Am făcut zilele trecute jucărica asta şi am pus-o la păstru, în folderul cu "rezerve". Când vine vorba de cârnaţi, nu-i prăjesc aproape niciodată. Pe cei subţiri prefer să-i frig, pe cei groşi îi fac de obicei la cuptor. Asta după ce i-am mai trecut, în prealabil, printr-un proces simplu, un fel de "cură de slăbire". În povestea de mai jos îi veţi descoperi printre cuburi de cartof de două feluri şi alte două legume care la cuptor mie mi se par mult mai bune decât pregătite în alte feluri.

De ce "imposibilă"? Pentru că face parte din seria aceea de mâncăruri pe care le faci acasă, pui o grămadă de ingrediente bune, aranjezi totul foarte apetisant, îţi plouă în gură la gândul că te vei înfrupta în curând din asemenea minunăţie şi, la final, te întrebi privind-o pe toate părţile: "...Şi eu cum mănânc chestia asta?" :)

Când se apropie toamna, parcă te strigă pofte din ce în ce mai "consistente" dinspre combinaţiile pe care eşti tentat să le încerci în bucătărie. După o vară în care poate că singura supă a fost sucul de fructe reci şi proaspete, parcă te trage aţa către mâncare caldă şi arome ceva mai tomnatice. Fără excese, o supă de varză cu cârnaţi poate face un fel de trecere între anotimpuri, către nuanţe şi arome noi. O trecere simplă, după cum vedeţi mai jos.

E greu vara cu gătitul? Nici pomeneală. Dacă te mişti repede şi dacă nu te-apucă învârtitul în cătiţi tocmai când e căldura mai greu de suportat, ai şi vara multe motive de bucurie gastronomică  pentru cei din jurul tău. Aţi putea spune lesne că varza călită, cu un cârnat rumen lângă ea, pică fix ca nuca-n perete la prânz, într-o zi de vară. Mai departe am să vă povestesc pe scurt câteva trucuri cu ajutorul cărora varza face faţă cu brio unei zile toride.

Pastele, eternele paste. Marele lor avantaj practic este că se pregătesc repede. Marele lor avantaj gastronomic este că se combină perfect cu o mulţime de ingrediente, împrumutînd şi echilibrînd savorile ca într-o partitură clasică bine scrisă. Marele lor avantaj pentru cei care se plictisesc repede este că sînt de atîtea feluri, încît nici măcar un italian sadea nu apucă să le încerce pe toate într-o viaţă întreagă.

Pastele, eternele paste. Marele lor avantaj practic este că se pregătesc repede. Marele lor avantaj gastronomic este că se combină perfect cu o mulţime de ingrediente, împrumutînd şi echilibrînd savorile ca într-o partitură clasică bine scrisă. Marele lor avantaj pentru cei care se plictisesc repede este că sînt de atîtea feluri, încît nici măcar un italian sadea nu apucă să le încerce pe toate într-o viaţă întreagă.

Am făcut zilele trecute jucărica asta şi am pus-o la păstru, în folderul cu "rezerve". Când vine vorba de cârnaţi, nu-i prăjesc aproape niciodată. Pe cei subţiri prefer să-i frig, pe cei groşi îi fac de obicei la cuptor. Asta după ce i-am mai trecut, în prealabil, printr-un proces simplu, un fel de "cură de slăbire". În povestea de mai jos îi veţi descoperi printre cuburi de cartof de două feluri şi alte două legume care la cuptor mie mi se par mult mai bune decât pregătite în alte feluri.

De ce "imposibilă"? Pentru că face parte din seria aceea de mâncăruri pe care le faci acasă, pui o grămadă de ingrediente bune, aranjezi totul foarte apetisant, îţi plouă în gură la gândul că te vei înfrupta în curând din asemenea minunăţie şi, la final, te întrebi privind-o pe toate părţile: "...Şi eu cum mănânc chestia asta?" :)

E greu vara cu gătitul? Nici pomeneală. Dacă te mişti repede şi dacă nu te-apucă învârtitul în cătiţi tocmai când e căldura mai greu de suportat, ai şi vara multe motive de bucurie gastronomică  pentru cei din jurul tău. Aţi putea spune lesne că varza călită, cu un cârnat rumen lângă ea, pică fix ca nuca-n perete la prânz, într-o zi de vară. Mai departe am să vă povestesc pe scurt câteva trucuri cu ajutorul cărora varza face faţă cu brio unei zile toride.