• Ingrediente pentru o porţie: cartofi, masline, ceapa verde, ceapa rosie, ridichi, ardei gras verde, ardei gras rosu, castravete, patrunjel si o lamaie
• Timp de preparare: 6-7 minute
• Dificultate: foarte usoara
• Mod de preparare: Cartofii, ceapa verde, ceapa rosie, ridichile, ardeii grasi si castravetii ii tai cu bulete si le pui intr-un castron. Peste amestec pui putin ulei extra virgin si zeama de lamaie. Amesteci bine avand grija sa nu faramitezi cartofii fierti. Pentru culoare si gust pui si putin patrunjel maruntit.
• Mod de servire: Rece

Ingrediente pentru o oală de 8-10 litri, adică aproximativ 25 de porţii. (Nu vă uitaţi chiorâş, o ciorbă ca asta, ca aceea de văcuţă, de perişoare, de pui, de burtă ori de fasole cu afumătură nu merge a fi făcută în cantităţi mici. În primul rând pentru că gustul bun, fără prafuri sau cuburi, e uşor de obţinut din fiertură bună şi chibzuită, din cantitate mai mare de ingrediente fierte încet, la foc mic, cu oala acoperită.) Coaste de porc afumate, cu cât mai puţină grăsime şi cât mai împănate – aprox. 3 kg; morcov – 4 bucăţi potrivite; ţelină rădăcină – o bucată de vreo 300 g; ardei gras – 4 buc; ceapă – 3 bucăţi de dimensiuni medii; cartofi – vreo şase bucăţi; pulpă de roşii cu tot cu suc – 250 ml; oţet de vin alb – 3 linguri; tarhon proaspăt – o legătură sau uscat – două linguri; sare, piper, ulei de măsline.

Pasul 1. Am tăiat coastele în zona moale, cârnoasă, dintre oase. Le-am despărţit şi le-am făcut bucăţi individuale, având grijă să rămână pe fiecare os o cantitate (cât de cât) egală de carne.

Pasul 2. Am curăţat legumele şi le-am tăiat cuburi nu foarte mici, sub un centimetru, dar nu sub o jumătate de centimetru. Am tăiat ceapa mai mic, dar am lăsat una întreagă. Am curăţat şi cartofii, i-am tăiat cuburi mai mari.

Pasul 3. Am pus o oală pe foc şi am pus pe fundul ei vreo patru-cinci linguri de ulei de măsline pentru gătit. L-am lăsat să se încingă puţin şi am pus coastele afumate la călit. Treaba asta se petrece pe foc mediu, amestecând şi scuturând bine coastele, astfel încât să se călească puţin pe toate părţile. Am presărat în oală şi o mică parte din tarhonul uscat şi puţin piper măcinat proaspăt, astfel încât carnea să prindă aromă de la bun început, aromă pe care nu o pierde în timpul fierberii.

Desigur, puteţi face operaţia asta într-un alt vas, dar este important să vă asiguraţi că tot ce se întâmplă în el va ajunge în oala cu ciorbă. În timpul călirii, coastele afumate dau aromă lichidului în care se perpelesc, amestecă savoarea afumată cu uleiul de măsline, formând astfel baza viitoarei ciorbe.

Pasul 4. Am încins alte trei linguri de ulei de măsline într-o tigaie şi am călit toate legumele tocate. Cât să se pătrundă pe jumătate şi să lase în tigaie esenţe proaspete, un sos colorat ca acela pe care-l lasă orice sote de legume.

Pasul 5. Când costiţele afumate s-au călit suficient (nu mai mult de 15 minute), am pus în oală apă cât să le acopere cu un lat de palmă. Am scufundat acolo şi ceapa lăsată întreagă, crestată în cruce la fund, ca să-şi lase mai repejor savorile în supă. Am dat focul tare până a clocotit, apoi am acoperit oala şi am dat focul la minimum, ca să fiarbă cum se cade. Aproximativ 40 de minute, până când carnea s-a pătruns mai bine de jumătate, dar nu complet. E destul de inestetic să-i pui omului în farfurie oseminte de pe care curge carnea şi-apoi parcă-ţi creşte inima când vezi mesenii apucând osul cu ambele mâini şi ronţăind cărniţa de pe el. Ori din acest moment mai urmează ceva fiertură.

Pasul 6. Am pus legumele din tigaie şi cartofii tăiaţi şi spălaţi de amidon în oala cu supă de carne. Am completat cu apă, până cu vreo trei degete sub buza oalei. Am dat focul mai tare (mediu) şi am acoperit oala pe jumătate. După ce a început să clocotească, am lăsat să fiarbă vreo 15 minute, până s-au pătruns cartofii şi carnea a fiert suficient.

Pasul 7. Finalul poveştii este rezervat „dregerii” gustului. Poate aţi observat până aici că nu am adus vorba de niciun condiment şi în niciun caz de sare. Coastele deja afumate au sarea lor. Legumele conţin şi ele săruri care îşi fac simţită prezenţa în sosuri şi în fierturi în timpul pregătirii. Aşa că am pus pulpa de roşii, după care am adus din nou la fierbere. Am dres toată povestea din oţet, sare şi tarhon. Nu mă întrebaţi ce şi cum, căci partea asta ţine de gustul fiecăruia.

Mesenii noştri de ieri, de la prânz, au cam mâncat-o până în picătură, semn că n-am greşit-o rău nici de data asta…

Aşadar….pentru prânzul lacto-vegetarian, azi am pregătit o supă-cremă de mazăre, dreasă cu sos de brânză de capră şi smântână. O nebunie despre care v-am vorbit cu mai multă vreme în urmă. La felul al doilea vă aşteptăm cu o tocăniţă de cartofi onestă şi fără pretenţii de capodoperă. Fără carne, că tot vorbeam despre “lacto-vegetarian”.

Pentru ceilalţi, cei mulţi şi carnivori, ciorba e de văcuţă şi praz verde şi proaspăt, iar la felul doi am ticluit nişte sfinte de chiftele marinate în sos roşu, parfumat cu dafin. Şi piure fain să fie lângă toate astea. Salata e, deocamdată, grecească, dar promit să reglez rapid şi diversitatea acestui capitol. “Speciala” zilei nu e azi, pentru că la prânz lipseşte şi “specialul” care ar trebui s-o meşterească. Doar azi şi miercuri mai lipsesc la prânz, din motive pe care le-am amintit în editorial.

Altfel? Poftă mare! A…era să uit: da, azi avem şi cheesecake

Ingrediente pentru două porţii: cartofi – vreo patru sau cinci, în funcţie de mărime; ton în ulei sau în suc propriu – 200 g; ceapă verde – două fire; ardei gras roşu – o treime dintr-unul mare; roşii cherry – vreo 6-7; muştar sau sos dijonez – 3 linguriţe; sos de soia – 2 linguriţe; sare; piper proaspăt măcinat; cimbru (preferabil) verde; smântână dulce – 2 linguri (opţional).

Pasul 1. Am curăţat cartofii, i-am tăiat cubuleţe şi i-am pus la fiert într-o cratiţă cu apă. Eu nu prea pun sare în apa pentru cartofi, prefer să le reglez “nevoile” după ce i-am zdrobit şi le-am adăugat alte ingrediente. De fiecare dată, descopăr că le trebuie şi mai puţină sare. am aprins cuptorul.

Pasul 2. Am tocat nu prea mărunt ceapa, ardeiul şi cinci din cele 7 roşii cherry.

Pasul 3. Într-un castron mai mare, am pus ceapa, roşiile, ardeiul gras roşu şi file-urile de ton. Pe astea le-am mărunţit cât să rămână bucăţi demne de vârful furculiţei, dar am încercat să las bucăţile aproape intacte. Am mai pus în castron muştarul, sosul de soia, sare, piper şi smântâna dulce.

Pasul 4. Am amestecat totul pentru ca ingredientele lichide să cuprindă întreaga compoziţie, dar având grijă să nu zdrobesc tonul mai mult decâtar fi fost cazul. Despre ton v-am mai spus în mai multe rânduri că eu unul nu suport “fulgii/flakes” sau “tonul mărunţit”. Devine un fel de pulbere apoasă atunci când îl pui în salată, iar despre o poveste ca asta în mijlocul căreia ne aflăm, nici măcar nu mai are rost să vorbim.

Pasul 6. Când cartofii au fost fierţi, i-am scurs de majoritatea apei în care stătuseră pe foc şi i-am pasat cu o furculiţă. La final aveam nevoie de un amestec destul de dur, destul de “aspru”, aşa că nu am pus nimic din ingredientele unui piure. Adică nici lapte, nici unt. Doar puţină sare şi un strop din apa în care fierseseră. Am aflat pe pielea mea de ce nu e bine să pasezi cartofii cu blenderul sau să amesteci piureul cu mixerul: totul devine elastic şi vâscos, de consistenţa gumei de mestecat. Şi chiar nu ai ce face cu aşa ceva, chiar şi când nu foloseşti piureul pe post de garnitură clasică.

Pasul 7. Vasul. Un gratin de ceramică emailată. Unii zic că ar fi porţelan, dar încă nu am spart unul, ca să vă spun exact Sunt pe toate drumurile şi nici foarte scumpe nu par a fi.  De ce sunt ele speciale? Pentru că se încing foarte bine, pentru că nu sunt din metal şi pentru că, în general, mâncarea coaptă în ele are un gust şi o consistenţă aparte. Mie aşa mi se pare Am uns fundul şi pereţii vasului cu puţin ulei, apoi am tapetat toată suprafaţa cu pesmet. Doar o pojghiţă, nu prea mult. Am aşezat apoi cartofii pasaţi pe fundul gratinului şi am îmbrăcat şi pereţii. Cât de bine m-am priceput eu.

Pasul 8. Am pus în vas şi compoziţia cu ton şi sosuri. Am nivelat bine la suprafaţă, am mai pus deasupra câteva felii de roşie şi frunzuliţe de cimbru proaspăt, din loc în loc.

Pasul 9. A stat la cuptor, la foc puternic, aproximativ o jumătate de oră.

Tonul, aşa cum mă aşteptam, a împrumutat cu voioşie din aromele ingredientelor cu care l-am “înfrăţit”. Parte din sucuri şi arome au trecut şi în stratul de cartofi. Ar fi bine să nu umblaţi la el măcar un sfert de oră după ce l-aţi scos din cuptor. Ca în multe alte cazuri, devine şi mai bun a doua zi, după ce stratul de cartofi a căpătat o consistenţă mai fermă şi totul devine mai “rezistent” la dinte

Ingrediente pentru o porţie: aripi de pui – 3 bucăţi; cartofi albi, curaţi şi frumoşi – 2; pentru aripioare: cimbru uscat, boia dulce de ardei, sare, piper, busuioc uscat, măghiran uscat, rozmarin uscat, zahăr – câte un vârf de linguriţă din fiecare, o linguriţă de ulei de măsline; pentru cartofi: sare, boia dulce de ardei, busuioc uscat, sare, piper proaspăt măcinat – un praf din fiecare. Pentru prăjit – câteva linguri de ulei de floarea soarelui pentru gătit.

Pasul 1. Am pus apă la fiert pentru cartofi. Am spălat bine aripioarele proaspete. Nu v-aş sfătui în niciun caz să cumpăraţi aripi congelate, chiar şi atunci când pofta e de nestăvilit şi nu găsiţi proaspete. În general, cam tot ce e congelat ar fi de ocolit în avantajul cărnii proaspete. Prin congelare, de cele mai multe ori se pierd calităţi nutritive importante şi nici gustul nu mai e acelaşi. Mai mult, în general producătorii congelează carnea când aceasta şi-a atins termenul maxim de rezistenă în variantă “fresh”. Nu e o regulă, dar e bine să nu riscaţi.

Pasul 2. Am tăiat aripioarele la cele două încheieturi. De data asta nu am păstrat segmentul cel mai mic, ci doar celelalte două.

Pasul 3. Am amestecat toate ierburile uscate şi condimentele pentru aripi într-un castron. Am tăvălit bine aripile prin amestecul aromat şi le-am lăsat, acoperite cu folie, să se marineze cât m-am ocupat de cartofi.

Pasul 4. Am spălat cartofii şi i-am tăiat în patru, pe lung. Când a clocotit apa din oala de pe aragaz, am pus sare, am amestecat şi am adus din nou la fierbere. Am pus cartofii în apa clocotită şi i-am lăsat maximum zece minute.

Pasul 5. Cât am opărit cartofii, am perpelit repede, în câteva linguri de ulei de floarea soarelui, aripioarele devenite între timp aromate. Nu le-am scufundat în ulei, ci le-am plimbat în permanenţă prin tigaie, până s-au pătruns şi s-au rumenit. Le-am scos pe o farfurie, pe hârtie absorbantă, pentru a scăpa de excesul de grăsime.

Pasul 6. Am scos cartofii din apa fierbinte, i-am scurs şi am presărat peste ei sare, piper, busuioc uscat şi boia dulce de ardei. I-am pus în tigaia în care rumenisem aripile, ca să beneficieze şi de aromele pe care acestea le lăsaseră între timp. I-am prăjit exact cum făcusem cu aripile, amestecând mereu şi răsucindu-i pe toate părţile. Dacă ajungeţi la concluzia că nu e suficient ulei în tigaie, mai puteţi adăuga vreo două linguri, dar în niciun caz nu vă recomand să ajungeţi la un nivel de ulei mai sus de un sfert din grosimea cartofilor.

Pasul 7. Pe farfurie, am pus aripioarele şi cartofii, am mai presărat un strop de boia şi unul de rozmarin uscat. Am făcut şi un ghemotoc de salată, din frunze verzi, roşii cherry, ceapă verde şi ardie gras roşu. Câte o lingură din toate, o linguriţă de ulei extravirgin de măsline, sare şi piper.

Ingrediente pentru trei sau patru porţii: cartofi – 6-7 bucăţi; un strop de unt; carne tocată (amestec de porc şi vită, cu vita în avantaj, ca de obicei) – 500 g; ceapă verde – 3-4 fire; usturoi verde (sau nu) – 3 fire sau doi căţei; ardei capia – o bucată; kaiser afumat – 50 g; cimbru uscat – o jumătate de linguriţă; piper proaspăt măcinat; sos Worchestershire – o linguriţă; pastă de roşii – o lingură plină, dizolvată cu puţină apă; foarte puţină sare; pătrunjel proaspăt; puţin pesmet. Bucata de caşcaval avea o misiune în capul meu, dar am renunţat la ea până la final.

Pasul 1. Am curăţat bine cartofii, i-am spălat şi i-am tăiat cubuleţe. I-am pus la fiert într-o cratiţă cu multă apă.

Pasul 2. Am curăţat şi am spălat legumele. Am adunat totul la îndemână, ca să nu pierd timp şi atenţie căutându-le prin cămară sau prin frigider. Am desfăcut pasta de tomate cu puţină apă, obţinând un suc destul de gros.

Pasul 3. Am tăiat mărunt ceapa, usturoiul, ardeiul capia şi bucata de kaiser afumat de pe care am scos şoriciul. Am încălzit bine tigaia antiaderentă şi am topit bucăţelele de kaiser. N-am păstrat decât un sfert din grăsimea adunată în tigaie. Am călit în ea ceapa, usturoiul şi ardeiul capia, adăugând două linguri de apă în tigaie. A durat doar vreo două-trei minute până ce legumele s-au înmuiat şi au lăsat o parte din sevă în tigaie. De prisos să vă spun că aroma afumată a bucăţelelor de kaiser au adus o notă parfumată întregii poveşti.

Pasul 4. Am răsfirat carnea tocată în tigaie şi am călit-o împreună cu restul ingredientelor din tigaie până şi-a schimbat culoarea. Din roz roşiatic a devenit mai închisă la culoare. Acum am pus cimbrul, sosul Worchestershire, piperul zdrobit şi un strop de sare. Am mai călit amestecând, nu mai mult de un minut. Am pus pasta de roşii dizolvată cu puţină apă şi am dat focul mic. Am lăsat să fiarbă cu clocote foarte mici cât timp am preparat piureul de cartofi.

Pasul 5. Am scurs bine cartofii şi i-am pasat cu furculiţa. Nu voiam un piure foarte fin, deci furculiţa a fost perfectă. Oricum, e bine să evitaţi să pasaţi cartofii pentru piure cu blenderul electric pentru că, la final, veţi obţine consistenţa gumei de mestecat Am pus un strop de unt, sare şi piper.

Pasul 6. Am folosit forme din ceramică emailată, rezistente şi la temperatura din cuptor. Merg şi cele din sticlă termorezistentă sau din porţelan gros. Le-am uns cu puţin ulei şi le-am tapetat cu puţin pesmet. Am aşezat pe fundul vasului un prim strat de piure de cartofi, încercând să acopăr bine toată suprafaţa. Puteţi să aşezaţi primul strat de piure aşa cum puneţi aluatul pentru tarte, inclusiv pe pereţii vasului.

Pasul 7. Am continuat cu un strat de compoziţie cu carne. Grosimea straturilor nu trebuie să respecte nişte standarde. Ţine doar de ochiul şi de preferinţele voastre cât de multă carne sau cât de mult piure vreţi să găsiţi de la un strat la celălalt. Am alternat de două ori cele două tipuri de straturi. Inclusiv ultimul strat e la alegerea fiecăruia. Eu am făcut toată treaba în trei vase, două având la suprafaţă un strat de carne şi unul cu piure.

În cazul celor cu carne deasupra am pus câteva felii de roşie proaspătă care, în timpul coacerii, s-au rumenit frumos şi au lăsat sucuri bune în suprafaţa pe care au stat.

Pasul 8. Au stat la cuptor, la foc puternic, douăzeci de minute şi bine-au făcut S-au copt frumos, s-au rumenit la suprafaţă, iar în interior au împrumutat între straturi arome şi savori inegalabile. Îmi place mie să mănânc destul de fierbinte, dar temperaturile dezvoltate în interiorul straturilor parfumate m-au ţinut departe de ele pentru câteva minute.

Ce să vă mai spun? Sper să nu-mi sară în cap nici turcii, nici irlandezii De gust sper să vă convingeţi singuri. Merge de minune puţin busuioc proaspăt în compoziţia cu carne, dar eu de data asta nu am avut aşa ceva. Ba se potrivesc multe alte consimente în compoziţia sosului, însă vă las pe voi să alegeţi ceea ce vă place şi vă tentează mai mult.

• SOTE DE MORCOVI ŞI MAZĂRE CU PESTO ŞI PIURE DE PĂSTÂRNAC
• RATATOUILLE
• TURTĂ DE CARTOFI CU VARZĂ
• PENNE PRIMAVERA
• CIUPERCI UMPLUTE
• TOCANITA DE CIUPERCI
• SALATĂ DE NĂUT ACRIŞOARĂ
• MÂNCĂRICĂ DE CEAPĂ
• FALAFEL COPT
• SUPĂ MAROCANĂ CU NĂUT
• SUPĂ CREMĂ DE DOVLEAC
• SUPĂ CREMĂ DE PĂSTÂRNAC CU MORCOV
• MINESTRONE
• FATTOUSH
• SALATĂ DE VINETE CU TAHINA
• SALATĂ ALBĂ
• SALATĂ DE LEURDĂ
• PIURE DE URZICI
• SALATĂ DE AVOCADO CU SURIMI