Ingrediente pentru aproximativ patru porţii: praz – un fir de aproximativ 25 de centimetri, gros de două degete (cu jumătate din segmentul verde); sparanghel – 4-5 fire, fără muguri şi fără partea mai tare, de la cotor; cartof obişnuit – o bucată; cartof dulce – o bucată nu prea mare; dovlecel – o bucată; morcov – o bucată mai mare; păstârnac – o bucată; rădăcină de pătrunjel – o bucată; ceapă – o bucată medie; usturoi – doi căţei; anason – o stea; piper – câteva boabe; dafin uscat – o frunză mai mare sau două mai mici; scorţişoară – o bucată mică; ulei de măsline – două linguri; pătrunjel proaspăt, tocat; sare. Opţional: o lingură de cremă fină de brânză.

Pasul 1. Am curăţat şi am spălat toate legumele. Le-am tăiat în bucăţi mai mari. Nu am folosit o tăietură anume, dar ţin să vă sugerez un singur amănunt: tăiaţi prazul astfel încât să-i expuneţi partea suculentă (mijlocul) procedeului imediat următor. Adică nu vă sfiiţi să secţionaţi firul de praz pe mijloc, după ce l-aţi tăiat în câteva segmente cilindrice.

Pasul 2. Am încălzit uleiul într-o tigaie (sau cratiţă) mare, în care să încapă bine toate legumele şi în care pot fi amestecate. Am călit legumele pe foc puternic, aproximativ trei minute, am amestecat, am pus frunzele de dafin şi boabele de piper, după care am acoperit tigaia cu un capac. Am lăsat legumele să se înăbuşe alte două-trei minute. Am făcut asta pentru a le aţâţa aromele şi pentru a le “trezi” puţin din amorţeală.

Pasul 3. Am transferat totul într-o oală încăpătoare, am pus apă astfel încât să depăşească linia legumelor cu aproximativ o palmă. Am pus steaua de anason şi bucăţica de scorţişoară, am pus capacul pe oală şi am dat focul puternic până a început să fiarbă.

Pasul 4. Am micşorat focul la minimum şi am fiert legumele, cu capacul pe oală, aproximativ o oră, până ce totul a fost bine pătruns. Nu e nicio problemă dacă legumele se deteriorează în timpul fierberii, nu contează nici măcar că unele se vor fierbe înaintea celorlalte. Cel mai important este să fierbeţi totul cu răbdare, pentru a le permite legumelor să-şi lase cât mai multe arome în apa în care fierb, să împrumute unele din aromele celorlalte. În acest fel, puteţi uita lejer de orice alt adjuvant de gust, de orice “cub” sau “praf” despre care atâţia oameni şi atâtea reclame încearcă să vă convingă că sunt “esenţiale” pentru a avea parte de mâncare gustoasă. Veţi fi surprinşi de aroma supei dacă veţi gusta din zeama din oală după ce au fiert legumele. Dulceag aromat, pe care stropul de sare nu va face decât să-l desăvârşească.

Pasul 5. Am scurs bine legumele într-o strecurătoare şi am păstrat supa. Am aşteptat ca legumele să se răcorească puţin. Am scos dintre legume frunzele de dafin, scorţişoara şi steaua de anason.

Pasul 6. Am pasat toate legumele într-un castron încăpător, până ce totul a devenit un piure cât mai fin. Nu am adăugat acum nimic în crema de legume. Nici sare, nici supa rezultată în urma fierberii.

Pasul 7. Am transferat crema în oala în care au fiert legumele şi am pus-o pe foc potrivit. Am început să adaug cantităţi controlate de supă de legume, în timp ce am amestecat încet, cu o spatulă de lemn. Aici fiecare va trebui să-şi identifice propria opţiune pentru densitatea cremei. Ea poate fi reglată doar din cantitatea de supă adăugată. Când am ajuns la densitatea dorită, am dres gustul cu sare şi piper proaspăt măcinat, am dat într-un clocot mic şi am oprit focul.

Pasul 8. Dacă alegeţi să folosiţi şi cremă de brânză, ar fi foarte bine ca în castron sau în farfurie să puneţi întâi lingura de brânză, după care să adăugaţi polonicele de cremă de legume, amestecând apoi cu lingura până ce brânza s-a încorporat în toată cantitatea de supă. Am pus pătrunjel tocat deasupra. Desigur, crutoanele din miez de pâine trecute, eventual, print tigaia cu un strop de ulei de măsline încălzit şi aromat cu oregano uscat, ar putea fi un “final touch” apreciat de multă lume.

Esenţă? Naturală şi mai mult decât fericită pentru organism şi pentru starea voastră de spirit. Culoare? Proaspătă, organică, apetisantă, de un galben portocaliu năucitor. Textură? Catifelată, blândă şi aproape tandră pe o limbă care apreciază mâncarea bine făcută. Gust? vreau să-mi spuneţi voi, după ce vă veţi aventura să o faceţi în joacă, din respect pentru voi înşivă.

Ingrediente. Pentru două-patru porţii: cârnat de porc gros – două bucăţi mai lungi sau patru bucăţi de vreo 12-14 centimetri fiecare; cartofi albi – 8 bucăţi, medii; cartofi dulci – unul mare, lunguieţ, sau doi mai mici; ceapă roşie – patru bucăţi nu prea mari, cât mai lunguieţe; usturoi – 4 căţei mari, în coajă; sare, piper, coriandru, cardamom, două linguri de ulei de măsline, două linguri de oţet aromatizat.

Pregătirea cârnaţilor. I-am înţepat cu o furculiţă, în mai multe locuri. I-am pus la fiert într-o cratiţă cu apă care clocotea deja. I-am ţinut la fiert aproximativ un sfert de oră. În felul ăsta, mare parte din grăsimile în exces vor rămâne în apa în care fierb, iar cârnatul va deveni mai cărnos. Vă sugerez să alegeţi un cârnat bun, nu prea uscat, dar cu o proporţie de carne mai mare decât grăsimea şi zgârciurile. Sunt foarte potriviţi acei cârnaţi care conţin şi carne de vacă sau o cantitate mică de carne de oaie. Cu condiţia să nu conţină prea multă grăsime şi să nu-i ţineţi prea mult în apa clocotită, că riscaţi să nu mai rămână mare lucru după fierbere. Când am pus cârnaţii la fiert, am pornit şi focul în cuptor.

Pregătirea legumelor. Cât timp au fiert cârnaţii, am spălat bine cartofii albi şi cartoful dulce, cu apă călduţă. Nu i-am curăţat de coajă. Am ales cartofi albi cu coajă foarte subţire. Cartoful dulce oricum nu se prea lasă el fără coajă în general, aşa că n-au fost motive de invidie sau discordie în tavă. Am tăiat cartofii albi în sferturi, pe lung. Am tăiat cartofii dulci în cuburi destul de mari. Am crestat cepele roşii în patru, pe lung, dinspre codiţe spre centru, fără a desprinde cele patru sferturi. Am crăpat căţeii de usturoi în coajă, sub lama cuţitului. Le-am amestecat bine în tavă, am pus puţină sare, am măcinat piper negru, seminţe uscate de cardamom şi coriandru pisate în mojar (aprox. o jumătate de linguriţă de amestec), uleiul şi oţetul. Am amestecat bine, cu mâna.

Am scos cârnaţii din apa în care au fiert, i-am scurs bine, i-am crestat pe lat, în mai multe locuri şi i-am aşezat printre legumele din tavă.

Am ţinut totul la cuptor, la foc mic spre mediu, aproximativ o oră. Până când cartofii au fost copţi, iar cârnatul s-a uscat suficient, dar a rămas destul de suculent. Nu vă aşteptaţi să fi scăpat de toate grăsimile din cârnat în timpul fierberii, ci doar de o mare parte din ele. Restul s-au topit în cuptor, peste cartofi, dându-le aromă şi ajutându-i să se coacă mai repede. Oţetul aromatizat şi-a făcut treaba perfect, dând o tuşă de gust fructat, puţin acid, întregii istorioare.

]]> http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/12/29/carnat-la-cuptor-cu-mix-de-cartofi/feed/ 2