Numele e prea puţin important, dar pentru că am făcut salata asta duminică seara, după câteva ture de parc mai "în forţă", am zis că n-ar fi rău să-i spun aşa. Multe frunze proaspete şi verzi, un dressing "electric" şi alte câteva ingrediente la îndemână, pentru consistenţă şi arome diferite, care au dat o adevărată petrecere în castron.

Mai puţin obişnuite decât surorile lor "naturale", roşiile umplute despre care vă povestesc mai jos sunt trecute prin cuptor, pătrunse de sucurile pulpei lor gustoase şi de cele mustite de umplutura la fel de "verde" şi de proaspătă. Nu sunt complicate pentru că, fiind ocupat până peste urechi cu treburile de la restaurant (care deocamdată nu se referă în niciun caz la gătit), seara gătesc ceva rapid pentru site, cât să nu credeţi că am uitat de unde mă trag :) Aşadar, roşii cu umplutură simplă, trecute prin cuptor. Complet vegetale sau cu puţin caşcaval pentru aceia care nu ţin rânduiala Postului.

Mi-ar fi imposibil să-mi imaginez că zi de zi, indiferent de ocazie sau moment al anului, majoritatea dintre voi căutaţi doar mâncarea sănătoasă, uşoară sau dietetică. Suntem, prin definiţie şi din fabricaţie, creaturi vinovate şi supuse poftelor, de cele mai multe ori nesănătoase şi nefericite pentru organism. Şi dacă tot ne respectăm aceste momente de "rătăcire", poate ar fi bine să le acordăm un dram de atenţie în plus, pentru a nu le transforma în adevărate catastrofe nutritive. Nu fac pe lupul moralist, am şi eu "bubele" mele pe care le ştiu prea bine, sunt pofticios şi suficient de autodistructiv :) Dar zău că nu-mi aduc aminte când am mâncat ultima "tigaie de porc" sau ultima "ceafă cu cartofi". Mai jos vorbim despre o bombă calorică numită "caşcaval pane", dar într-o formulă ceva mai...comestibilă (?). Caşcavalul este, prin definiţie, un depozit de grăsimi. Masa grasă din o sută de grame de caşcaval depăşeşte de multe ori 70%. De ce am îmbiba chestia asta cu şi mai multă grăsime, prin prăjire?

Numele e prea puţin important, dar pentru că am făcut salata asta duminică seara, după câteva ture de parc mai "în forţă", am zis că n-ar fi rău să-i spun aşa. Multe frunze proaspete şi verzi, un dressing "electric" şi alte câteva ingrediente la îndemână, pentru consistenţă şi arome diferite, care au dat o adevărată petrecere în castron.

Când auzim "brioşe", ne gândim toţi la ceva dulce, parfumat, cu ciocolată sau cu vanilie, pudrat cu zahăr şi aburind frumos lângă o cană cu ceai. Dar Nemărginirea Sa, Internetul, m-a ajutat să descopăr de curând că fantezia culinară nu ne-ar împiedica să privim brioşele dintr-o perspectivă sărată. Telemea, şuncă afumată, ciuperci. Aluat simplu. Rezultatul? Exact aşa cum îl vedeţi în imaginea de mai sus şi multă bucurie "în tribune", printre cei care au apucat să guste din ele.

O variantă foarte simplă şi rapidă în care mi se întâmplă uneori să pregătesc pieptul de pui. Dat fiind faptul că e propunere "prăjită", nu se întâmplă foart des să-l prepar aşa. Doar că amestecul de parmezan sau caşcaval şi pesmet de la suprafaţă îl transformă rapid într-un preferat al celor care se mai nimeresc pe la masă.