Prima zi a Postului Paştelui ne găseşte pregătiţi cu o salată foarte simplă, foarte rapidă, însă plină de energie şi suficient de gustoasă cât să ne aducă o perspectivă plăcută asupra perioadei "gustative" ce tocmai începe. Nu fac apologia Postului pentru că sunt convins că fiecare dintre voi are propria filosofie şi propria perspectivă asupra obiceiului. Fie că veţi decide să ţineţi postul complet sau doar parţial, fie că veţi face asta într-un demers spiritual sau numai curativ, rău nu e ca, măcar din timp în timp, să renunţaţi la carne şi grăsimi de origine animală. Ceea ce nu înseamnă că ar trebui să vă umpleţi existenţa gurmandă cu cartofi, fasole şi margarină, cum se întâmplă, din păcate, în multe cazuri. Voi încerca să vă fac măcar o sugestie "de post" pe săptămână şi sper să vă fie de folos.

Fenicul. Finochio. Fennel. Fenouil. Unii ar spune că seamănă cu o ceapă, dar nu-i. Alţii vor spune că are gust de medicament şi nu sunt foarte departe de adevăr. Cei mai mulţi probabil că vor spune că în România e mai rar folosit. Şi asta e adevărat. Îmi place aroma de fenicul proaspăt în garniturile pentru friptură, gustul lui oarecum neaşteptat pentru fructul bulbos, stratificat, alb-verzui. Sunt convins că pentru mulţi nu e o noutate, dar şi că unii, destui, l-au tratat până acum cu respectul cuvenit lucrurilor pe care nu le cunosc. Acum l-am folosit într-o salată care, pe undeva îi este dedicată.

Bună treabă pastele fierte "al dente" într-o salată, laolaltă cu multe verzituri, brânză şi un sos proaspăt, făcut de tine şi amestecat cu restul ingredientelor chiar în farfurie, înainte de a băga furculiţa "la înaintare". Dar, ca şi în cazul pastelor "clasice", e bine să alegi anumite paste pentru anumite tipuri de salate. De exemplu, atunci când le pui lângă frunze crude sau lângă un sos pesto, mie mi se par potrivite pastele care conţin legume chiar în aluat, pastele "colorate" cu morcovi sau spanac sau roşii sau păstârnac sau....

Am pregătit a doua salată de astăzi din aceeaşi bucată de pulpă de viţel pe care am folosit-o şi la salata romană cu dressing de brânză şi chimen, despre care v-am povestit deja. Numai că aceasta este la un pol diametral opus faţă de cealaltă. Prima era din seria salatelor proaspete, cu ingrediente crude, cu salată crănţănitoare şi ardei gras plesnind de sănătate. Aceasta are o tentă de iarnă, bazându-se pe ingrediente coapte pe plită ori murate şi pe un dressing acrişor, înţepător.

Ce înseamnă în cazul ăsta "foarte rapidă"? Vreo zece minute. Deşi aş fi putut să-i spun "Salată de ton cu o singură mână", dar mi-a fost teamă că unii ar putea înţelege că tonul meu era ciung :) Nu, cu o singură mână am făcut salata asta. Cu stânga, pentru că dreapta era ocupată cu aparatul foto :)

Telemea de capră, mai exact. Un tip de brânză care, în cazul celor care se dau în vânt după brânzeturi gustoase, cu personalitate, e posibil să dea dependenţă. Ceea ce urmează poate intra liniştit în categoria "regal gastronomic în timp record", cu ingrediente pe cât de simple, pe atât de bucuroase de întâlnirea unora cu celelalte. Seamănă oarecum cu o salată "orientală" clasică, dar brânza despre care aminteam mai devreme îi deturnează complet orientarea :)

Scenariu. Duminică dimineaţa, soare timid printre nori figuranţi, ameninţări la mişto ale iernii plecate cu bombăneli şi ameninţări înjurate. Ai mânca "ceva uşor"... Dacă aş avea un bănuţ pentru fiecare moment în care am auzit asta... Ceva simplu...nici prea consistent, nici prea frugal, nici prea prăjit, dar nici prea crud, nici o omletă, dar nici un iaurt, nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici călare, nici pe jos... Quesadilla mi se pare partenerul foarte bun pentru un start lenos, de duminică uşor mahmură. E uşor de făcut, are legume aproape crude şi carne de pui uşor ameţită în tigaie.

Asta e mai degrabă o alcătuire de iarnă, cu arome călduroase şi savoare ce te îmbie la privit prin fereastră de dincoace de florile de gheaţă. Hai să fie ăsta felul în care spun eu "drum bun" şi "la revedere" iernii care sper că ne dă o pauză de câteva luni în 2010. E o poveste dulceagă, pe care le sfârşit o puteţi aşeza pe o mână de orez bun, fiert bob cu bob, sau pe un pat de paste late, poate chiar făcute în casă. Dar despre asta vorbim cu altă ocazie.

Prima zi a Postului Paştelui ne găseşte pregătiţi cu o salată foarte simplă, foarte rapidă, însă plină de energie şi suficient de gustoasă cât să ne aducă o perspectivă plăcută asupra perioadei "gustative" ce tocmai începe. Nu fac apologia Postului pentru că sunt convins că fiecare dintre voi are propria filosofie şi propria perspectivă asupra obiceiului. Fie că veţi decide să ţineţi postul complet sau doar parţial, fie că veţi face asta într-un demers spiritual sau numai curativ, rău nu e ca, măcar din timp în timp, să renunţaţi la carne şi grăsimi de origine animală. Ceea ce nu înseamnă că ar trebui să vă umpleţi existenţa gurmandă cu cartofi, fasole şi margarină, cum se întâmplă, din păcate, în multe cazuri. Voi încerca să vă fac măcar o sugestie "de post" pe săptămână şi sper să vă fie de folos.