tava de aluminiu o bucurie de sos aromat şi gustos.

Nu uitaţi că, dacă vreţi să primiţi la finalul săptămânii un Pui Antistres de la Agricola Bacău, pregătit exact ca în povestea de mai sus, astăzi trebuie să lăsaţi un comentariu cu o ştire SF  folosind cuvintele: păpădie, minunat, fluturaş, ostropel şi indubitabil. Succes!

Ingrediente pentru două porţii: macaroni – un snop cu diametrul de 5-6 centimetri; fileuri de anşoa – 5-6 bucăţi; ceapă verde – 4-5 fire; usturoi – doi căţei; ardei capia copt – 60-70 de grame; roşii proaspete – 2 bucăţi nu prea mari; vin roşu dulce – 70-100  ml; suc de roşii – 100 ml; rozmarin – câteva ace; ardei iute mic uscat (piri piri) – după posibilităţi; ulei de măsline; cimbru uscat; boabe de coriandru proaspăt măcinate.

Pasul 1. Mi-am adunat toate ingredientele. Am curăţat ceapa şi usturoiul. Le-am tăiat mărunt. Am scurs bine file-urile de ansoa de uleiul din borcan. Le-am tăiat în jumătăţi. Am tăiat ardeii copţi în bucăţi nu prea mari. Am tăiat roşiile cuburi. Nu am folosit suc de roşii, ci passata pe care am diluat-o cu puţină apă. Am pus amă la fiert pentru paste, de care m-am ocupat în paralel cu sosul. Am încălzit tigaia şi am pus o lingură de ulei de măsline. Când s-a încălzit uleiul, am pus în tigaie ceapa, usturoiul şi bucăţile de anşoa. Am pus şi două şinguri de apă şi am sotat totul vreo două minute, pe foc puternic.

Pasul 2. Am adăugat în tigaie bucăţile de ardei copt. Au adus sosului o aromă uşor afumată. Le-am călit împreună cu celelalte ingrediente, amestecând mereu cu o spatulă de lemn. Vreo două minute. În această fază, sosul îmbină aroma sărată a file-urilor de anşoa cu aceea afumat-acrişoară a ardeilor copţi.

Pasul 3. Cât am călit ardeii copţi, amestecul din tigaie a secat şi a început să sfârâie. Am stins totul cu vin bun, dulce. Am avut o sticlă de “Lacrima lui Ovidiu” roşu, desfăcută încă din weekend, când prietenii noştri au fost nevoiţi să plece intempestiv, cu mult înainte de a fi terminat licoarea parfumată. Am micţorat focul şi am lăsat totul să fiarbă cu clocote mici, până ce mare parte din vin s-a evaporat, iar sosul a rămas destul de gros. Între timp clocotea apa pentru paste, am pus sare, am adus din nou la fierbere, am pus macaroni, le-am amestecat puţin şi le-am lăsat să fiarbă.

Pasul 4. Când sosul a fost suficient de gros, am pus roşiile proaspete, tăiate cuburi, şi sucul de roşii. Am amestecat din nou şi, tot pe foc nu prea puternic, am lăsat să fiarbă şi să scadă bine. La final am adăugat un vârf de linguriţă de cimbru uscat, strivit între degete, ca să-i stârnesc aroma. Am pus şi câteva boabe de coriandru proaspăt măcinat.

Pasul 5. Când pastele au fost gata, fierte al dente, le-am scurs bine într-o strecurătoare. Le-am răsturnat într-o cratiţă mai adîncă şi am turnat sosul fierbinte peste ele. Le-am amestecat bine, scuturând cratiţa şi permiţând sosului să pătrundă peste tot.

La final, în bolurile în care le-am împărţit în două porţii, am împrăştiat şi cele câteva ace de rozmarin. Porţia mea a avut piri-piri din plin, mi-am dat realmente foc întregii existenţe pentru un sfert de oră. Cealaltă porţie a primit o ploaie de parmezan ras proaspăt şi, din câte mi s-a povestit, a fost foarte bună. Recapitulând pe scurt povestea sosului, hai să vedem care sunt aromele din care a fost compus: usturoi, sevă proaspătă de ceapă verde şi aroma sărată, marină, a file-urilor de anşoa. Afumat-acrişor de la ardeii copţi. Dulceag-nobil-fructat de la vinul bun. Dulce-acrişor-blând d ela roşii şi passata. Iute-focos de la piri-piri. Crezi că eşti destul de puternic să încerci asta?

Ingrediente pentru două porţii: praz – două fire cu lungimea de aproximativ două palme; usturoi – doi căţei mari; ardei capia roşu – o bucată; roşii uscate – 3-4 bucăţi; straturile din interior ale firelor de praz; piper proaspăt zdrobit; coriandru proaspăt zdrobit; roşii decojite, în bulion – o cutie mică; suc de roşii sau passata – aprox. 100 ml; ulei de măsline – o lingură; puţină sare.

Pasul 1. Am curăţat toate legumele. Am tăiat capătul alb (vârful) şi capătul cu multe frunze al firelor de praz. Le-am spălat şi le-am tăiat în segmente lungi de aproximativ 7-8 centimetri. Le-am golit de straturile din interior, având grijă să nu deteriorez învelişurile pe care urma să le păstrez. În unele cazuri am păstrat un singur strat. În cazul zonelor mai greu de golit, au rămas câte două.

Pasul 2. Am tocat mărunt toate celelalte legume şi prazul scos din tuburile pe care le-am păstrat. Am încălzit tigaia, am pus lingura de ulei, legumele tocate şi două linguri de apă. Am sotat totul vreo două minute, pe foc mediu, amestecând tot timpul, până când lichidul din tigaie s-a evaporat, iar legumele s-au înmuiat puţin.

Pasul 3. Am zdrobit împreună boabele de coriandru şi piper.

Pasul 4. Am adăugat în tigaie conţinutul complet al cutiei de roşii decojite şi sucul lor, piper şi coriandru. Am amestecat bine, zdrobind roşiile cu spatula de lemn. Am micşorat focul şi am lăsat sosul să fiarbă cu clocote mici, câteva minute, amestecând din când în când. Am pus puţină sare şi am mai lăsat să fiarbă până ce sosul s-a îngroşat suficient. Am oprit focul şi am lăsat compoziţia să se răcorească.

Pasul 5. Am umplut tuburile de praz. Asta a fost o treabă destul de migăloasă şi vă avertizez că o să vă cam murdăriţi pe mâini dar trag nădejde că nu vă mai sperie treaba asta. După ce le-am golit cu grijă de parcă operam vreo tumoră cerebrală, a trebuit să le umplu cu aceeaşi atenţie, pentru a nu rupe cilindrii destul de fragezi de praz. M-am descurcat.

Pasul 6. Într-un vas de sticlă termorezistentă am pus întâi câteva linguri de passata de roşii (un fel de piure cu o consistenţă mult mai lichidă decât pasta de tomate, dar mai puţin “curgătoare” decât sucul. Dacă folosiţi suc de roşii, căutaţi unul adevărat, din roşii, ceva mai gros. Pe stratul roşu din vas am aşezat bucăţile de praz umplut. Am încălzit cuptorul cu un sfert de oră înainte şi am pus prazul la copt.

Dată fiind consistenţa “plăpână” a preparatului, prazul umplut nu stă mult la cuptor şi oricum nu la foc puternic. Mediu spre mic, dacă mă întrebaţi pe mine. Vreo 20 de minute, cât să se înmoaie şi să se coacă totul încet şi cuminţel. Cum ziceam, pe alocuri umplutura s-a înfrăţit nonşalant cu restul sosului din vas, dar prazul bun, copt şi îmbibat de arome, nu s-a plâns de treaba asta. Aşa cum nici eu n-am avut nimic să-i reproşez. Asta pentru că tot l-am felicitat că găsise o alternativă la clasicul praz cu măsline E foarte bun fierbinte, eu am cam tropăit pe lângă el până am putut să-l întreb de vorbă.

Ingerdiente pentru patru porţii: pulpă superioară de curcan – o bucată măricică (aprox. 800 g); prune uscate afumate – 150 g; miez de nucă – 150 g; usturoi – un căţel mare; ceapă verde – o legătură; ceapă roşie – o bucată; ardei capia – o bucată; ardei gras – o bucată; piper negru proaspăt zdrobit; seminţe de coriandru proaspăt zdrobite; câteva frunze de rozmarin; o stea de anason, puţină sare. În imagine sunt şi nişte roşii cărora nu le-am mai văzut rostul până la final.

Pasul 1. Am avut o pulpă de curcan proaspătă, deci nu a trebuit să o dezgheţ. Dacă o aveţi congelată, dezgheţaţi-o încet, la temperatura bucătăriei. Am decupat osul din mijlocul bucăţii de carne şi, de data asta, am lăsat şi unele părţi de piele. Veţi vedea imediat de ce. Am tăiat carnea în cuburi nu prea mari.

Pasul 2. Am scos sâmburii din prune. În weekend am găsit în Obor prune nu prea scorojite, ci umede şi afumate la fum bun, de lemn. O gustoşenie de prune. Sâmburii au ieşit uşor mulţumită consistenţei cărnoase a prunelor. Pe cât posibil, am întors mai toate prunele pe dos, expunându-le interiorul cărnos şi parfumat.

Pasul 3. Am zdrobit în mojar boabe de piper şi de coriandru. Împreună, ca să se amestece bine. Am curăţat şi câteva frunze de pe o tulpină de rozmarin.

Pasul 4. Într-un castron mare de plastic (sau de sticlă) am amestecat bine cuburile de pulpă de curcan cu prunele, piperul, coriandrul, frunzele de rozmarin şi un strop de sare grunjoasă de mare. Le-am tot alergat până ce s-au amestecat bine, carnea s-a împrietenit bine cu toate celelalte ingrediente. Le-am lăsat puţin deoparte, să respire.

Pasul 5. Am curăţat ceapa roşie, ceapa verde, usturoiul şi ardeiul de două feluri. Le-am tocat mărunţel şi le-am lăsat pe tocător, să-şi aştepte rândul.

Pasul 6. Am încins bine o tigaie antiaderentă. Am răsturant în ea amestecul de cuburi de carne cu prune şi condimente. Am pus aici şi os tea de anason. Tot pe foc mare am sfârâit toată treaba, amestecând permanent, vreo 20 de minute. În timpul ăsta, carnea s-a rumenit, pielea curcanului a lăsat în tigaie suficientă grăsime, iar carnea – suficient suc astfel  încât totul să nu stea “pe sec”, să se călească şi să se pătrundă. Am ţinut totul pe foc până ce carnea s-a pătruns mai bine de jumătate, iar în tigaie a rămas nu prea mult sos gros, afumat şi dulceag.

Pasul 7. Am scos conţinutul tigăii într-un castron şi am lăsat cât mai mult lichid în tigaie. Aici am călit ceapa de două feluri, usturoiul, ardeiul capia, ardeiul gras şi nucile. Nu prea mult. Doar cât să aducă sosului arome vegetale şi cât să se pătrundă şi nucile puţin, să nu mai fie tari şi uscate.

Pasul 8. Am adus carnea şi prunele înapoi în tigaie şi am continuat să amestec câteva minute. Dacă între timp sosul seacă (focul este, totuşi, puternic), puteţi adăuga o cantitate mică de apă, care să “activeze” din nou aromele de pe ingrediente şi să le trasnforme în puţin sos. Am acoperit tigaia şi am lăsat totul încă zece minute, pe foc mic.

Cum spuneam, carne fragedă, dulceagă, cu arome de frig bun Sigur că în farfurie puteţi renunţa la bucăţile de piele de curcan care au rămas ataşate de bucăţile de carne şi sunt convins că vă veţi bucura de o garnitură “albă” lângă toată nebunia asta. Sigur nu se potriveşte cu vreun cartof, dar orezul sau pastele ar face casă bună.

Ingrediente pentru o porţie mare sau două mai mici: năut fiert pe jumătate – aproximativ 250 g; seminţe uscate de coriandru – o linguriţă; seminţe uscate de chimen – o linguriţă; usturoi – un căţel; un gălbenuş de ou (opţional); pentru “companie”, frunze de salată tăiate subţire, cubuleţe de castravete proaspăt; sare, piper, ulei de măsline.

Pasul 1. Am scurs năutul (din conservă de data asta) bine de zeama din cutie şi l-am pus pe o farfurie încăpătoare.

Pasul 2. Am pus în mojarul de piatră coriandrul şi chimenul, le-am mărunţit bine cu pistilul, încercând mai degrabă să eliberez cât mai bine aromele din seminţe, nu să le mărunţesc foarte fin. Am pus condimentele peste boabele de năut.

Pasul 3. Am curăţat usturoiul, l-am tăiat destul de mărunt şi l-am pus peste conţinutul farfuriei. Am ales gălbenuşul de albuş şi am pus gălbenuşul în compoziţie. Am ales o variantă mai simplă pentru acest mix, el putând conţine o varietate mult mai mare de mirodenii şi arome.

Pasul 4. Am mărunţit năutul şi l-am amestecat cu toate ingredientele. Cu o furculiţă, până am pasat totul. Nu am folosit blenderul pentru că aş fi transformat totul într-o pastă prea fină, în care n-aş mai fi deosebit ingredientele între ele. În plus, dacă aş fi avut o compoziţie prea fină, modelarea buletelor ar fi fost ceva mai dificilă.

Pasul 5. Am format chifteluţe de falafel luând mici porţiuni din compoziţie şi dându-le formă în căuşul palmelor. Nu le-am tăvălit prin făină sau pesmet, le-am lăsat exact aşa: mix de falafel fără alte straturi “protectoare”. Nu sunt adeptul făinii prăjite sub niciun pretext, iar pesmetul mi s-ar fi părut prea dur pentru a îmbrăca această compoziţie fină.

Pasul 6. Am pus ulei de măsline într-un castron şi, cu o pensulă pentru bucătărie, am uns toate cele…parcă vreo paisprezece bulete. Le-am aşezat pe o coală de hârtie de copt, într-o tavă nu prea adâncă.

Pasul 7. Am pus tava în cuptorul încins şi am copt falafel-ul aproximativ 15 minute, la foc puternic, până când toate buletele au devenit aurii şi apetisante.

Pasul 8. Cât s-au copt buletele, am tăiat fâşii de salata şi cuburi de castravete. Le-am aşezat răsfirate, pe o farfurie întinsă, le-am stropit cu ulei de măsline şi puţină sare, am presărat câteva seminţe de chimen. Când falafel-ul a fost gata, am pus buletele pe patul verde şi le-am făcut nişte poze foarte sexi

Concluzie. Da, cred că am scăpat de “deep frying”. E aproape incredibil de simplă metoda asta de a mânca mult mai sănătos, aproape că mi-e ciudă că nu am “inventat-o” eu, dar cu siguranţă mă voi bucura de ea în viitor. Automat, o voi recomanda unui număr cât mai mare de cititori, iar mulţumirile mele sincere merg către Jollyca şi Adela, care au menţionat acest procedeu în comentariile la chifteluţele marinate altfel.

]]> http://www.pranzuldincaserola.ro/2010/02/04/falafel-dietetic-neprajit/feed/ 17 http://www.pranzuldincaserola.ro/2010/01/22/supa-marocana-cu-naut/ http://www.pranzuldincaserola.ro/2010/01/22/supa-marocana-cu-naut/#comments Fri, 22 Jan 2010 10:45:11 +0000 copolovici http://www.pranzuldincaserola.ro/?p=3878 …sau supă marocană pentru răceli româneşti. Probabil ştiţi deja că prin ţările calde oamenii deştepţi beau ceai fierbinte şi, în general, consumă licori sau mâncăruri fierbinţi, cu sos şi multe mirodenii. Asta pentru a-şi asigura un confort termic, un echilibru între “afară” şi “înăuntru” care de cele mai multe ori îi răcoreşte şi îi ajută să reziste cu bine la temperaturile toride. Cum şi în dieta europeană supele sunt recomandate pentru regimul celui răcit sau gripat, o supă de origine “fierbinte” are darul de a ne ajuta să transpirăm, să scoatem prin pori “apele” purtătoare de fierbinţeli. Iar dacă toată povestea e puternic aromată şi înmiresmată, deja parcă ne ducem mai uşor pe umeri senzaţia de “cap mare”

Ingrediente pentru două-trei porţii. Năut (înmuiat bine şi aproape fiert) – 150 g; supă de legume – aproximativ 750 ml, mai puţin de un litru; ceapă – una sănătoasă ori două mai mici; usturoi – doi căţei; ghimbir proaspăt – un guguloi de vreo doi centimetri, mai gros; roşii decojite (proaspete sau din conservă) – vreo 4-5, nu prea mari; seminţe de coriandru uscate – o linguriţă; seminţe de chimen – o linguriţă; praf de scorţişoară – o linguriţă; pudră de turmeric – o linguriţă; boia dulce de ardei – o linguriţă; coajă de lămâie rasă – o lingură; pătrunjel sau frunze de coriandru proaspete – o mână; ulei de măsline.

Pasul 1. Supă de legume. Eu vă sugerez, ca de obicei, să faceţi supă de legume cum se cade. Cu un morcov, o bucată de ţelină, un păstârnac, o legătură de pătrunjel, o ceapă. Fierte bine, cu capacul pus, pe foc mic, aproape o oră, până ce legumele s-au pătruns bine şi zeama are gust bun, pe care puteţi, de data asta, să-l ajutaţi cu un strop de sare. Dacă din lipsă de timp sau de chef recurgeţi pentru supa asta la vreun cub de concentrat de legume dizolvat în apă clocotită, o faceţi pe propria răspundere

Pasul 2. Despre cum pregătesc eu năutul am mai discutat de fiecare dată când a venit vorba de humus. Găsiţi acolo întregul procedeu de înmuiere a boabelor de năut, apoi fierberea şi aşa mai departe. La fel de simplu, însă, puteţi apela şi la o cutie de boabe de năut gata pregătite, aproape fierte şi conservate în apă. Nu sunt mai puţin bune, dar sigur că nu conţin bucuria lucrului făcut de tine în totalitate. La fel şi în cazul roşiilor decojite, iar la acest capitol zău că sunt pe piaţă mai multe feluri conservate exemplar.

Pasul 3. Acum, că ne-am lămurit cu eterna contradicţie dintre “făcut de mine” şi “din conservă”, să trecem la lucruri serioase şi foarte parfumate. Am curăţat ceapa, usturoiul şi ghimbirul. Le-am tocat pe toate cât de mărunt m-am priceput şi le-am călit împreună, în două linguri de ulei de măsline, la foc puternic. Vreo cinci minute, până când ceapa a devenit transparentă şi puţin gălbuie, într-o cratiţă nu prea înaltă. Eu iar le-am făcut în wok pentru că mi se pare foarte comod.

Pasul 4. Când primele trei ingrediente au fost puţin înmuiate, am pus peste ele ploaia de mirodenii despre care scriam mai devreme. Asta după ce am pisat bine coriandrul şi chimenul în mojarul de piatră. Ca să le eliberez aromele din interiorul seminţelor. “Oy vey!” mi-a venit să exclam de îndată ce am pus toate prafurile în wok, peste ceapă, ghimbir şi usturoi. Adică nu fusese suficient că, la călire, cele trei răbufniseră cu mirozne pline, aţâţătoare, în toată bucătăria…

Nu… Amestecul de mirodenii uscate a transformat totul într-un norişor agăţat cuminte pe bolta Raiului. Mi-e tare greu să vă descriu experienţa. Să revin pentru o imagine palidă: usturoi… ceapă… ghimbir… paprică dulce… scorţişoară… coriandru… chimen… turmeric… (pe cel din urmă nu-i bai dacă nu-l găsiţi; dacă vreţi musai, îl puteţi înlocui cu o linguriţă de praf de curry, care conţine oricum şi turmeric). Un adevărat cocteil Molotov de mirosuri venite din cu totul alte lumi. Faceţi încercarea asta şi sigur vom vorbi după aceea. Am amestecat bine totul în wok, la foc nu foarte puternic, doar cât să simt toate aromele la mulţi metri deasupra aragazului

Pasul 5. Am pus încetişor supa de legume, amestecând cu spatula. Apoi boabele de năut şi roşiile, tăiate mare, cu tot cu sucul lor. Astea n-au făcut decât să îmblânzească buchetul aromatic, să-l tempereze şi să-i desăvârşească gustul Am adus la un clocot, apoi am lăsat să fiarbă încetişor, la foc mic, fără capac, vreo 15 minute.

În farfurie, peste două polonice de fericire, am presărat coajă rasă de lămâie şi pătrunjel tocat fin. Abia m-am stăpânit cât am făcut pozele. N-am avut nevoie nici de pâine, nici de altceva. Am mâncat-o în picioare, între lămpile pe care le folosesc pe colţul “foto” al generoasei mele mese de bucătărie, cu gândul la câtă nevoie aş fi avut de treaba asta acum vreo patru zile, când răceala mă apăsa din toate părţile. Dar m-am gândit şi la voi, cei care fie sunteţi cum eram eu acum patru zile, fie pur şi simplu v-aţi bucura de o asemenea supă după o zi de umblat prin frig. Să vă fie de bine!

Ingrediente. Pentru două-patru porţii: cârnat de porc gros – două bucăţi mai lungi sau patru bucăţi de vreo 12-14 centimetri fiecare; cartofi albi – 8 bucăţi, medii; cartofi dulci – unul mare, lunguieţ, sau doi mai mici; ceapă roşie – patru bucăţi nu prea mari, cât mai lunguieţe; usturoi – 4 căţei mari, în coajă; sare, piper, coriandru, cardamom, două linguri de ulei de măsline, două linguri de oţet aromatizat.

Pregătirea cârnaţilor. I-am înţepat cu o furculiţă, în mai multe locuri. I-am pus la fiert într-o cratiţă cu apă care clocotea deja. I-am ţinut la fiert aproximativ un sfert de oră. În felul ăsta, mare parte din grăsimile în exces vor rămâne în apa în care fierb, iar cârnatul va deveni mai cărnos. Vă sugerez să alegeţi un cârnat bun, nu prea uscat, dar cu o proporţie de carne mai mare decât grăsimea şi zgârciurile. Sunt foarte potriviţi acei cârnaţi care conţin şi carne de vacă sau o cantitate mică de carne de oaie. Cu condiţia să nu conţină prea multă grăsime şi să nu-i ţineţi prea mult în apa clocotită, că riscaţi să nu mai rămână mare lucru după fierbere. Când am pus cârnaţii la fiert, am pornit şi focul în cuptor.

Pregătirea legumelor. Cât timp au fiert cârnaţii, am spălat bine cartofii albi şi cartoful dulce, cu apă călduţă. Nu i-am curăţat de coajă. Am ales cartofi albi cu coajă foarte subţire. Cartoful dulce oricum nu se prea lasă el fără coajă în general, aşa că n-au fost motive de invidie sau discordie în tavă. Am tăiat cartofii albi în sferturi, pe lung. Am tăiat cartofii dulci în cuburi destul de mari. Am crestat cepele roşii în patru, pe lung, dinspre codiţe spre centru, fără a desprinde cele patru sferturi. Am crăpat căţeii de usturoi în coajă, sub lama cuţitului. Le-am amestecat bine în tavă, am pus puţină sare, am măcinat piper negru, seminţe uscate de cardamom şi coriandru pisate în mojar (aprox. o jumătate de linguriţă de amestec), uleiul şi oţetul. Am amestecat bine, cu mâna.

Am scos cârnaţii din apa în care au fiert, i-am scurs bine, i-am crestat pe lat, în mai multe locuri şi i-am aşezat printre legumele din tavă.

Am ţinut totul la cuptor, la foc mic spre mediu, aproximativ o oră. Până când cartofii au fost copţi, iar cârnatul s-a uscat suficient, dar a rămas destul de suculent. Nu vă aşteptaţi să fi scăpat de toate grăsimile din cârnat în timpul fierberii, ci doar de o mare parte din ele. Restul s-au topit în cuptor, peste cartofi, dându-le aromă şi ajutându-i să se coacă mai repede. Oţetul aromatizat şi-a făcut treaba perfect, dând o tuşă de gust fructat, puţin acid, întregii istorioare.

]]> http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/12/29/carnat-la-cuptor-cu-mix-de-cartofi/feed/ 2 http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/11/25/laksa-cu-creveti-supa-asiatica/ http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/11/25/laksa-cu-creveti-supa-asiatica/#comments Wed, 25 Nov 2009 08:05:05 +0000 copolovici http://www.pranzuldincaserola.ro/?p=3504 Laksa este una dintre cele mai bune supe asiatice pe care mi-a fost dat să le gust în drumurile mele prin acea parte de lume. Am mâncat-o prima oară la Singapore, prin 1996, apoi în Malaezia, în 2001, în timpul “eventurii” mele marinăreşti. De origine malaeziană, Laksa are foarte multe variante de preparare, diferite de la o regiune la alta, dar este preparată şi în alte state asiatice. În principal, există două tipuri de Laksa: Curry Laksa, având ca elemente distincte amestecul de mirodenii, laptele de cocos şi tăiţeii, şi Asam Laksa, în care elementele definitorii sunt peştele şi gustul acru. Eu am făcut o variantă de Curry laksa.

Ingrediente. Pentru 3-4 porţii. Pasta de bază: seminţe de coriandru – o linguriţă; seminţe de chimen – o linguriţă; ghimbir ras – o lingură; usturoi – doi căţei; pudră de turmeric – o linguriţă; lemon grass – 2 fire; ceapă roşie – o jumătate; ardei iute – o bucată, lapte de cocos – 50 ml. Restul ingredientelor: zahăr brun – o lingură, lapte de cocos – 400 ml; supă de pasăre – 1 litru; creveţi proaspeţi – 200 g; suc de la o jumătate de lime; sos de peşte – o linguriţă; tăieţei cu ou – 100 g; muguri de fasole (bean sprouts) – două linguri pline; frunze de coriandru – o mână, sare, piper.

Pentru că unele ingrediente sigur vă vor suna prea “exotic”, trebuie să vă dau câteva amănunte despre ele. Seminţe de chimen şi de coriandru găsiţi în farmacii sau în magazinele cu produse naturiste. Ghimbirul stă în grămezi prin diverse magazine mari, în zona legumelor proaspete. Puteţi lua şi praf, de la “condimente”, dar zău că diferenţa este foarte mare. Turmeric e posibil să găsiţi mai greu, dar dacă ştiţi un magazin de condimente naturale ar fi bine să întrebaţi. Dacă nu aveţi vreun prieten care să vă aducă de prin alte părţi (în toată Europa civilizată există magazine specializate în mirodenii şi ierburi aromate, noi nu avem nevoie de ele pentru că la ceafa de porc nu prea se potrivesc), puteţi înlocui pudra de turmeric cu pudra de curry, pe care o găsiţi mai uşor.

Lemon grass sau mirt lămâios am găsit în Metro şi arată ca în imaginea de mai sus. Nu e ieftin, e vreo 50 RON kilogramul, dar nu aveţi nevoie de o cantitate mare. O legătură are vreo 200 g şi restul poate fi păstrat în congelator. Lapte de cocos, sos de peşte, muguri de fasole sau soia şi tăiţei asiatici găsiţi în Mega Image. Creveţi proaspeţi am găsit în hala de peşte din Obor deşi de obicei îi iau din Metro, iar coriandru am găsit tot în Metro.

Am făcut întâi pasta de bază, curăţând toate ingredientele şi tăindu-le în bucăţi nu prea mărunte.

Apoi le-am mărunţit cu blenderul vertical de mână şi le-am transformat într-o pastă de o culoare foarte vie şi cu arome puternice, înţepătoare.

Am încins trei linguri de ulei de măsline într-un wok şi am prăjit toată pasta vreme de câteva minute, până şi-a schimbat puţin culoarea. Am pus laptele de cocos, supa de pasăre, zahărul, sosul de peşte şi zeama de lime (poate fi şi de lămâie) şi am lăsat totul să fiarbă la foc mic, aproximativ 20-25 de minute.

Apoi am pus creveţii întregi, pe care-i curăţasem în prealabil. Adică le înlăturasem partea de sus, platoşa chitinoasă şi tuburile negre de pe ambele feţe, crestând puţin fiecare bucată. Le-am lăsat capătul cozii, ca să am de ce să-i apuc în farfurie.

Creveţii au devenit imediat portocalii, i-am lăsat să se fiarbă în supă doar vreo cinci minute. Am pus în wok şi mugurii de fasole, apoi am dres de sare şi piper. Am fiert separat tăieţeii pe care i-am adăugat în wok-ul cu supă. La final, am pus frunzele de coriandru tocate mare, am mai dat într-un clocot şi am închis focul.

M-aş bucura să nu vă speriaţi de caracterul foarte asiatic al acestei supe, mai ales dacă sunteţi amatori de fructe de mare şi de arome experimentale, merită să încercaţi povestea asta. Eu sunt destul de mulţumit de ce a ieşit, mai am până o voi face să replice gustul pe care-l ştiu “de la mama lui”, dar măcar am început Asta provocat de Florin, care de curând a revenit în rândul “gospodinelor online”

Socoteli. Timp: aprox. 50 de minute; bani – aprox. 10 RON / porţie.