Ingrediente pentru trei porţii: penne (paste scurte, tubulare, tăiate oblic la capete şi având striaţii pe exterior) – aprox. 250 g paste uscate; ardei gras – unul întreg; usturoi – aprox. 4-5 căţei; ceapă – o bucată; roşii în bulion – aprox. 250 g; carne tocată amestec (porc şi vită) aprox. 400 g; seminţe de coriandru – o linguriţă; sare, piper, pătrunjel proaspăt tocat, ulei de măsline.

Pasul 1. Am curăţat ceapa, usturoiul şi ardeiul şi le-am tocat mărunt. Am pus apă la fiert pentru paste. Când a clocotit, am pus sare. Când a clocotit din nou, am pus pastele şi le-am fiert conform indicaţiilor de pe pachet, dar şi după propria dorinţă. Am aprins şi cuptorul, ca să se încălzească bine până termin toate cele.

Pasul 2. Am călit cele trei feluri de legume în două linguri de ulei de măsline pentru gătit. Aproximativ cinci minute, până s-au înmuiat puţin şi au lăsat ceva suc în cratiţă.

Pasul 3. Am strivit puţin boabele de coriandru în mojar, ca să le trezesc mai bine aroma. Le-am pus peste legumele din cratiţă şi am continuat să ţin pe foc pentru alte două minute. La foc mediu, nu prea tare.

Pasul 4. Am adăugat carnea şi am avut grijă să o desfac cât mai bine, astfel încât să nu apuce să se pătrundă cât încă era în ghemotoace mari. La final, compoziţia trebuie să aibă consistenţă granulată. Am ţinut amestecul pe foc mediu timp de aproximativ un sfert de oră, amestecând în răstimpuri şi având grijă să nu se lipească nimic pe fundul cratiţei.

Pasul 5. Am pus apoi roşiile tăiate, cu tot cu sucul lor. Am amestecat din nou şi am mai lăsat pe foc vreme de aproximativ 20 de minute. Fără capac, pentru că am vrut ca, la final, să obţin o compoziţie nu foarte zemoasă. La final, am dres gustul din sare şi piper.

Pasul 6. Într-un vas termorezistent (sau într-o tavă metalică) uns cu puţin ulei, am pus întâi un strat de paste fierte, jumătate din cantitate. E bine să le nivelaţi cât mai bine, ca să obţineţi un strat neted. Am pus apoi sucul de carne cu arome şi roşii. Deasupra, restul pastelor. Dacă ţineţi musai, puteţi pune peste ultimul strat şi câteva linguri dintr-un Bechamel clasic sau puţină brânză rasă, topită în câteva linguri de smântână.

Pasul 7. Pastitsio stă la cuptor până se rumenesc pastele de deasupra, iar sucul de carne nu mai este zemos. Într-un cuptor bun, bine încălzit, n-ar avea de ce să stea mai mult de o jumătate de oră în cuptor.

Da, sosul aduce (de foarte departe) cu un „sugo bolognese”, iar structura seamănă cu aceea a unei Lasagna. Seamănă, dar nu răsare

Aşadar….pentru prânzul lacto-vegetarian, azi am pregătit o supă-cremă de mazăre, dreasă cu sos de brânză de capră şi smântână. O nebunie despre care v-am vorbit cu mai multă vreme în urmă. La felul al doilea vă aşteptăm cu o tocăniţă de cartofi onestă şi fără pretenţii de capodoperă. Fără carne, că tot vorbeam despre “lacto-vegetarian”.

Pentru ceilalţi, cei mulţi şi carnivori, ciorba e de văcuţă şi praz verde şi proaspăt, iar la felul doi am ticluit nişte sfinte de chiftele marinate în sos roşu, parfumat cu dafin. Şi piure fain să fie lângă toate astea. Salata e, deocamdată, grecească, dar promit să reglez rapid şi diversitatea acestui capitol. “Speciala” zilei nu e azi, pentru că la prânz lipseşte şi “specialul” care ar trebui s-o meşterească. Doar azi şi miercuri mai lipsesc la prânz, din motive pe care le-am amintit în editorial.

Altfel? Poftă mare! A…era să uit: da, azi avem şi cheesecake

Ingrediente pentru trei sau patru porţii: cartofi – 6-7 bucăţi; un strop de unt; carne tocată (amestec de porc şi vită, cu vita în avantaj, ca de obicei) – 500 g; ceapă verde – 3-4 fire; usturoi verde (sau nu) – 3 fire sau doi căţei; ardei capia – o bucată; kaiser afumat – 50 g; cimbru uscat – o jumătate de linguriţă; piper proaspăt măcinat; sos Worchestershire – o linguriţă; pastă de roşii – o lingură plină, dizolvată cu puţină apă; foarte puţină sare; pătrunjel proaspăt; puţin pesmet. Bucata de caşcaval avea o misiune în capul meu, dar am renunţat la ea până la final.

Pasul 1. Am curăţat bine cartofii, i-am spălat şi i-am tăiat cubuleţe. I-am pus la fiert într-o cratiţă cu multă apă.

Pasul 2. Am curăţat şi am spălat legumele. Am adunat totul la îndemână, ca să nu pierd timp şi atenţie căutându-le prin cămară sau prin frigider. Am desfăcut pasta de tomate cu puţină apă, obţinând un suc destul de gros.

Pasul 3. Am tăiat mărunt ceapa, usturoiul, ardeiul capia şi bucata de kaiser afumat de pe care am scos şoriciul. Am încălzit bine tigaia antiaderentă şi am topit bucăţelele de kaiser. N-am păstrat decât un sfert din grăsimea adunată în tigaie. Am călit în ea ceapa, usturoiul şi ardeiul capia, adăugând două linguri de apă în tigaie. A durat doar vreo două-trei minute până ce legumele s-au înmuiat şi au lăsat o parte din sevă în tigaie. De prisos să vă spun că aroma afumată a bucăţelelor de kaiser au adus o notă parfumată întregii poveşti.

Pasul 4. Am răsfirat carnea tocată în tigaie şi am călit-o împreună cu restul ingredientelor din tigaie până şi-a schimbat culoarea. Din roz roşiatic a devenit mai închisă la culoare. Acum am pus cimbrul, sosul Worchestershire, piperul zdrobit şi un strop de sare. Am mai călit amestecând, nu mai mult de un minut. Am pus pasta de roşii dizolvată cu puţină apă şi am dat focul mic. Am lăsat să fiarbă cu clocote foarte mici cât timp am preparat piureul de cartofi.

Pasul 5. Am scurs bine cartofii şi i-am pasat cu furculiţa. Nu voiam un piure foarte fin, deci furculiţa a fost perfectă. Oricum, e bine să evitaţi să pasaţi cartofii pentru piure cu blenderul electric pentru că, la final, veţi obţine consistenţa gumei de mestecat Am pus un strop de unt, sare şi piper.

Pasul 6. Am folosit forme din ceramică emailată, rezistente şi la temperatura din cuptor. Merg şi cele din sticlă termorezistentă sau din porţelan gros. Le-am uns cu puţin ulei şi le-am tapetat cu puţin pesmet. Am aşezat pe fundul vasului un prim strat de piure de cartofi, încercând să acopăr bine toată suprafaţa. Puteţi să aşezaţi primul strat de piure aşa cum puneţi aluatul pentru tarte, inclusiv pe pereţii vasului.

Pasul 7. Am continuat cu un strat de compoziţie cu carne. Grosimea straturilor nu trebuie să respecte nişte standarde. Ţine doar de ochiul şi de preferinţele voastre cât de multă carne sau cât de mult piure vreţi să găsiţi de la un strat la celălalt. Am alternat de două ori cele două tipuri de straturi. Inclusiv ultimul strat e la alegerea fiecăruia. Eu am făcut toată treaba în trei vase, două având la suprafaţă un strat de carne şi unul cu piure.

În cazul celor cu carne deasupra am pus câteva felii de roşie proaspătă care, în timpul coacerii, s-au rumenit frumos şi au lăsat sucuri bune în suprafaţa pe care au stat.

Pasul 8. Au stat la cuptor, la foc puternic, douăzeci de minute şi bine-au făcut S-au copt frumos, s-au rumenit la suprafaţă, iar în interior au împrumutat între straturi arome şi savori inegalabile. Îmi place mie să mănânc destul de fierbinte, dar temperaturile dezvoltate în interiorul straturilor parfumate m-au ţinut departe de ele pentru câteva minute.

Ce să vă mai spun? Sper să nu-mi sară în cap nici turcii, nici irlandezii De gust sper să vă convingeţi singuri. Merge de minune puţin busuioc proaspăt în compoziţia cu carne, dar eu de data asta nu am avut aşa ceva. Ba se potrivesc multe alte consimente în compoziţia sosului, însă vă las pe voi să alegeţi ceea ce vă place şi vă tentează mai mult.

Ingrediente. Pentru o porţie. Clătita: ou – 1; făină – 2 linguri; apă minerală – 3-4 linguri; sare, ulei pentru prăjit. Umplutură: carne de vită tocată – 100 g; ardei gras verde şi galben – câte o jumătate; ardei iute – câteva rondele subţiri; usturoi – un căţel; ciuperci – 3-4 bucăţi; sos de soia – o lingură; sare, piper; ulei de măsline – 2 linguri.

Am făcut întâi clătita, amestecând oul cu făina şi desfăcând compoziţia cu apă minerală, până a ajuns la consistenţa unei smântâni nu foarte groase. Am făcut o singură clătită, mai groasă decât cele obişnuite, folosite pentru desert. După ce a fost gata, am pus-o între două farfurii ca să se păstreze caldă şi să devină flexibilă.

Am încălzit uleiul de măsline într-o tigaie şi am prăjit puţin usturoiul şi ardeiul iute tocate fin. După vreo două minute,  am pus ardeiul verde, ardeiul galben şi ciupercile tăiate grosier. Dacă pe parcurs vi se pare că ingredientele au absorbit tot uleiul, mai puteţi adăuga puţin, cu o linguriţă.

Am adăugat apoi carnea de vită pe care am desfăcut-o bine, cât să nu rămână granule prea mari. Am amestecat bine, continuu, pe foc potrivit, până ce carnea şi-a schimbat culoarea şi a început să se pătrundă.

Am pus o lingură de sos de soia peste toată compoziţia şi am amestecat bine, ţinând preparatul pe foc încă aproximativ cinci minute. Am pus puţin piper măcinat, dar nu am mai pus sare pentru că sosul de soia este suficient de sărat.

Am rulat strâns clătita şi am tăiat rondele pe care apoi le.am pus în tigaie, peste sosul de carne şi ardei.

Le-am smotocit bine, cu două spatule, pentru a le trece bine prin restul compoziţiei. Apoi am ţinut tigaia de mâner şi am continuat să amestec fâşiile de clătită cu restul ingredientelor, în aer, astfel încât totul să fie cât mai egal distribuit. N-am mai ţinut prea mult pe foc pentru că am vrut ca aluatul de clătită să nu se îmbibe prea tare cu sos şi nici să nu se înmoaie prea mult. Eu nu l-am folosit de data asta, dar puteţi pregăti totul într-un wok.

Asta a fost povestea. Le-am aşezat într-o farfurie adâncă, dar deja ăsta e un amănunt prea puţin important. Vă sugerez să le mâncaţi cât mai calde. Nu v-aş recomanda vreo altă garnitură pentru că, din punctul meu de vedere, au cam tot ce le trebuie. Aş mai adăuga că mie mi se pare o propunere nimerită pentru momentele în care fie vrei să pregăteşti ceva rapid şi nou, fie vrei să-ţi iei prin surprindere un invitat neanunţat, amator de preparate cu aromă asiatică. Desigur, ardeiul iute este opţional, iar în compoziţie poţi pune oricând o lingură de ghimbir proaspăt răzuit, câteva linguri de lapte de cocos, muguri de pin prăjiţi şi multe altele.

Socoteli: timp – aprox. 30 de minute; bani – aprox. 4.5 RON

Tu ai pregătit vreodată clătite “sărate”? În ce formă? Chiar nu te-ai plictisit de clasicele “suluri” cu dulceaţă sau cremă de ciocolată?