Rezultate din "Întrebări şi răspunsuri":
Vezi numai rezultate din această categorieRezultate din "Articole - Categoria Editorialul lui Copolovici":
Vezi numai rezultate din această categorieCele două zile de fugă la Gura Humorului şi prin împrejurimile orăşelului m-au îmbogăţit sufleteşte şi mi-au adus o linguriţă de miere aproape de sfârşitul unui an care numai prost n-a fost cel puţin din punctul de vedere al pasiunilor mele culinare transformate în ocupaţie de zi cu zi. Am descoperit o lume parcă mai puţin atinsă de mizeria naţională şi de spiritul în derivă al poporului din care fac parte. Dincolo de curăţenia din Bucovina, dincolo de lipsa stridenţelor de orice fel, dincolo de experienţa discursului Maicii Tatiana de la Mănăstirea Moldoviţa (pe care vă recomand cu căldură s-o vizitaţi) şi de aerul bun pe care l-am tras în plămâni odată cu primii fulgi de zăpadă, m-am întors la Bucureşti cu de-ale gurii :)
Rezultate din "Articole - Categoria Supe":
Vezi numai rezultate din această categoriePentru amatorii de ciorbe dese, dense, cu bucăţi de carne, legume şi, eventual, paste, am o veste proastă: eu am cam renunţat la ele de mai mulţi ani. Aşa că voi continua seria supelor "experimentale", pe cât posibil vegetariene, în care gustul şi consistenţa sunt date mai degrabă de combinaţia unor ingrediente aparent fără legătură între ele. Cum este şi propunerea de mai jos, influenţată de una dintre multele cărţi de bucătărie care mă înconjoară.
Unii vor spune că asta e un pic prea de tot. Să te cari cu supă la serviciu? Am văzut lucruri şi mai şi la viaţa mea, aşa că hai să nu exagerăm. E xistă o grămadă de variante în car epoţi transporta o supă de-acasă pînă la birou, de la clasicul borcan bine închis şi pînă la recipientele speciale, termoizolante, în care firmele de catering livrează aşa ceva. Supa de astăzi e o cremă suficient de groasă cît să se transporte bine chiar şi într-o caserolă de plastic, cu capac. E mai simplă decît, probabil, au crezut unii dintre voi, aşa că nu-mi fac probleme că n-aţi reuşi s-o "executaţi" cel puţin la fel de bine ca în povestea de mai jos.
Rezultate din "Articole - Categoria Salate":
Vezi numai rezultate din această categorieIsteţii de la Guerrilla m-au provocat cu o idee năstruşnică, într-un nou program pe care-l inaugurează duminica asta întru simpatia şi compasiunea faţă de bucureştenii blocaţi în trafic pe la intrările în oraş, la întoarcerea de pe diverse coclauri de weekend. Fiindcă li se vor fi lungit urechile de plictiseală şi de foame, le-am propus o cină uşoară şi revigorantă pentru momentul de maximă bucurie, al ajungerii acasă.
Pentru că puiul se pregăteşte uşor şi pentru că mulţi dintre voi aţi renunţat la porc ori faceţi doar o pauză după tradiţionalele sărbători indigeste, al doilea episod al prînzului din caserolă poate trece lesne drept salată. Asta chiar dacă majoritatea ingredientelor au trecut prin grătarul cu teflon.
Rezultate din "Articole - Categoria Pranzul din caserola":
Vezi numai rezultate din această categorieO altă lume în care imaginaţia culinară face varietatea inepuizabilă este aceea a tartinelor, a micilor delicii pe care le poţi aşeza pe platouri de diverse mărimi, ca pe ofrande aduse bucuriei diversităţii. E foarte simplu să aşezi pe un platou felii de pâine cu diverse topinguri, dar e şi mai interesant să le alternezi, să le faci cât mai diferite, acoperind o arie cât mai mare a preferinţelor şi poftelor oaspeţilor. Mai jos vă povestesc pe scurt despre patru variante de tartine, făcute cu ingrediente uşor de achiziţionat, care pot fi preparate rapid.
Titlul ăsta îmi aduce aminte de celebra pictură (a lui Theodor Aman, parcă), pe care o aveam la sfârşitul unei cărţi de limba română, "Cosaşi odihnindu-se". Cele trei personaje privesc în pământ, cu feţe ostenite, parcă acelaşi punct din colbul rural. În acel punct stătea, în mai toate cărţile noastre, desenat cu pixul, un blid cu un singular bob de fasole :))) Sunt convins că şi voi faceţi uneori cumpărături impulsive, cumpăraţi lucruri pe care e posibil să nu le folosiţi niciodată. Îmi plac vasele de ceramică emailată, dar le folosesc foarte rar. Probabil că (şi) de-asta am ajuns la povestea de azi.
Probabil că saramura rămâne cel mai sănătos şi mai onest mod tradiţional de preparare a peştelui. Ştiţi deja că eu unul mă bucur nespus când aud sau văd că românaşii renunţă măcar uneori la "tradiţionalul" peşte prăjit în baie de ulei, metodă pe care cu sinceritate vă spun că o consider una dintre cele mai barbare şi mai distructive în ceea ce priveşte bietul şi deşteptul peşte. Fie el şi crap românesc, probabil unul dintre cei mai puţini expresivi peşti pe care i-a dat până acum fundul de mare, nu mertă nici pe departe un asemenea tratament. Mai departe vă povestesc în câteva vorbe taina simplă a saramurii pe care o facem la Kopel's. Asta prin bunăvoinţa Larisei, cea mai mândră şi mai iscusită dintre bucătăresele de 38 de ani pe care le-am văzut până acum şi pe care le-a dat deocamdată pământul gras şi roditor al Brezei :)
Mai ţineţi minte povestea cu supă de anul trecut? Se făcea că doi viteji mânuitori de polonic (subsemnatul dimpreună cu Victor Melian) şi o ceată de gureşe furnicuţe au robotit o zi Citeşte continuarea »
O premieră şi pentru mine: noaptea trecută am curăţat trei homari de aproximativ un kilogram fiecare. Aşa că am făcut şi un filmuleţ care, deşi se termină brusc, sper să vă fie de... Citeşte continuarea »
CHEESECAKE FOARTE SIMPLU (the "UHMMM...!")