Telemea de capră, mai exact. Un tip de brânză care, în cazul celor care se dau în vânt după brânzeturi gustoase, cu personalitate, e posibil să dea dependenţă. Ceea ce urmează poate intra liniştit în categoria "regal gastronomic în timp record", cu ingrediente pe cât de simple, pe atât de bucuroase de întâlnirea unora cu celelalte. Seamănă oarecum cu o salată "orientală" clasică, dar brânza despre care aminteam mai devreme îi deturnează complet orientarea :)

Până când site-ul Kopel's va fi up and running, îmi asum riscul de a vă anunţa aici meniul de prânz al zilei, la Kopel's, restaurantul deschis joia trecută, adică pe 8 aprilie, împreună cu fratele meu, Mărgărit, pe Strada Sirenelor 87, foarte aproape de Hotel J.W. Marriott.

Tare-mi place tonul. De fapt, mă distrează peştii care, în general, nu excelează prin arome naturale, dar care câştigă prin textură şi se lasă ademeniţi pe cărările gustului cu aromele care-mi trec mie prin imaginaţia gustativă. O bucată de peşte de felul ăsta e ca un burete care, pus în contact cu diverse alte ingrediente, absoarbe şi potenţează gusturile combinate în jurul lui. De cele mai multe ori, o porţie bună de file de ton în ulei sau în apă (mult mai bun şi mai sănătos) ajunge salată. Pentru că e uşor de făcut şi pentru că e sănătoasă. Foarte rar am văzut tonul în alcătuiri calde şi probabil că tocmai de-asta îi verific din când în când potenţialul în această direcţie.

Lung nume pentru o poveste atât de simplă... Avem dorinţe şi pofte. Dar de multe ori ne-am dori să pregătim "ceva simplu" într-o manieră cât de cât sofisticată, mai "altfel" decât ne împing vocile raţiunii. Poţi lesne prăji aripioare şi cartofi, la fel de simplu poţi sprijini de ele un strop de salată proaspătă şi...gata. Numai că, de multe ori, intervine întrebarea ce stă la baza complicării existenţei fiecăruia, în manieră creativă :) "CUM?" Şi uite cum o treabă aparent banală poate deveni o bucurie în plus pentru ochi, gust şi stimă de sine :)

...sau o treabă foarte faină, descoperită la intersecţia dintre musacaua de origine mai degrabă orientală şi o plăcintă irlandeză clasică. Să îmi explic afirmaţia. Musacaua are, în general, o structură etajată, în care feliile de cartofi sau / şi vinete sunt alternate cu straturi de carne tocată aromată cu legume şi condimente. "Shepherd's pie" este, în esenţă, o plăcintă în care carnea tocată şi aromată este coaptă sub un strat de piure de cartofi, făcând uneori chiar o crustă frumoasă şi rumenă. Varză mai aveam să pun în povestea asta şi probabil că i-aş fi mulţumit chiar şi pe clujenii mândri de compoziţia stratificată pe care au botezat-o categoric "Varză a la Cluj". Şi asta nu de ieri-de azi.

Universul supelor de legume rămâne pentru mine un spaţiu foarte vast al experimentelor şi inventivităţii aromate. În funcţie de combinaţia legumelor de bază şi, mai ales, a mirodeniilor adăugate la fiert, cred că putem crea în bucătărie o infinitate de variante care să ne completeze sau să exprime o stare de moment, să definească o perioadă. Mi se întâmplă adesea să asociez un gust sau o aromă anume cu evenimente petrecute în zilele premergătoare sau imediat de după segmentul de memorie gustativă pe care-l reexperimentez uneori. Cred că despre supa asta îmi voi aminti mulţi ani, în acest context, în viitor.

Am făcut zilele trecute jucărica asta şi am pus-o la păstru, în folderul cu "rezerve". Când vine vorba de cârnaţi, nu-i prăjesc aproape niciodată. Pe cei subţiri prefer să-i frig, pe cei groşi îi fac de obicei la cuptor. Asta după ce i-am mai trecut, în prealabil, printr-un proces simplu, un fel de "cură de slăbire". În povestea de mai jos îi veţi descoperi printre cuburi de cartof de două feluri şi alte două legume care la cuptor mie mi se par mult mai bune decât pregătite în alte feluri.

Telemea de capră, mai exact. Un tip de brânză care, în cazul celor care se dau în vânt după brânzeturi gustoase, cu personalitate, e posibil să dea dependenţă. Ceea ce urmează poate intra liniştit în categoria "regal gastronomic în timp record", cu ingrediente pe cât de simple, pe atât de bucuroase de întâlnirea unora cu celelalte. Seamănă oarecum cu o salată "orientală" clasică, dar brânza despre care aminteam mai devreme îi deturnează complet orientarea :)