Dragilor, începem astăzi seria de propuneri dedicate Puiului Antistres crescut şi adus în galantarele magazinelor din România de Agricola Bacău. Aşa cum vă spuneam în editorialul de vineri, Agricola Bacău organizează săptămâna aceasta un concurs foarte simplu şi foarte gustos. În fiecare zi, până vineri inclusiv, eu vă voi face o propunere de preparare pentru relaxatul pui în tavă metalică şi vă voi da o temă de concurs. Premiile vor ajunge la voi duminică, sub forma puilor pregătiţi de mine în bucătăria de la Kopel's. Astăzi, după ce că puiul nostru e foarte destins şi calm, îi voi aplica un masaj de zile mari, cu ierburi aromatice şi alte câteva ingrediente la îndemâna oricui. Tema de azi pentru concurs? Scrieţi într-un  comentariu un catren, aducă o poezioară de patru versuri cu rimă, care să conţină musai cuvintele: iarbă verde, pui zglobiu, antistres, autobuz.

Oricât li s-ar părea unora de nelalocul ei afirmaţia mea, e bine să ştiţi că există peşte şi în afară de crap sau somon. Mai mult decât atât, există peşte proaspăt de foarte bună calitate pe piaţa românească. Şi mai mult: dacă vă hotărâţi să încercaţi o bucată bună de file de cod, vă rog frumos să nu-l cumpăraţi congelat. Nu de alta, dar vă veţi crea o impresie greşită despre el şi veţi porni cu stângul într-o relaţie care altfel ar putea deveni foarte, dar foarte apropiată.

Nu ştiu dacă primele episoade din "Naked Cook", difuzate la TVR cu mulţi ani în urmă, au fost cele mai importante în ceea ce priveşte deplina mea admiraţie pentru Jamie Oliver. Sunt sigur, însă, că m-am lăsat cucerit de unul dintre spectacolele din seria "Happy Days Tour", un turneu pe care Jamie l-a făcut pe mai multe scene din Marea Britanie la începutul anilor 2000. S-au întâlnit acolo vibraţia interacţiunii de bună calitate, talentul său în bucătărie şi flexibilitatea lui incredibilă ca om de show. Apetitul meu pentru evenimente cu public şi postura de entertainer au rezonat de minune cu acel episod. Puiul în crustă de sare a fost una dintre minunile pe care le-a copt Jamie în acel spectacol. Nu e prima oară când îl pregătesc, dar ieri l-am făcut pentru a marca două momente importante: apariţia în Ştirile Pro TV de sâmbătă seară şi ultima intervenţie telefonică în programul de weekend al lui Petru Stratulat, la Radio Guerrilla. De săptămâna viitoare probabil că voi avea un alt interlocutor. În plus, în articolul precedent despre aceeaşi alcătuire gustoasă nu am avut prea multe imagini, aşa că despre ele e vorba mai departe.

...sau supă marocană pentru răceli româneşti. Probabil ştiţi deja că prin ţările calde oamenii deştepţi beau ceai fierbinte şi, în general, consumă licori sau mâncăruri fierbinţi, cu sos şi multe mirodenii. Asta pentru a-şi asigura un confort termic, un echilibru între "afară" şi "înăuntru" care de cele mai multe ori îi răcoreşte şi îi ajută să reziste cu bine la temperaturile toride. Cum şi în dieta europeană supele sunt recomandate pentru regimul celui răcit sau gripat, o supă de origine "fierbinte" are darul de a ne ajuta să transpirăm, să scoatem prin pori "apele" purtătoare de fierbinţeli. Iar dacă toată povestea e puternic aromată şi înmiresmată, deja parcă ne ducem mai uşor pe umeri senzaţia de "cap mare" :)

“She sent out for one of those short, plump little cakes called petites madeleines, which look as though they had been moulded in the fluted scallop of a pilgrim's shell. And soon, mechanically, weary after a dull day with the prospect of a depressing morrow, I raised to my lips a spoonful of the tea in which I had soaked a morsel of the cake. No sooner had the warm liquid, and the crumbs with it, touched my palate than a shudder ran through my whole body, and I stopped, intent upon the extraordinary changes that were taking place…at once the vicissitudes of life had become indifferent to me, its disasters innocuous, its brevity illusory…” Marcel Proust, "În căutarea timpului pierdut".

Dragilor, începem astăzi seria de propuneri dedicate Puiului Antistres crescut şi adus în galantarele magazinelor din România de Agricola Bacău. Aşa cum vă spuneam în editorialul de vineri, Agricola Bacău organizează săptămâna aceasta un concurs foarte simplu şi foarte gustos. În fiecare zi, până vineri inclusiv, eu vă voi face o propunere de preparare pentru relaxatul pui în tavă metalică şi vă voi da o temă de concurs. Premiile vor ajunge la voi duminică, sub forma puilor pregătiţi de mine în bucătăria de la Kopel's. Astăzi, după ce că puiul nostru e foarte destins şi calm, îi voi aplica un masaj de zile mari, cu ierburi aromatice şi alte câteva ingrediente la îndemâna oricui. Tema de azi pentru concurs? Scrieţi într-un  comentariu un catren, aducă o poezioară de patru versuri cu rimă, care să conţină musai cuvintele: iarbă verde, pui zglobiu, antistres, autobuz.

Oricât li s-ar părea unora de nelalocul ei afirmaţia mea, e bine să ştiţi că există peşte şi în afară de crap sau somon. Mai mult decât atât, există peşte proaspăt de foarte bună calitate pe piaţa românească. Şi mai mult: dacă vă hotărâţi să încercaţi o bucată bună de file de cod, vă rog frumos să nu-l cumpăraţi congelat. Nu de alta, dar vă veţi crea o impresie greşită despre el şi veţi porni cu stângul într-o relaţie care altfel ar putea deveni foarte, dar foarte apropiată.

Nu ştiu dacă primele episoade din "Naked Cook", difuzate la TVR cu mulţi ani în urmă, au fost cele mai importante în ceea ce priveşte deplina mea admiraţie pentru Jamie Oliver. Sunt sigur, însă, că m-am lăsat cucerit de unul dintre spectacolele din seria "Happy Days Tour", un turneu pe care Jamie l-a făcut pe mai multe scene din Marea Britanie la începutul anilor 2000. S-au întâlnit acolo vibraţia interacţiunii de bună calitate, talentul său în bucătărie şi flexibilitatea lui incredibilă ca om de show. Apetitul meu pentru evenimente cu public şi postura de entertainer au rezonat de minune cu acel episod. Puiul în crustă de sare a fost una dintre minunile pe care le-a copt Jamie în acel spectacol. Nu e prima oară când îl pregătesc, dar ieri l-am făcut pentru a marca două momente importante: apariţia în Ştirile Pro TV de sâmbătă seară şi ultima intervenţie telefonică în programul de weekend al lui Petru Stratulat, la Radio Guerrilla. De săptămâna viitoare probabil că voi avea un alt interlocutor. În plus, în articolul precedent despre aceeaşi alcătuire gustoasă nu am avut prea multe imagini, aşa că despre ele e vorba mai departe.

“She sent out for one of those short, plump little cakes called petites madeleines, which look as though they had been moulded in the fluted scallop of a pilgrim's shell. And soon, mechanically, weary after a dull day with the prospect of a depressing morrow, I raised to my lips a spoonful of the tea in which I had soaked a morsel of the cake. No sooner had the warm liquid, and the crumbs with it, touched my palate than a shudder ran through my whole body, and I stopped, intent upon the extraordinary changes that were taking place…at once the vicissitudes of life had become indifferent to me, its disasters innocuous, its brevity illusory…” Marcel Proust, "În căutarea timpului pierdut".