• Ingrediente pentru o porţie: ciuperci de fag, file de porc, ceapa, coriandru, ardei iute, mustar, mustar cu boabe, unt, smantana lichida, coniac, ulei de masline si ulei de floarea soarelui
• Timp de preparare: 13-14 minute
• Dificultate: medie
• Mod de preparare: Ciupercile alaturi de ceapa feliata le pui la calit putin in ulei de masline. In mojar pisezi putin ardeiul iute cu coriandru si apoi tavalesti fileul in amestecul astfel pisat. Porcul il prajesti in ulei de floarea soarelui. Cand carnea este aproape facuta pui peste ea ciupercile rumenite si putin sos. Sosul il faci intr-o tigaie mica din unt, smantana lichida, mustar clasic si mustar boabe – totul stins cu putin coniac.
• Mod de servire: Cald

• Ingrediente pentru o porţie: carne de vita, ceapa, ghimbir proaspat, ciuperci, usturoi, iaurt degresat, coriandru boabe, nucsoara proaspat rasa, cardamu macinat, peperoncino, zahar, curcuma, miere, rucola si rosii in bulion.
• Timp de preparare: 12-14 minute
• Dificultate: medie
• Mod de preparare: La inceput tai ceapa si ciupercile foarte subtire ce apoi le pui in tigaie la calit. Apoi tai marunt usturoiul si ghimbirul. Intr-un mojar pisezi marunt coriandrul. Cand ceapa s-a rumenit putin adaugi coriandru, curcuma, cardamu, nucsoara si zahar in tigaie. Apoi adaugi ardeiul iute (peperoncino), sare si piper. Amesteci bine si apoi pui ghimbirul si usturoiul. In acest timp tai muschiul de vita in feli subtiri si il adaugi peste amestec. Dupa ce totul s-a calit cateva minuteadaugi pulpa de rosii peste amestec. Lasi sa fiarba putin inainte sa adaugi iaurtul (sau smantana lichida dupa preferinte). La final aduci putina dulceata intregii povesti cu putina miere pusa in tigaie. Pentru aspect estetic poti sa pui cateva frunze de rucola in amestec.
• Mod de servire: Se serveste cald alaturi de o portie de orez.

Ingrediente pentru o oală de 8-10 litri, adică aproximativ 25 de porţii. (Nu vă uitaţi chiorâş, o ciorbă ca asta, ca aceea de văcuţă, de perişoare, de pui, de burtă ori de fasole cu afumătură nu merge a fi făcută în cantităţi mici. În primul rând pentru că gustul bun, fără prafuri sau cuburi, e uşor de obţinut din fiertură bună şi chibzuită, din cantitate mai mare de ingrediente fierte încet, la foc mic, cu oala acoperită.) Coaste de porc afumate, cu cât mai puţină grăsime şi cât mai împănate – aprox. 3 kg; morcov – 4 bucăţi potrivite; ţelină rădăcină – o bucată de vreo 300 g; ardei gras – 4 buc; ceapă – 3 bucăţi de dimensiuni medii; cartofi – vreo şase bucăţi; pulpă de roşii cu tot cu suc – 250 ml; oţet de vin alb – 3 linguri; tarhon proaspăt – o legătură sau uscat – două linguri; sare, piper, ulei de măsline.

Pasul 1. Am tăiat coastele în zona moale, cârnoasă, dintre oase. Le-am despărţit şi le-am făcut bucăţi individuale, având grijă să rămână pe fiecare os o cantitate (cât de cât) egală de carne.

Pasul 2. Am curăţat legumele şi le-am tăiat cuburi nu foarte mici, sub un centimetru, dar nu sub o jumătate de centimetru. Am tăiat ceapa mai mic, dar am lăsat una întreagă. Am curăţat şi cartofii, i-am tăiat cuburi mai mari.

Pasul 3. Am pus o oală pe foc şi am pus pe fundul ei vreo patru-cinci linguri de ulei de măsline pentru gătit. L-am lăsat să se încingă puţin şi am pus coastele afumate la călit. Treaba asta se petrece pe foc mediu, amestecând şi scuturând bine coastele, astfel încât să se călească puţin pe toate părţile. Am presărat în oală şi o mică parte din tarhonul uscat şi puţin piper măcinat proaspăt, astfel încât carnea să prindă aromă de la bun început, aromă pe care nu o pierde în timpul fierberii.

Desigur, puteţi face operaţia asta într-un alt vas, dar este important să vă asiguraţi că tot ce se întâmplă în el va ajunge în oala cu ciorbă. În timpul călirii, coastele afumate dau aromă lichidului în care se perpelesc, amestecă savoarea afumată cu uleiul de măsline, formând astfel baza viitoarei ciorbe.

Pasul 4. Am încins alte trei linguri de ulei de măsline într-o tigaie şi am călit toate legumele tocate. Cât să se pătrundă pe jumătate şi să lase în tigaie esenţe proaspete, un sos colorat ca acela pe care-l lasă orice sote de legume.

Pasul 5. Când costiţele afumate s-au călit suficient (nu mai mult de 15 minute), am pus în oală apă cât să le acopere cu un lat de palmă. Am scufundat acolo şi ceapa lăsată întreagă, crestată în cruce la fund, ca să-şi lase mai repejor savorile în supă. Am dat focul tare până a clocotit, apoi am acoperit oala şi am dat focul la minimum, ca să fiarbă cum se cade. Aproximativ 40 de minute, până când carnea s-a pătruns mai bine de jumătate, dar nu complet. E destul de inestetic să-i pui omului în farfurie oseminte de pe care curge carnea şi-apoi parcă-ţi creşte inima când vezi mesenii apucând osul cu ambele mâini şi ronţăind cărniţa de pe el. Ori din acest moment mai urmează ceva fiertură.

Pasul 6. Am pus legumele din tigaie şi cartofii tăiaţi şi spălaţi de amidon în oala cu supă de carne. Am completat cu apă, până cu vreo trei degete sub buza oalei. Am dat focul mai tare (mediu) şi am acoperit oala pe jumătate. După ce a început să clocotească, am lăsat să fiarbă vreo 15 minute, până s-au pătruns cartofii şi carnea a fiert suficient.

Pasul 7. Finalul poveştii este rezervat „dregerii” gustului. Poate aţi observat până aici că nu am adus vorba de niciun condiment şi în niciun caz de sare. Coastele deja afumate au sarea lor. Legumele conţin şi ele săruri care îşi fac simţită prezenţa în sosuri şi în fierturi în timpul pregătirii. Aşa că am pus pulpa de roşii, după care am adus din nou la fierbere. Am dres toată povestea din oţet, sare şi tarhon. Nu mă întrebaţi ce şi cum, căci partea asta ţine de gustul fiecăruia.

Mesenii noştri de ieri, de la prânz, au cam mâncat-o până în picătură, semn că n-am greşit-o rău nici de data asta…

Ingrediente pentru trei porţii: penne (paste scurte, tubulare, tăiate oblic la capete şi având striaţii pe exterior) – aprox. 250 g paste uscate; ardei gras – unul întreg; usturoi – aprox. 4-5 căţei; ceapă – o bucată; roşii în bulion – aprox. 250 g; carne tocată amestec (porc şi vită) aprox. 400 g; seminţe de coriandru – o linguriţă; sare, piper, pătrunjel proaspăt tocat, ulei de măsline.

Pasul 1. Am curăţat ceapa, usturoiul şi ardeiul şi le-am tocat mărunt. Am pus apă la fiert pentru paste. Când a clocotit, am pus sare. Când a clocotit din nou, am pus pastele şi le-am fiert conform indicaţiilor de pe pachet, dar şi după propria dorinţă. Am aprins şi cuptorul, ca să se încălzească bine până termin toate cele.

Pasul 2. Am călit cele trei feluri de legume în două linguri de ulei de măsline pentru gătit. Aproximativ cinci minute, până s-au înmuiat puţin şi au lăsat ceva suc în cratiţă.

Pasul 3. Am strivit puţin boabele de coriandru în mojar, ca să le trezesc mai bine aroma. Le-am pus peste legumele din cratiţă şi am continuat să ţin pe foc pentru alte două minute. La foc mediu, nu prea tare.

Pasul 4. Am adăugat carnea şi am avut grijă să o desfac cât mai bine, astfel încât să nu apuce să se pătrundă cât încă era în ghemotoace mari. La final, compoziţia trebuie să aibă consistenţă granulată. Am ţinut amestecul pe foc mediu timp de aproximativ un sfert de oră, amestecând în răstimpuri şi având grijă să nu se lipească nimic pe fundul cratiţei.

Pasul 5. Am pus apoi roşiile tăiate, cu tot cu sucul lor. Am amestecat din nou şi am mai lăsat pe foc vreme de aproximativ 20 de minute. Fără capac, pentru că am vrut ca, la final, să obţin o compoziţie nu foarte zemoasă. La final, am dres gustul din sare şi piper.

Pasul 6. Într-un vas termorezistent (sau într-o tavă metalică) uns cu puţin ulei, am pus întâi un strat de paste fierte, jumătate din cantitate. E bine să le nivelaţi cât mai bine, ca să obţineţi un strat neted. Am pus apoi sucul de carne cu arome şi roşii. Deasupra, restul pastelor. Dacă ţineţi musai, puteţi pune peste ultimul strat şi câteva linguri dintr-un Bechamel clasic sau puţină brânză rasă, topită în câteva linguri de smântână.

Pasul 7. Pastitsio stă la cuptor până se rumenesc pastele de deasupra, iar sucul de carne nu mai este zemos. Într-un cuptor bun, bine încălzit, n-ar avea de ce să stea mai mult de o jumătate de oră în cuptor.

Da, sosul aduce (de foarte departe) cu un „sugo bolognese”, iar structura seamănă cu aceea a unei Lasagna. Seamănă, dar nu răsare

“Plecind pe principiul ca toata lumea stie ce e un gratin si brinza ricotta, va propun o varianta lejera si delicioasa de musaca cu dovlecei acoperita cu o spuma usoara de ricotta…Incercati, o sa va schimbati ideile!
Bon, acum va trebuie^

* 600 de grame de carne de vita slaba
* 1 ceapa curatata
* 2 -3 graunti de usturoi curatati
* 4 linguri de supa cu ulei de masline
* 35 cl de bulion subtire sau sos de rosii
* 1 buchet de ierburi aromate-cimbru, patrunjel si foi de dafin
* 750 gr. de dovlecei tari
* 1 lingura rasa cu faina
* 35 cl de lapte
* 2 oua
* 250 grame de ricotta
* 30 gr. parmesan ras si 30 gr. de pesmet
* o nuca de unt
* sare, piper,scortisoara pudra

Sa incepem reteta:
Tocati carnea de vita la robot.Taiati marunt ceapa si usturoiul.Intr-o cratita antiadeziva de preferat, puneti 2 linguri de ulei de masline si caliti pina devin aurii ceapa si usturoiul.Puneti apoi carnea si lasati la rumenit in jur de 5 min. mestecind din cind in cind cu o spatula de lemn.Puneti sosul de rosii, buchetul de aromate legate in prealabil cu o ata alba sa nu se decoloreze la gatit,un virf de cutit de scortisoara,sare , piper si lasati pe foc mic vreo 20 de min.

Incalziti cuptorul la 210 grade sau termostat7.Spalati dovleceii si taiati extremitatile.Puneti lama cu discul de taiat rondele si treceti dovleceii sau taiatii la mina cu un cutit cu lama fina apoi puneti rondelele intr-o tigaie daca se poate tot antiadeziva cu 2 linguri de ulei de masline si rumeniti usor. Sarati.

Intr-o craticioara mica topiti untul , varsati laptele rece si mestecind energic cu telul adaugati o lingura rasa de faina.Lasati sa fiarba pina se face un soi de sos omogen apoi luati dupa foc , lasati la racit si adaugati ouale si ricotta mestecind bine cu acelasi tel pina se incorporeaza totul.

Intr-un vas de gratinat , aranjati sosul cu carne intr-un strat regulat, dovleceii la fel si varsati sosul ricotta peste tot.Pudrati cu amestecul parmezan-pesmet si un praf de scortisoara si puneti la cuptor timp de 30 min.

Ingrediente pentru o porţie: cârnat proaspăt, din carne de vită şi carne de oaie – 2 bucăţi; linte verde – aprox. 250 g; ardei gras roşu – 1/4; ardei gras verde – 1/4; ceapă – o bucată mică; aceto balsamico – 3 linguri; ulei de măsline – 2 linguri; sare, piper, frunze de busuioc proaspăt.

Pasul 1. Am curăţat ardeii şi ceapa. Le-am tocat nu prea mărunt. Mi-am măsurat uleiul şi oţetul, am strâns toate cele pe lângă mine şi m-am apucat de treabă. treabă rapidă, fără pretenţii, nu cred că a durat totul mai mult de 20 de minute.

Pasul 2. Am încălzit o tigaie. Am pus apoi uleiul de măsline şi l-am lăsat să se încălzească. Am tăiat cârnatul în două segmente mai mici şi le-am înţepat în mai multe locuri, cu o furculiţă. Ca să nu plesnească în timpul prăjirii şi ca să aibă sucurile pe unde ieşi liniştit, nu împroşcat şi generator de alte dandanale Am pus cârnaţii la prăjit în tigaie şi i-am tot răsucit pe toate părţile până s-au rumenit bine. Nu i-am uscat prea tare, dar e important să nu rămână zemoşi. Toată treaba merită atenţie, mai ales la nivelul focului. E bine să nu ardeţi uleiul şi sosul din tigaie, deci ar fi indicat să reglaţi focul mai spre mediu sau chiar mai jos. Când au fost gata, i-am scos pe o farfurie.

Pasul 3. Am păstrat doar vreo trei linguri din sosul lăsat de cârnaţi în tigaie. Dacă vi se pare că s-a cam ars în timpul prăjirii cârnaţilor, puteţi foarte simplu să-l strecuraţi. Veţi scăpa de pulberea arsă, nesănătoasă şi amăruie. Veţi rămâne cu partea gustoasă a sosului din care, aşa cum ziceam, veţi păstra doar o foarte mică parte. Şi dacă tot strecuraţi grăsimea, ştergeţi şi tigaia foarte bine. Dacă tigaia este antiaderentă, puteţi folosi la treaba asta un prosop de hârtie şi atât.

Am pus cele două-trei linguri de sos de la cârnaţi înapoi, în tigaie. L-am lăsat să se încingă< apoi am călit în el ceapa şi ardeii. Toate împreună, vreo trei minute, până s-au înmuiat. Sosul cârnaţilor dă aroma principală a preparatului şi ţine gusturile aproape unul de celălalt. Desigur, contrastul dintre sote-ul de linte şi cârnaţi este destul de mare, de aceea aroma adusă de sos în sote armonizează cele două componente.

Pasul 4. Am adăugat lintea. Aici sunt, ca de obicei, două variante. Dacă folosiţi linte uscată, va trebui s-o puneţi în tigaie, după care să adăugaţi aproşimativ 500 de mililitri de supă de legume peste, să acoperiţi vasul şi să-l lăsaţi la foc mic aproximativ 40 de minute. Dacă folosiţi linte gata fiartă, nu trebuie decât să o puneţi în tigaie şi să o amestecaţi bine (mai degrabă scuturând tigaia decât cu vreo spatulă) cu sosul de ceapă şi ardei. În varianta asta, timpul în care lintea stă pe foc este redus la două-trei minute.

Pasul 5. M-am asigurat că toată lintea a trecut prin amestecul de legume din tigaie şi că amestecul este uniform. Am pus oţetul balsamic, sare şi piper. Am tocat jumătate din cantitatea de busuioc proaspăt şi am adus-o în tigaie. Am mai amestecat, pe foc, aproximativ un minut, ca să fiu sigur că şi busuiocul a ajuns unde trebuie.

Pe farfurie a fost simplu. Mai întâi sote, apoi cârnaţii deasupra şi restul de busuioc proaspăt, plouat cum se cuvine Poftă bună!

Ingrediente pentru două porţii: orez fiert corect – două căni; ardei gras – un sfert; tulpină de ţelină (apio) – 3-4 centimetri; ceapă verde – două fire; usturoi – doi căţei; morcov – 3 centimetri; vin alb – 5 linguri: ulei de măsline – 3 linguri; sare, piper, pătrunjel proaspăt. Opţional – sos de soia – două linguriţe.

Pasul 1. Fierbe orezul cu o seară înainte. Fierbe-l cât să nu se lipească şi să rămână boabele întregi. Poţi să-i pui la fiert şi o frunză de dafin şi, eventual, puţin şofran. Scurge-l bine, amestecă-l uşor cu o spatulă de lemn şi pune-l la rece. Găsiţi aici mai multe detalii şi variante de fierbere a orezului.

Pasul 2. Curăţă repede şi toacă legumele. Ceapa şi usturoiul – mărunţel. Restul legumelor – cubuleţe mici. N-ar trebui să dureze totul mai mult de cinci minute. Amestecă legumele într-un castron, mai puţin ceapa şi usturoiul, pe care le poţi amesteca separat.

Pasul 3. Încinge bine o tigaie antiaderentă, apoi pune uleiul să se încălzească bine.

Pasul 4. Pune în tigaie ceapa şi usturoiul, care trebuie să sfârâie frumos şi aromat încă de la început. Poţi să pui acum şi o lingură de apă. Amestecă bine totul, pe flacără mare, un minut.

Pasul 5. Pune în tigaie amestecul de legume şi amestecă repede cu spatula de lemn. Tot un minut. Aici adaugi sarea şi piperul. Dacă ai optat şi pentru o aromă ceva mai asiatică, tot acum e timpul să pui şi sosul de soia.

Pasul 6. Pune vinul şi, imediat după aceea, orezul bine răsfirat, bob cu bob. Amestecă rapid, tot pe foc puternic. Vinul şi sucul legumelor va parfuma şi va iriga bobul de orez, trezindu-l fin amorţeala de peste noapte fără a-l îmbiba prea tare. El trebuie să rămână răsfirat până ajunge în farfurie.

Pasul 7. Asta e tot. Îl pui pe farfurie sau într-un castron şi îi ningi nişte pătrunjel verde (ori coriandru) pe deasupra. Ca să fie frumos şi parfumat.

“Nu-i frumos să te lauzi de unul singur, dar eu o fac acum. Mă pot lăuda că-l cunosc pe @Copolovici de mulți ani și-s mândru de asta. Semnul bun e că am uitat cum l-am cunoscut… Ceea ce înseamnă că: 1. Ne știm de destulă vreme încât să fi pierdut „începuturile” în negura timpurilor; 2. Acum trăim multe lucruri atât de intense încât ele ne-au ajutat să nu rămânem blocați în aceeași unică și eternă poveste care începe la mulți cu „mai ții minte când ne-am cunoscut noi…”

Într-o bună zi mă sună amicul meu și mă-ntreabă dacă îi dau un guestpost, alături de oameni lângă care nu prea speram că pot avea onoarea să șed. M-am simțit mândru, admit, să livrez alături de Adi Hădean, de exemplu. Așa că m-am pus pe gândit… la ce-aș putea să dau. Marfă? Să zicem că nu sufăr: am computerul plin de poze bune la rezoluție și concludente pentru subiecte. Deci tehnic sunt acoperit de vreo 20-30 de giga de imagini. Dar conținutul, Tudosiei, conținutul… că ăsta e important. Ce conținut??? O zi de frământări! Nu-i nu ușor să te așezi în linie cu oamenii ăștia fără să-ți trădezi novicia. Dar, într-o atare alăturare, ăsta n-ar mai fi un păcat așa de mare (dincolo de faptul că viața noastră în sine nu e vreun concurs or something…)

Așa că mi-a dat ceva prin cap: îi voi da noului jupân de la Kopel’s fix lucrul pe care i l-aș pregăti dacă s-ar anunța el, personal, că vine duminică la masa de prânz la mine-n casă. Și nu mi-a fost prea greu. Trebuia să fie ceva simplu. Ceva gustos. Ceva ne-sofisticat. La îndemână. Cu arome care să te plimbe nițel, să te „călătorească”. Ceva care să deschidă un vin bun. Să dezlege o poveste de vacanță. Să facă limba să tremure și pleoapa să cadă moale intru amintirile cele de demult, încă neuitate. Așa am ajuns la vinetele umplute cu ceapă. Asta i-aș face jupânului Copolovici dacă mi-ar face onoarea să-mi treacă, din nou, pragul.

Jucăria asta nu-i simplă. Durează. Cere răbdare. Vreo oră și jumătate în total. Dar nu-i greu de făcut dacă ai niște vinete cu tot cu coadă, mult pătrunjel mai degrabă ciopârțit decât tocat (cam o cană mare), un usturoi la fel de mărunt, trei sferturi de kil de roșii proaspete, o cană de ulei de măsline de bună calitate (să nu te scumpești, că pierzi) și vreo 3 cepe albe mari. N-am dubii ca prin casă poți găsi cu ușurintă o jumătate de linguriță de zahăr, sare sau piper proaspăt măcinat.

Nu-i o mâncare cu grabă, ci una la foc mic, așezat. E mâncare de cuhnie, mai degrabă, că iese mai bună la foc de lemne. Dacă te grăbești, mai bine faci altceva. C-o strici și-i păcat!

Pe vinetele cele rotofeie le-am tăiat în lung, pe jumătate. Le-am dat o sare grunjoasă de le-am stors într-o oră de multă apă din ele. Le-am clătit și scurs bine, apoi le-am dat în tigaia încinsă, într-o undă de foc, pe-o parte și pe alta. Câteva minute, nu prea mult. După aceea le-am lăsat să se odihnească pe-o farfurie. Pe iuțile cepe le-am tăiat felii mari. În final trebuie să le simți dulceața unică și textura plăcută. Le-am călit încet, până s-au aurit.

Am pus pătrunjelul, usturoiul și cam jumătate din cantitatea de roșii (tocate și ele, că erau întregi) și stropul de zahăr. Iarnă fiind, eu am pus niște roșii italienești pe care le știu foarte bine conservate. Un brand (cred) aproape necunoscut, dar le-am descoperit și ajung la ele cu liniștea că sunt ok. Le-am ținut pe foc mestecând într-una până când roșiile aproape s-au topit. Am pus restul de roșii pe deasupra și, cu toată povestea asta, am umplut scobiturile din vinete.

Într-o tavă de dat la cuptor am pus un strat de ulei, cât să se ungă toți pereții, și-am aranjat vinetele umplute. Am mai făcut și-un vârf din restul de umplutură și dacă ar fi fost vară sau sezon, sigur aș fi pus pe fiecare și-o felie groasă de-un deget dintr-o roșie răscoaptă, de grădină. Am aruncat printre vinete niște bucăți groase de cartof, ca să tragă tot ce-i ulei în plus. Stropisem deja toată adunarea din tavă cu câteva linguri de ulei.

Treaba cea mai bună cu vinetele astea e că parcă trece uleiul prin ele… Nu știu cum, dar se prăjesc și după aceea uleiul se duce în cartofi. Și rămân ele, singure, cu umplutura de ceapă în care se simte pătrunjelul, cu amestecul acela amețitor de dulce și sărat și iute… Rămân bune și pentru puțin timp. Ele se vor termina curând pentru că până și cel mai făr de poftă om o să spună că mai vrea una…

Cam asta aș așterne eu din fața lui Viorel de-ar fi să-mi treacă pragul. Și-aș trage nădejde că i-ar plăcea și că mi-ar zice și el că mai vrea una.
Și ne-am mai bucura de-un eveniment fericit ivit în calea noastră.

Toate cele bune,
Marius