Prima zi a Postului Paştelui ne găseşte pregătiţi cu o salată foarte simplă, foarte rapidă, însă plină de energie şi suficient de gustoasă cât să ne aducă o perspectivă plăcută asupra perioadei "gustative" ce tocmai începe. Nu fac apologia Postului pentru că sunt convins că fiecare dintre voi are propria filosofie şi propria perspectivă asupra obiceiului. Fie că veţi decide să ţineţi postul complet sau doar parţial, fie că veţi face asta într-un demers spiritual sau numai curativ, rău nu e ca, măcar din timp în timp, să renunţaţi la carne şi grăsimi de origine animală. Ceea ce nu înseamnă că ar trebui să vă umpleţi existenţa gurmandă cu cartofi, fasole şi margarină, cum se întâmplă, din păcate, în multe cazuri. Voi încerca să vă fac măcar o sugestie "de post" pe săptămână şi sper să vă fie de folos.

Nu mă dau în vânt după varza murată. Asta pentru că, probabil, îmi place prea mult varza proaspătă, fragedă, crocantă, cât mai puţin "prelucrată". Cu siguranţă nu-mi place varza murată prea mult, cu gust de putină sau de butoi în care s-au întâlnit, de-a lungul anilor, mai multe generaţii de murături. Duminică seară am vorbit cu Petru Stratulat, la Radio Guerrilla, în deja obişnuita rubrică "Drive In" din programul său de weekend, despre salata asta care e potrivită şi de capul ei, şi ca garnitură pentru alte bucate, de obicei coapte sau prăjite.

Îmi place ca, măcar din când în când, să fac loc bucăţelelor de carne de viţel fragedă, bine fiartă, în câte-o salată cât mai simplă, în care să fie bine pusă în valoare de celelalte ingrediente şi de un dressing potrivit, poate puţin surprinzător uneori. Pentru asta aleg de obicei carne deschisă la culoare, cu fibra măruntă, care să fiarbă în mai puţin de-o veşnicie şi care să nu scoată mugete firoscoase, de vacă bătrână, când o-ntreb de sănătate.

Desigur, doar o salată de vinete. Dar nu una foarte obişnuită. Într-un amestec cumpătat cu câteva linguri de pastă de susan (tahina), ingredientul-cheie-minune al humus-ului şi al altor găteli de inspiraţie "Middle East". Vinete cu un gust special dat şi de alte câteva ingrediente pe care sunt convins că nu le folosiţi în mod obişnuit în salata clasică, sare.

Pentru că în bucătăria celor de la BitDefender am făcut pentru prima oară varianta asta de dressing pentru o salată de andive, mi se pare firesc să o botezăm aşa şi, vorba domnitorului şi a celor de la Divertis, "aşa să-i rămână numele" :) Probabil că ei nu vor putea da numele meu sau al site-ului vreunei viitoare variante de software antivirus, dar măcar au mâncat cu poftă şi au mai şi spălat vasele la sfârşit.

Titlul ăsta îmi aduce aminte de celebra pictură (a lui Theodor Aman, parcă), pe care o aveam la sfârşitul unei cărţi de limba română, "Cosaşi odihnindu-se". Cele trei personaje privesc în pământ, cu feţe ostenite, parcă acelaşi punct din colbul rural. În acel punct stătea, în mai toate cărţile noastre, desenat cu pixul, un blid cu un singular bob de fasole :))) Sunt convins că şi voi faceţi uneori cumpărături impulsive, cumpăraţi lucruri pe care e posibil să nu le folosiţi niciodată. Îmi plac vasele de ceramică emailată, dar le folosesc foarte rar. Probabil că (şi) de-asta am ajuns la povestea de azi.

Dacă ai decis să renunţi la carne, azi te aşteptăm, în meniul vegetarian, cu o cremă de broccoli şi cu o Caponata siciliană, inspirată de povestea de ieri a lui Cristi Roman. Salata zilei este de crudităţi şi are dressing de iaurt cu chimen. În varianta cu carne a meniului, azi am pregătit ciorbă de perişoare, că tare poftă ni

Mai puţin obişnuite decât surorile lor "naturale", roşiile umplute despre care vă povestesc mai jos sunt trecute prin cuptor, pătrunse de sucurile pulpei lor gustoase şi de cele mustite de umplutura la fel de "verde" şi de proaspătă. Nu sunt complicate pentru că, fiind ocupat până peste urechi cu treburile de la restaurant (care deocamdată nu se referă în niciun caz la gătit), seara gătesc ceva rapid pentru site, cât să nu credeţi că am uitat de unde mă trag :) Aşadar, roşii cu umplutură simplă, trecute prin cuptor. Complet vegetale sau cu puţin caşcaval pentru aceia care nu ţin rânduiala Postului.