“Plecind pe principiul ca toata lumea stie ce e un gratin si brinza ricotta, va propun o varianta lejera si delicioasa de musaca cu dovlecei acoperita cu o spuma usoara de ricotta…Incercati, o sa va schimbati ideile!
Bon, acum va trebuie^

* 600 de grame de carne de vita slaba
* 1 ceapa curatata
* 2 -3 graunti de usturoi curatati
* 4 linguri de supa cu ulei de masline
* 35 cl de bulion subtire sau sos de rosii
* 1 buchet de ierburi aromate-cimbru, patrunjel si foi de dafin
* 750 gr. de dovlecei tari
* 1 lingura rasa cu faina
* 35 cl de lapte
* 2 oua
* 250 grame de ricotta
* 30 gr. parmesan ras si 30 gr. de pesmet
* o nuca de unt
* sare, piper,scortisoara pudra

Sa incepem reteta:
Tocati carnea de vita la robot.Taiati marunt ceapa si usturoiul.Intr-o cratita antiadeziva de preferat, puneti 2 linguri de ulei de masline si caliti pina devin aurii ceapa si usturoiul.Puneti apoi carnea si lasati la rumenit in jur de 5 min. mestecind din cind in cind cu o spatula de lemn.Puneti sosul de rosii, buchetul de aromate legate in prealabil cu o ata alba sa nu se decoloreze la gatit,un virf de cutit de scortisoara,sare , piper si lasati pe foc mic vreo 20 de min.

Incalziti cuptorul la 210 grade sau termostat7.Spalati dovleceii si taiati extremitatile.Puneti lama cu discul de taiat rondele si treceti dovleceii sau taiatii la mina cu un cutit cu lama fina apoi puneti rondelele intr-o tigaie daca se poate tot antiadeziva cu 2 linguri de ulei de masline si rumeniti usor. Sarati.

Intr-o craticioara mica topiti untul , varsati laptele rece si mestecind energic cu telul adaugati o lingura rasa de faina.Lasati sa fiarba pina se face un soi de sos omogen apoi luati dupa foc , lasati la racit si adaugati ouale si ricotta mestecind bine cu acelasi tel pina se incorporeaza totul.

Intr-un vas de gratinat , aranjati sosul cu carne intr-un strat regulat, dovleceii la fel si varsati sosul ricotta peste tot.Pudrati cu amestecul parmezan-pesmet si un praf de scortisoara si puneti la cuptor timp de 30 min.

Aşadar….pentru prânzul lacto-vegetarian, azi am pregătit o supă-cremă de mazăre, dreasă cu sos de brânză de capră şi smântână. O nebunie despre care v-am vorbit cu mai multă vreme în urmă. La felul al doilea vă aşteptăm cu o tocăniţă de cartofi onestă şi fără pretenţii de capodoperă. Fără carne, că tot vorbeam despre “lacto-vegetarian”.

Pentru ceilalţi, cei mulţi şi carnivori, ciorba e de văcuţă şi praz verde şi proaspăt, iar la felul doi am ticluit nişte sfinte de chiftele marinate în sos roşu, parfumat cu dafin. Şi piure fain să fie lângă toate astea. Salata e, deocamdată, grecească, dar promit să reglez rapid şi diversitatea acestui capitol. “Speciala” zilei nu e azi, pentru că la prânz lipseşte şi “specialul” care ar trebui s-o meşterească. Doar azi şi miercuri mai lipsesc la prânz, din motive pe care le-am amintit în editorial.

Altfel? Poftă mare! A…era să uit: da, azi avem şi cheesecake

Ingrediente pentru două-trei porţii: carne de vită tocată – 400 g; cartof – unul mic; usturoi – doi căţei; ceapă – două mici sau una mai mare; ouă – două; pătrunjel proaspăt – câteva frunze; cimbru uscat – o jumătate de linguriţă; sos de soia – două linguriţe; roşii cherry – vreo zece; ardei capia – unul mic; zahăr – o linguriţă; suc de roşii – aprox. 300 ml; sare, piper, mărar proaspăt tocat, o frunză de dafin.

Pasul 1. Am curăţat cartoful, ceapa şi usturoiul. Le-am tăiat în bucăţi mai mici şi le-am pus într-un vas mai adânc, împreună cu carnea tocată. Am pus sosul de soia, piper, cimbrul uscat, strivit între degete, ouăle şi frunzele de pătrunjel.

Pasul 2. Am transformat totul în pastă, cu blenderul vertical de mână. Am amestecat bine, până ce toată compoziţia a fost omogenă. Am pus cartoful doar pentru a mai “afâna” consistenţa dură a cârnii de vită. Am evitat orice alt tertip clasic al tocăturii pentru chiftele, gen miez de pâine şi alte prostioare.

Pasul 3. Am format mici sfere, mai mult sau mai puţin regulate, din compoziţia pentru chiftele. Nu le-am tăvălit prin făină, nu le-am pus nimic altceva în afară de ceea ce am trecut la ingrediente.

Pasul 4. Am prăjit chiftelele pe toate părţile, în nu foarte mult ulei de măsline (au stat în ulei cam până la sfert). Le-am scurs apoi într-un castron în care am aşezat câteva şerveţele duble. Le-am lăsat să se scurgă bine.

Pasul 5. Am curăţat a doua ceapă şi ardeiul capia. În altă tigaie decât cea în care prăjisem chifteluţele, am încălzit două linguri de ulei de măsline şi am călit ceapa şi ardeiul capia tăiate fin, împreună cu o foaie de dafin, un praf de cimbru uscat şi câteva boabe de piper. Nu le-am ţinut mai mult de două minute, doar cât s-au înmuiat puţin.

Pasul 6. Am pus zahărul şi am amestecat repede, până s-a caramelizat şi s-a omogenizat cu restul de sos lăsat de ceapă şi de ardei. N-a durat mai mult de un minut, pe foc nu foarte puternic, ca să nu se ardă.

Pasul 7. Am spălat roşiile cherry, le-am tăiat pe jumătate şi le-am aruncat în tigaie. N-am vrut să le prăjesc sau să le fierb, ci mai degrabă să le înmoi puţin, lăsându-le aroma şi consistenţa proaspătă. Pentru asta am dat focul mai mare şi am plimbat roşiile prin sosul deja existent, vreme de vreo două minute.

Pasul 8. Am pus apoi sucul de roşii şi am continuat să amestec. Am lăsat focul mare, astfel încât sucul să fiarbă repede, să se îngroaşe la fel de repede şi să fiarbă cât mai puţin roşiile cherry. Să devină totul un sos suficient de “pregătit”, dar cu o aromă proaspătă. Mi-ar fi trebuit aici două frunze de busuioc proaspăt, dar m-am mulţumit cu câteva degete de mărar proaspăt tocat.

Simplu, nu? Totul a durat mai puţin de 45 de minute, mă refer inclusiv la prăjitul chiftelelor. Am amestecat chiftelele răcorite cu sosul fierbinte şi le-am lăsat câteva minute, să-şi facă mici confidenţe şi să se împrietenească bine. Sigur că vorbim despre nişte chiftele marinate, dar parcă nu prea seamănă la “apucături” cu cele pe care le ştiaţi deja, iar eu unul sunt mulţumit de gustul final. Sunt foarte curios cum vi se vor părea dacă veţi încerca această propunere în propria voastră bucătărie.

Humus cu carne de vită și muguri de pin. M-am jucat ceva mai tare cu mirodeniile pentru humus anul ăsta și n-am greșit deloc. Am pus ceva mai mult turmeric, iar condimentele de bază au fost cardamomul și coriandrul, pisate bine în mojarul de piatră. Am folosit și anul ăsta mai puțin ulei de măsline, aproximativ 300 ml la un kilogram de năut uscat. L-am dres bine și i-am dat o aromă fructată cu sucul de la un grepfruit întreg. S-a potrivit perfect. Am înăbușit carnea în suc de lămâie și am amestecat-o cu mugurii de pin bine rumeniți în tigaie.

Friptura de rață. Anul ăsta am ținut rața scufundată în marinată, cu o noapte înainte de a o pune la cuptor. Am făcut marinata din vin roșu destul de mult și un amestec de multe condimente din care n-au lipsit anasonul, coriandrul, scorțișoara, nucșoara rasă. Marinata caldă m-a scăpat de o bună parte din grăsimea în exces de pe rață. Lângă friptură am făcut cartofi copți în coajă, cu chives și ulei de măsline, un piure de castane cu stafide și o salată de-a dreptul împărătească.

Salata pentru friptura de rață. A fost foarte bogată și foarte verde. Am pus în ea spanac tânăr, frunye de radicchio, salată eisberg, rucola, mango, pepene galben, fructe de kumquat, aceto balsamico și lămâie, în combinația care mie continuă să mi se pară foarte plăcută în acreala ei experimentală. Nu am pus deloc ulei și sare pentru că aveau mâncărurile lângă care am sprijinit salata.

Sunt convins că aveți și voi slăbiciunile voastre de Sărbători. Ce vă iese cel mai bine? Ce nu trebuie niciodată să vă lipsească de pe masa de Crăciun? Care este “piesa de rezistență” din punctul vostru de vedere?

Sărbători fericite pentru digestia ta! Cu Bruciakal.