Nu e o noutate: pastele pot fi acompaniate şi de sosuri reci, mai ales atunci când compoziţia este proaspătă şi scăzută în calorii sau grăsimi. Este important ca sosul să nu fie gras pentru că preparatele cu aport mare de grăsimi sunt mult mai gustoase încălzite, ba chiar imediat după încheierea pregătirii. Povestea de mai jos exact pe aceste avantaje se bazează: ingrediente neprocesate, naturale, nepreparate la căldură şi fără adaus de grăsimi.

Până acum am pregătit destul de rar linte, deşi nici nu e greu de făcut şi nici nu pot spune că nu-mi place. Lintea e soră bună cu restul legumelor care cer înmuiere înainte de a fi preparate (fasole uscată, năut) şi pare mai aproape de legumele proaspete de îndată ce revine "la viaţă" după o noapte în care a stat în apă la temperatura camerei. În plus, are culori variate, dându-ţi posibilitatea să alegi din magazin sau de pe la piaţă exact soiul care ţi se pare mai potrivit pentru ceea ce urmează să pregăteşti. Cred că până acum am văzut şi am pregătit linte maronie, portocalie, şi neagră. De data asta am folosit linte verde pentru că am făcut o salată foarte simplă şi mai mult decât gustoasă.

Îmi place ca, măcar din când în când, să fac loc bucăţelelor de carne de viţel fragedă, bine fiartă, în câte-o salată cât mai simplă, în care să fie bine pusă în valoare de celelalte ingrediente şi de un dressing potrivit, poate puţin surprinzător uneori. Pentru asta aleg de obicei carne deschisă la culoare, cu fibra măruntă, care să fiarbă în mai puţin de-o veşnicie şi care să nu scoată mugete firoscoase, de vacă bătrână, când o-ntreb de sănătate.

Telemea de capră, mai exact. Un tip de brânză care, în cazul celor care se dau în vânt după brânzeturi gustoase, cu personalitate, e posibil să dea dependenţă. Ceea ce urmează poate intra liniştit în categoria "regal gastronomic în timp record", cu ingrediente pe cât de simple, pe atât de bucuroase de întâlnirea unora cu celelalte. Seamănă oarecum cu o salată "orientală" clasică, dar brânza despre care aminteam mai devreme îi deturnează complet orientarea :)

Urechile de lemn sunt ciupercile negre, chinezeşti, care se cumpără uscate, deshidratate, şi pe care le ţinem în apă călduţă vreo 15 minute înainte de a le pune în ceea ce pregătim. Cred că sunt unul dintre acele ingrediente care fie nu-ţi plac deloc, fie îţi plac la nebunie. În plus, sunt foarte sănătoase şi dau o mână de ajutor mai multor sisteme ale organismului uman. Eu le cumpăr din magazinul chinezesc din Colentina, iar de data asta le-am folosit într-o salată simplă, cu piept de pui.

Oricine poate găti. Asta au stabilit deja alţii. Insist şi adaug: oricine poate face o salată. Din punctul de vedere al dificultăţii preparării, îmi vine să spun că salatele sunt alegerea fericită a celui care a refuzat să înveţe să facă tartine şi sanvişuri. Numai că, pentru o salată bună, bine făcută, secretul cel mai important rămâne alegerea ingredientelor bune, proaspete, care să transforme experienţa unei "banale" salate într-o întâmplare fericită, la momentul potrivit, pe măsura poftei şi respectului pentru lucrul bine făcut. Vă propun să vedeţi mai departe ce vreau să spun.

Pentru propunerea de duminică seara, din programul lui Petru Stratulat, de la Radio Guerrilla, dar şi pentru înviorarea capetelor prea încinse de febra votului, m-am gândit la o treabă foarte simplă, de origine libaneză, fără urmă de carne, dar cu energie multă şi arome proaspete. Fattoush este un amestec de frunze verzi şi alte câteva ingrediente simple şi uşor de găsit.

Asta e una dintre întîmplările despre care nu-mi vine să zic mai nimic. Primăvara asta e atît de verde pentru mine, încît aş lăsa doar imaginile să vorbească despre încă o experienţă "fully flavoured", compusă din treburi care pentru unii rămîn doar nişte biete frunze.

Bine. Hai să-ncepem săptămîna din caserolă cu spanacul în forma lui proaspătă, ajutat puţin de ingrediente simple, la îndemînă, care împreună vor reuşi să-l pună în valoare. Spanacul "de salată" trebuie să fie cît mai crud, cît mai proaspăt, cît mai verde şi cît mai cărnos. Sigur, aşa ar trebui să fie orice spanac pe care vrem să-l pregătim în propria bucătărie, dar în cazul salatei trebuie să ţinem cont că frunzele care nu respectă toate regulile-astea nu prea au ce căuta în castron. Apropo: în Piaţa Obor, vineri dimineaţă spanacul era cinci lei kilogramul.