Universul supelor de legume rămâne pentru mine un spaţiu foarte vast al experimentelor şi inventivităţii aromate. În funcţie de combinaţia legumelor de bază şi, mai ales, a mirodeniilor adăugate la fiert, cred că putem crea în bucătărie o infinitate de variante care să ne completeze sau să exprime o stare de moment, să definească o perioadă. Mi se întâmplă adesea să asociez un gust sau o aromă anume cu evenimente petrecute în zilele premergătoare sau imediat de după segmentul de memorie gustativă pe care-l reexperimentez uneori. Cred că despre supa asta îmi voi aminti mulţi ani, în acest context, în viitor.

Am făcut zilele trecute jucărica asta şi am pus-o la păstru, în folderul cu "rezerve". Când vine vorba de cârnaţi, nu-i prăjesc aproape niciodată. Pe cei subţiri prefer să-i frig, pe cei groşi îi fac de obicei la cuptor. Asta după ce i-am mai trecut, în prealabil, printr-un proces simplu, un fel de "cură de slăbire". În povestea de mai jos îi veţi descoperi printre cuburi de cartof de două feluri şi alte două legume care la cuptor mie mi se par mult mai bune decât pregătite în alte feluri.

Am făcut zilele trecute jucărica asta şi am pus-o la păstru, în folderul cu "rezerve". Când vine vorba de cârnaţi, nu-i prăjesc aproape niciodată. Pe cei subţiri prefer să-i frig, pe cei groşi îi fac de obicei la cuptor. Asta după ce i-am mai trecut, în prealabil, printr-un proces simplu, un fel de "cură de slăbire". În povestea de mai jos îi veţi descoperi printre cuburi de cartof de două feluri şi alte două legume care la cuptor mie mi se par mult mai bune decât pregătite în alte feluri.