TARTINE CU FICATEI DE PUI TRASI LA TIGAIE

• Ingrediente pentru o porţie: ficatei de pasare, sare, piper, cimbru, vin alb, ceapa verde, usturoi, aceto balsamico, patrunjel, ciuperci, ulei de masline si ardei gras rosu
• Timp de preparare: 15-16 minute
• Dificultate: scazuta
• Mod de preparare:  Intr-o tigaie puni la calit ceapa verde si ciupercile. In scurt timp adaugi si ficateii cu putin vin alb. Peste pui sare si piper dupa gust. Aproape de final presaram putin patrunjel, aceto balsamico si cimbru. Amestecul din tigaie il pui pe painea prajita unsa cu usturoi si il decorezi cu ardei gras rosu si patrunjel.
• Mod de servire: Cald

TARTINE CU CIUPERCI, SOS DE VIN SI MARAR

• Ingrediente pentru o porţie: ciuperci, aceto balsamico, vin, marar, usturoi, ardei iute, cimbru  si ceapa verde
• Timp de preparare: 9-10 minute
• Dificultate: foarte scazuta
• Mod de preparare: Usturoiul, ceapa verde si ciupercile le lasi putin in tigaie sa se rumeneasca. Peste amesteci adaugi putin cimbru, ardei iute, sare si aceto balsamico. Dupa ce s-au rumenit putin e momentul sa le pui pe painea prajita. La final peste tartine presari putin marar.
• Mod de servire: Imediat dupa preparare

“Plecind pe principiul ca toata lumea stie ce e un gratin si brinza ricotta, va propun o varianta lejera si delicioasa de musaca cu dovlecei acoperita cu o spuma usoara de ricotta…Incercati, o sa va schimbati ideile!
Bon, acum va trebuie^

* 600 de grame de carne de vita slaba
* 1 ceapa curatata
* 2 -3 graunti de usturoi curatati
* 4 linguri de supa cu ulei de masline
* 35 cl de bulion subtire sau sos de rosii
* 1 buchet de ierburi aromate-cimbru, patrunjel si foi de dafin
* 750 gr. de dovlecei tari
* 1 lingura rasa cu faina
* 35 cl de lapte
* 2 oua
* 250 grame de ricotta
* 30 gr. parmesan ras si 30 gr. de pesmet
* o nuca de unt
* sare, piper,scortisoara pudra

Sa incepem reteta:
Tocati carnea de vita la robot.Taiati marunt ceapa si usturoiul.Intr-o cratita antiadeziva de preferat, puneti 2 linguri de ulei de masline si caliti pina devin aurii ceapa si usturoiul.Puneti apoi carnea si lasati la rumenit in jur de 5 min. mestecind din cind in cind cu o spatula de lemn.Puneti sosul de rosii, buchetul de aromate legate in prealabil cu o ata alba sa nu se decoloreze la gatit,un virf de cutit de scortisoara,sare , piper si lasati pe foc mic vreo 20 de min.

Incalziti cuptorul la 210 grade sau termostat7.Spalati dovleceii si taiati extremitatile.Puneti lama cu discul de taiat rondele si treceti dovleceii sau taiatii la mina cu un cutit cu lama fina apoi puneti rondelele intr-o tigaie daca se poate tot antiadeziva cu 2 linguri de ulei de masline si rumeniti usor. Sarati.

Intr-o craticioara mica topiti untul , varsati laptele rece si mestecind energic cu telul adaugati o lingura rasa de faina.Lasati sa fiarba pina se face un soi de sos omogen apoi luati dupa foc , lasati la racit si adaugati ouale si ricotta mestecind bine cu acelasi tel pina se incorporeaza totul.

Intr-un vas de gratinat , aranjati sosul cu carne intr-un strat regulat, dovleceii la fel si varsati sosul ricotta peste tot.Pudrati cu amestecul parmezan-pesmet si un praf de scortisoara si puneti la cuptor timp de 30 min.

Ingrediente: un Pui Antistres, o legătură de pătrunjel, o legătură de mărar, o mână zdravănă de busuioc proaspăt, câteva rîmurele de cimbru, câteva frunze de tarhon, coaja de la o lămâie, doi căţei de usturoi, o linguriţă de boia dulce de ardei, sare grunjoasă de mare, piper proaspăt măcinat, sucul de la o jumătate de lămâie, vreo două linguri de ulei de măsline şi două de apă rece.

Pasul 1. Am desfăcut puiul din folia de plastic cu care este înfăşurat. Mi-am lipit, instinctiv, nasul de carnea rozalie. Zdravăn Puiulică ăsta. Carne multă, culoare proaspătă şi o aromă de pui ambalat cu grijă, în condiţii sigure. Ştiţi că nu vă recomand prostii, aşa că n-am niciun motiv să vă vând gogoşi. L-am scos din tava de aluminiu ca să-l clătesc puţin şi m-am bucurat să văd că în urma puiului nu a rămas nici sânge, nici vreo zeamă tulbure, ca în alte cazuri. Aşa că l-am spălat puţin cu apă rece şi l-am şters apoi de apă cu un prosop curat.

Pasul 2. Am aprins cuptorul şi l-am pus la treapta cea mai înaltă de căldură, ca să se încingă bine. Mi-am adunat toate cele de trebuimţă în jurul Domnului Antistres. Am spălat ierburile, am măsurat sarea şi boiaua, am ras coaja de lămâie şi am tocat puţin usturoiul.

Pasul 3. Am tăiat grosier toate verdeţurile şi le-am pus în mojarul de piatră. Am pus peste ele sarea, boiaua, piperul, usturoiul, uleiul, apa şi sucul de lămâie.

Pasul 4. Nu-i loc de estetică întotdeauna când vorbim despre treburi gustoase. Am zdrobit bine toate cele din mojar, grija mea fiind ca rezultatul să fie cât mai aromat şi mai “balsamic”. Totul s-a trasnformat într-un suc gros, numai bun de întins pe pielea fină a “relaxatului”. masajul putea începe.

Pasul 5. Am luat cu mâna cantităţi mici de “ulei d emasaj” şi l-am întins cu grijă şi mişcări ferme, ca o thailandeză profesionistă, peste tot puiul. Pe toate părţile: şi pe piept, şi pe copane, şi pe la subsuori, şi pe spate, ba chiar şi pe dinăuntru. Am lăsat urmele de verdeţuri peste tot, cu gândul la cât de frumos vor mirosi atunci când puiul se va coace în cuptor.

Pasul 6. Aproximativ 45 de minute a stat Puiul Antistres la cuptor. L-am încercat din când în când cu furculiţa, verificând culoarea sucurilor ce se scrugeau din găurelele lăsate de înţepături. Când acestea au fost de culoare deschisă, transparentă, am ştiut că Nea Puiu e gata de ultima parte a şedinţei foto.

Tema pentru concurs. Tema de astăzi este un catren. Simplu! Scrieţi într-un  comentariu un catren, aducă o poezioară de patru versuri cu rimă, care să conţină musai cuvintele: iarbă verde, pui zglobiu, antistres, autobuz. Câştigătorul, pe care-l vom anunţa mâine dimineaţă, va primi duminică exact un pui masat cu ierburi aromatice. Succes!

Ingrediente pentru o porţie: aripi de pui – 3 bucăţi; cartofi albi, curaţi şi frumoşi – 2; pentru aripioare: cimbru uscat, boia dulce de ardei, sare, piper, busuioc uscat, măghiran uscat, rozmarin uscat, zahăr – câte un vârf de linguriţă din fiecare, o linguriţă de ulei de măsline; pentru cartofi: sare, boia dulce de ardei, busuioc uscat, sare, piper proaspăt măcinat – un praf din fiecare. Pentru prăjit – câteva linguri de ulei de floarea soarelui pentru gătit.

Pasul 1. Am pus apă la fiert pentru cartofi. Am spălat bine aripioarele proaspete. Nu v-aş sfătui în niciun caz să cumpăraţi aripi congelate, chiar şi atunci când pofta e de nestăvilit şi nu găsiţi proaspete. În general, cam tot ce e congelat ar fi de ocolit în avantajul cărnii proaspete. Prin congelare, de cele mai multe ori se pierd calităţi nutritive importante şi nici gustul nu mai e acelaşi. Mai mult, în general producătorii congelează carnea când aceasta şi-a atins termenul maxim de rezistenă în variantă “fresh”. Nu e o regulă, dar e bine să nu riscaţi.

Pasul 2. Am tăiat aripioarele la cele două încheieturi. De data asta nu am păstrat segmentul cel mai mic, ci doar celelalte două.

Pasul 3. Am amestecat toate ierburile uscate şi condimentele pentru aripi într-un castron. Am tăvălit bine aripile prin amestecul aromat şi le-am lăsat, acoperite cu folie, să se marineze cât m-am ocupat de cartofi.

Pasul 4. Am spălat cartofii şi i-am tăiat în patru, pe lung. Când a clocotit apa din oala de pe aragaz, am pus sare, am amestecat şi am adus din nou la fierbere. Am pus cartofii în apa clocotită şi i-am lăsat maximum zece minute.

Pasul 5. Cât am opărit cartofii, am perpelit repede, în câteva linguri de ulei de floarea soarelui, aripioarele devenite între timp aromate. Nu le-am scufundat în ulei, ci le-am plimbat în permanenţă prin tigaie, până s-au pătruns şi s-au rumenit. Le-am scos pe o farfurie, pe hârtie absorbantă, pentru a scăpa de excesul de grăsime.

Pasul 6. Am scos cartofii din apa fierbinte, i-am scurs şi am presărat peste ei sare, piper, busuioc uscat şi boia dulce de ardei. I-am pus în tigaia în care rumenisem aripile, ca să beneficieze şi de aromele pe care acestea le lăsaseră între timp. I-am prăjit exact cum făcusem cu aripile, amestecând mereu şi răsucindu-i pe toate părţile. Dacă ajungeţi la concluzia că nu e suficient ulei în tigaie, mai puteţi adăuga vreo două linguri, dar în niciun caz nu vă recomand să ajungeţi la un nivel de ulei mai sus de un sfert din grosimea cartofilor.

Pasul 7. Pe farfurie, am pus aripioarele şi cartofii, am mai presărat un strop de boia şi unul de rozmarin uscat. Am făcut şi un ghemotoc de salată, din frunze verzi, roşii cherry, ceapă verde şi ardie gras roşu. Câte o lingură din toate, o linguriţă de ulei extravirgin de măsline, sare şi piper.

Ingrediente pentru vreo două porţii: roşii gustoase (pe vrej, de un roşu mai închis, destul de tari şi parfumate) – vreo şase, nu prea mari; ciuperci – una mare; usturoi – doi căţei; ardie gras galben – un sfert; ardei gras roşu – un sfert; dovlecel – o jumătate dintr-unul mic; chimen – o jumătate de linguriţă; cimbru uscat – un vârf de linguriţă; pastă de ardei roşu – o linguriţă; sare, piper, ulei de măsline; opţional – şase fâşii înguste de caşcaval.

Pasul 1. Am aprins cuptorul. Am spălat bine toate legumele şi le-am curăţat de coajă pe cele care au avut nevoie de aşa ceva.

Pasul 2. Am scobit roşiile şi am păstrat tot conţinutul într-un castron. I-am pus puţină sare, un strop de piper şi l-am lăsat să aştepte până i-a venit rândul.

Pasul 3. Am tocat mărunt ciuperca, ardeiul gras, usturoiul şi dovlecelul.

Pasul 4. Am încălzit bine o tigaie antiaderentă şi am pus o lingură d eulei de măsline. Am pus toate legumele în acelaşi timp, le-am călit două minute, apoi am adăugat sucul şi pulpa scobite din roşie. Am amestecat şi am sotat vreme de maximum trei minute, pe foc mediu. Am adăugat chimenul şi cimbrul şi am amestecat bine.

Pasul 5. Am dizolvat pasta de ardei în puţină apă. Am turnat totul peste compoziţia din tigaie şi am amestecat bine. am lăsat pe foc mic, vreo cinci minute, să fiarbă şi să scadă frumos.

Pasul 6. Apoi am umplut roşiile. Cu grijă, cu o linguriţă mică, după ce am lăsat umplutura să se răcorească bine, ca să nu fac treaba pripit, cu grija că mă voi pârli la degete. Le-am pu sşi nişte pătrunjel verde pe deasupra, le-am mai nins cu puţintică sare şi, da, le-am pus şi pălărie de caşcaval.

Vreo 20 de minute au stat la cuptor. Merită mâncate fierbinţi, ca să le prindeţi gustul vegetal şi sănătos atunci când e la apogeu .)

Ingrediente pentru două porţii: fusilli colorate – 200 g; tarhon proaspăt tocat – două linguri; pătrunjel proaspăt tocat – trei linguri; cimbru proaspăt tocat – o lingură; usturoi – o jumătate de căţel; ulei de măsline – o linguriţă; supă de legume sau apă – două linguri; vin alb sec – două linguri; sare, piper.

Pasul 1. Am pus pastele la fiert aşa cum fac de fiecare dată, adică înainte de orice. Apă multă într-o cratiţă, pun sare grunjoasă de mare când clocoteşte, aduc din nou la fierbere, pun pastele, amestec şi le las să fiarbă în funcţie şi de ce scrie pe pachet, dar şi de consistenţa pe care vreau s-o obţin. Din când în când, le mai bag în seamă cu spatula de lemn şi le mai amestec uşor.

Pasul 2. Cât au fiert pastele, am făcut sosul verde şi înţepător. Am ales frunzele de pătrunjel şi le-am spălat. La fel am făcut şi cu frunzele de tarhon. Tarhonul e iarbă nobilă tare, cu aroma ei “simandicoasă”, cu alura ei de spiţer şcolit la facultăţi înalte. Am dezvelit şi tulpiniţele de cimbru trăgând frunzele “în răspăr”, de la vârfurile subţiri către capătul mai lemnos. Am tocat mărunt toate frunzele şi le-am pus în castron. Am curăţat usturoiul şi l-am tăiat şi pe el în câteva bucăţele.

Pasul 3. Am pus ierburile, usturoiul, vinul, apa (n-am avut supă) şi uleiul d emăsline într-un castron şi am trasnformat totul în lichid cu ajutorul unui blender vertical. Am dres de sare şi piper şi m-am minunat o secundă de seva gustoasă şi de o culoare straşnic de frumoasă pe care am obţinut-o în castron.

Pasul 4. Între timp s-au fiert şi pastele. Le-am strecurat binişor de toată apa în care au fiert şi le-am scuturat bine. Cât erau încă fierbinţi, le-am amestecat repejor cu sosul cel verde, având grijă să trec fiecare sfredeluş colorat prin balsamul verde şi aromat.

Treabă serioasă, dragii mei… Treabă pe cât de simplă, pe atât de mmmmm şi de aaaaaaah… O recomandare pentru limbile mai delicate: puteţi înlocui cimbrul cu busuioc. Dar asta numai dacă cimbrul vi se pare, totuşi, prea puternic pentru gustul vostru. Nu ocoliţi, însă, tarhonul, pentru că el chiar aduce o notă specială întregii istorioare. Abia aştept să vă aud că aţi încercat şi asta şi să-mi spuneţi cum vi s-a părut.

Ingrediente pentru trei sau patru porţii: cartofi – 6-7 bucăţi; un strop de unt; carne tocată (amestec de porc şi vită, cu vita în avantaj, ca de obicei) – 500 g; ceapă verde – 3-4 fire; usturoi verde (sau nu) – 3 fire sau doi căţei; ardei capia – o bucată; kaiser afumat – 50 g; cimbru uscat – o jumătate de linguriţă; piper proaspăt măcinat; sos Worchestershire – o linguriţă; pastă de roşii – o lingură plină, dizolvată cu puţină apă; foarte puţină sare; pătrunjel proaspăt; puţin pesmet. Bucata de caşcaval avea o misiune în capul meu, dar am renunţat la ea până la final.

Pasul 1. Am curăţat bine cartofii, i-am spălat şi i-am tăiat cubuleţe. I-am pus la fiert într-o cratiţă cu multă apă.

Pasul 2. Am curăţat şi am spălat legumele. Am adunat totul la îndemână, ca să nu pierd timp şi atenţie căutându-le prin cămară sau prin frigider. Am desfăcut pasta de tomate cu puţină apă, obţinând un suc destul de gros.

Pasul 3. Am tăiat mărunt ceapa, usturoiul, ardeiul capia şi bucata de kaiser afumat de pe care am scos şoriciul. Am încălzit bine tigaia antiaderentă şi am topit bucăţelele de kaiser. N-am păstrat decât un sfert din grăsimea adunată în tigaie. Am călit în ea ceapa, usturoiul şi ardeiul capia, adăugând două linguri de apă în tigaie. A durat doar vreo două-trei minute până ce legumele s-au înmuiat şi au lăsat o parte din sevă în tigaie. De prisos să vă spun că aroma afumată a bucăţelelor de kaiser au adus o notă parfumată întregii poveşti.

Pasul 4. Am răsfirat carnea tocată în tigaie şi am călit-o împreună cu restul ingredientelor din tigaie până şi-a schimbat culoarea. Din roz roşiatic a devenit mai închisă la culoare. Acum am pus cimbrul, sosul Worchestershire, piperul zdrobit şi un strop de sare. Am mai călit amestecând, nu mai mult de un minut. Am pus pasta de roşii dizolvată cu puţină apă şi am dat focul mic. Am lăsat să fiarbă cu clocote foarte mici cât timp am preparat piureul de cartofi.

Pasul 5. Am scurs bine cartofii şi i-am pasat cu furculiţa. Nu voiam un piure foarte fin, deci furculiţa a fost perfectă. Oricum, e bine să evitaţi să pasaţi cartofii pentru piure cu blenderul electric pentru că, la final, veţi obţine consistenţa gumei de mestecat Am pus un strop de unt, sare şi piper.

Pasul 6. Am folosit forme din ceramică emailată, rezistente şi la temperatura din cuptor. Merg şi cele din sticlă termorezistentă sau din porţelan gros. Le-am uns cu puţin ulei şi le-am tapetat cu puţin pesmet. Am aşezat pe fundul vasului un prim strat de piure de cartofi, încercând să acopăr bine toată suprafaţa. Puteţi să aşezaţi primul strat de piure aşa cum puneţi aluatul pentru tarte, inclusiv pe pereţii vasului.

Pasul 7. Am continuat cu un strat de compoziţie cu carne. Grosimea straturilor nu trebuie să respecte nişte standarde. Ţine doar de ochiul şi de preferinţele voastre cât de multă carne sau cât de mult piure vreţi să găsiţi de la un strat la celălalt. Am alternat de două ori cele două tipuri de straturi. Inclusiv ultimul strat e la alegerea fiecăruia. Eu am făcut toată treaba în trei vase, două având la suprafaţă un strat de carne şi unul cu piure.

În cazul celor cu carne deasupra am pus câteva felii de roşie proaspătă care, în timpul coacerii, s-au rumenit frumos şi au lăsat sucuri bune în suprafaţa pe care au stat.

Pasul 8. Au stat la cuptor, la foc puternic, douăzeci de minute şi bine-au făcut S-au copt frumos, s-au rumenit la suprafaţă, iar în interior au împrumutat între straturi arome şi savori inegalabile. Îmi place mie să mănânc destul de fierbinte, dar temperaturile dezvoltate în interiorul straturilor parfumate m-au ţinut departe de ele pentru câteva minute.

Ce să vă mai spun? Sper să nu-mi sară în cap nici turcii, nici irlandezii De gust sper să vă convingeţi singuri. Merge de minune puţin busuioc proaspăt în compoziţia cu carne, dar eu de data asta nu am avut aşa ceva. Ba se potrivesc multe alte consimente în compoziţia sosului, însă vă las pe voi să alegeţi ceea ce vă place şi vă tentează mai mult.