• Ingrediente pentru o porţie: calamar, usturoi, faina, oua, ulei de floarea soarelui, lamaie, bere si oregano
• Timp de preparare: 14-15 minute
• Dificultate: scazuta
• Mod de preparare:  Sosul de usturoi il faci din niste usturoi, un ou, ulei de floarea soarelui si putina lamaie ce apoi le amesteci cu un mixer vertical pana cand ajunge la consistenta unei maioneze. Calamarul taiat inele il tavalesti prin faina si il lasi putin sa se odihneasca. Intr-un castron mai mare pui faina, spargi un ou, pui niste sare si piper proaspat macinat  iar aluatul rezultat il desfaci cu bere. Dupa ce obti un aluat mai gros tavalesti calamarul odihnit prin el.  Apoi inele ajung in tigaia cu mult ulei unde le lasi sa se capete o culoare aurie.
• Mod de servire: Semi-Rece

• Ingrediente pentru o porţie: calamar, vinete, lamaie, faina, usturoi, ulei de masline extra virgin si oregano
• Timp de preparare: 8-9 minute
• Dificultate: scazuta
• Mod de preparare: Inainte sa ajunga pe gratar  - calamarul il ungi cu putin ulei si apoi presari putin oragano. Il lasi pe gratar cat sa se patraunda putin. In timpul acesta vinetele la tai feli si le tavalesti prin faina si sare. Dupa tavaleala le lasi sa se odihneasca intr-o baie de ulei extra virgin in tigaie. Cat sa prinda culoare. Sosul de usturoi il faci din ulei de masline, usturoi zdrobit si oregano.
• Mod de servire: Imediat dupa preparare.

Ingrediente pentru vreo trei porţii: o sepie lungă de o palmă şi ceva (proaspătă, cu cap); pui de calamar – vreo 5-6 bucăţi /tot proaspeţi, tot cu cap); usturoi – 2 căţei; ardei capia roşu – o bucată; tulpină de ţelină – o bucată; ghimbir – vreo doi centimetri; lemon grass – două fire; ceapă verde – două fire; sos de soia – două linguri; sos de stridii – o lingură; unt – 20 g; sare, piper, ulei de măsline.

Pasul 1. Am pus la fiert o oală cu apă. Când a clocotit, am pus multă sare şi am adus din nou la fierbere. În această apă urma să opăresc sepia şi calamarii. Pentru a păstra savoarea fructelor de mare, ele trebuie opărite în apă care să imite salinitatea apei de mare. Tot acum am pornit şi cuptorul.

Pasul 2. Am curăţat sepia. Am scos capul cu braţele din mijlocul conului (corpului) cartilaginos al sepiei. Am scos “osul” translucid de pe unul din pereţii corpului, am spălat bine interiorul. De pe coroana de braţe, am înlăturat ochii şi ciocul sepiei, plasat chiar în mijloc. Am tăiat capul şi braţele în bucăţi mai mici, am lăsat corpul întreg.

Pasul 3. Am curăţat calamarii mici, în aproximativ acelaşi fel, Am scos capetele, apoi osul transparent din fiecare calamar, i-am spălat bine şi am îndepărtat ciocurile destul de tari.

Pasul 4. Am pus sepia şi calamarii, cu capete şi braţe, în apa sărată fierbinte, sub care oprisem focul. Le-am ţinut la opărit aproximativ 15 minute.

Pasul 5. Am curăţat toate legumele şi le-am tăiat destul de mărunt. Am scos din oala cu apă calamarii mici, capetele lor şi capul cu braţe al sepiei. Le-am tăiat în bucăţi mai mici.

Pasul 6. Am sotat în ulei de măsline (nu mai mult de trei linguri) toate legumele şi bucăţile tăiate de calamar şi sepie. La foc puternic, toate odată. Am pus la final sosul de soia şi sosul de stridii, am gustat şi am dres de sare şi piper. Am mai călit până ce toată compoziţia a fost bine înăbuşită, iar bucăţile de braţe de sepie au fost pe jumătate pătrunse.

Pasul 7. Am umplut corpul sepiei cu mare parte din compoziţia înăbuşită. Am uns un vas termorezistent cu trei sferturi din cantitatea de unt, am pus în el compoziţia din tigaie care nu mai avusese loc în sepie, iar în mijloc am aşezat sepia umplută. Am uns-o cu unt. am pus vasul în cuptor şi am copt sepia până ce peretele alb s-a pătruns. L-am verificat din când în când cu o furculiţă. A stat în cuptor aproximativ 45 de minute, la foc mediu.

Deloc complicat. Dacă sunteţi încă la începutul relaţiei voastre cu fructele de mare, probabil că nu e cea mai potrivită încercare. Dacă încă nu aţi trecut de “ucenicia” creveţilor proaspeţi sau de joaca unor inele de calamar tânăr sotate cu ceapă şi usturoi, apoi plimbate prin orez fiert şi apoi prăjit, ar fi bine să mai aşteptaţi. Sepia are mai multă personalitate decât calamarul, are o aromă ceva mai “subacvatică” şi pare ceva mai puternică în ciuda faptului că seamănă mult cu fratele ei mai puţin războinic. Dacă, însă, e pentru prima oară când gătiţi sepie, cred că tocmai v-am propus una dintre cele mai simple variante în care o puteţi prepara.

Odată goliţi calamarii de aproape tot conţinutul (uneori mai rămîn resturi după prima operaţie, eu astăzi am găsit chiar un peştişor în străfundurile unuia dintre amici), am extras “osul” pe care îl veţi găsi ca calamari curatatipe tijă transparentă, de consistenţa “balenelor” de la gulerele unei cămăşi. Dacă puteţi, scoateţi-l întreg. Dacă nu, scoateţi toate bucăţile în care se rupe. E casant.

Apoi i-am spălat sub jetul de apă rece. Din capete am păstrat doar zona cu tentacule, fără ochi (cine se îngrozeşte, să citească altceva). Am tăiat trunchiurile în inele de aproximativ jumătate de centimetru, după care le-am spălat bine, din nou, cu apă rece. Pe interior trebuie să rămînă gol, calamari taiatidoar învelişul ferm al lighioanei. Prefer să-i cumpăr întregi pentru că pot fi mai sigur că sînt proaspeţi. Desigur, există şi variantele congelate sau gata curăţate, dar acolo mai există riscuri.

A doua varianta ar fi “saganaki” style. Saganaki este, de fapt, brinza prajita pe gratar. Numele a fost imprumutat unei intregi serii de mincaruri cu sos. In principiu, peste brinza si inelele de calamar / crevetii / rondelele de caracatita etc. vine un sos de rosii abundent porcait cu ierburi aromatice. Dupa asta e posibil sa intre un pic la cuptor, de obicei intr-un vas de ceramica in care este si servit la masa. Combinatia e destul de reusita cel putin daca esti in cautarea unei variatii.

Am lasat la sfirsit varianta pe care o prefer si pentru care am si citeva imagini. Pentru ca un calamar intreg e un calamar intreg, nu mai primeste diminutive cu “ki” in coada si revine la statutul de “calamari”, kirio, nu prostioare. Fript. Stropit cu zeama de lamiie in timp ce sfiriie pe gratarul cu jar de lemn. Cu mult cimbru si oregano. Pina se rumeneste si se patrunde doctrinar cu fumul bun, acreala si aroma verziturilor. Restul e literatura de sertar. Cartofi prajiti, salata, orez, zaziki sau doar piine proaspata? In oricare dintre variante, mai tine o lamiie pe-aproape.

De data asta am ales creveti, pui de caracatita si calamar lamela. De obicei aleg calamari mici sau inele de calamar, insa lamelele (fisii de calamar groase de un deget si late de doua, provenind din calamar de dimensiuni mari) erau singurele care mi-au inspirat incredere. Ca si in cazul pestelui proaspat, fructele de mare cer atentie sporita la cumparare. Culoarea (vie, frumoasa, albul calamarului trebuie sa fie curat, calamarul suspect e galbui si trist) si mirosul (de mare, de peste proaspat) sint principalele amanunte care trebuie verificate. Nu va sfiiti sa cereti vinzatoarei o manusa de plastic, sa puneti mina pe ceea ce vreti sa cumparati, sa mirositi si sa verificati cu atentie. Faptul ca sint tinute in gheata nu este niciodata o garantie suficienta si sigur nu vreti sa transformati o experienta sublima intr-un episod incheiat la spital sau cu hotarirea de a nu va mai atinge niciodata de asa ceva.

Aproximativ 300 de grame din fiecare. Am curatat crevetii sub jet de apa rece. Le-am desprins intii capul si abdomenul de coada, apoi am desfacut stratul chitions, teaca mai dura, de la exterior, dinspre membre spre spate. De data asta le-am rupt si cozile, dar in cazul altor variante nu ne incurca deloc. Ba chiar sint cazuri in care se pot pregati intregi. Cu o crestatura pe spate, am scos la iveala vinisoarele negre, pe care le-am indepartat cu jetul de apa rece. Puii de caracatita erau deja curatati de intestine (punga de deasupra bratelor), asa ca i-am taiat in jumatati, verificind pungile de eventualele cartilagii osoase. Astea sint de gasit in cazul caracatitelor, sepiilor sau calamarilor ajunsi la maturitate. La fel de simplu, am taiat lamelele de calamar in bucati de doi-trei centimetri. Le-am spalat din nou, impreuna, sub jet de apa rece si le-am lasat sa se scurga intr-o strecuratoare.

Am pregatit doua feluri de legume. Intr-o tigaie cu fund rotund (wok) am incins citeva linguri de ulei de masline, cam ultimele ramasite din uleiul presat in casa, pe care l-am adus in august din Grecia. Am tocat marunt vreo patru fire de usturoi verde, pe care l-am aruncat in uleiul incins impreuna cu un praf de sare de mare. Am reusit sa nu ard usturoiul, ci doar sa-l rumenesc putin si sa ma ia ameteala de la arome. Am adaugat vreo patru morcovi de dimensiuni medii si o bucata zdravana de telina, toate astea tocate rondele, in robotul de bucatarie, pe lama semicirculara. Le-am pus treptat, adaugind crevetii, caracatitele si calamarii in reprize, amestecind permanant in tigaie, cu o spatula de lemn. Apoi din nou putina sare, piper proaspat risnit, salvie, oragano. Nu am adaugat apa pentru ca, in scurt timp, telina si morcovii au inceput sa lase zeama, in opinia mea cea mai gustoasa baza pentru un sos natural. Am acoperit continutul tigaii cu un capac cu gauri, vreo zece minute, la foc mediu, asa ca sosul a fost din belsug.

Pentru al doilea fel de legume am curatat un ardei gras rosu, doi albi si trei dovlecei tineri. Ardeii – taiati fisii subtiri, pe lung. Dovleceii – despicati, pe lung, in patru, apoi taiati cuburi mici. Cind am considerat ca fructele de mare, morcovii si telina sint gata, le-am scos din tigaie cu strecuratoarea, pe un platou. Pentru ca ramasese destul de mult sos, am scurs mare parte din el intr-o cana, lasind in wok aproximativ un polonic mediu. Am repus tigaia pe foc, apoi am adaugat ardeii si dovleceii. Inca un praf de sare si unul de piper, alte doua-trei linguri de ulei. Amestecind in permanenta, la foc mediu, apoi acoperite zece minute, la acelasi foc. N-am vrut ca ardeii si dovleceii sa se fiarba, sa se inmoaie prea tare, asa ca le-am supravegheat in permanenta, amestecind din cind in cind. Inainte de a ajunge la consistenta pe care o doream, am adaugat in tigaie un praf de ghimbir (n-am gasit proaspat) si unul de turmeric. Am amestecat din nou si am mai calit citeva minute. Apoi am pus sos de stridii, vreo trei linguri. Ca multe alte ingrediente din zona asiatica (sos de soia, otet de orez, lapte de cocos, muguri de bambus etc.), se gaseste cam in aproape toate magazinele mari, cel mai des il gasesc pe cel din gama “Thay Choice”, brand sub care gasiti multe alte astfel de produse. Asadar trei linguri de sos de stridii, inca doua-trei minute pe foc si…cam gata.

In paralel s-a fiert orezul, la care iar am gresit cantitatea magica de apa, asa ca s-a fiert cu mult inainte ca aceasta sa se evapore, dar l-am scurs intr-o strecuratoare si n-a fost chiar rau. Cred ca doar chinezii stiu exact formula asta secreta. Orezul nu trebuie sa fie nici nefiert, nici facut terci, nici foarte lipicios, dar nici sa alergi boabele prin farfurie. Si toate conditiile-astea intrunite exact cind nu mai e strop de apa in cratita in care a fiert… Magie, cum ziceam…

Pe farfurie le-am asezat cit de cit separat, astfel incit sa nu-si amestece foarte mult aromele. Am mai adaugat in fiecare farfurie doua-trei linguri din sosul din cana si cam asta a fost tot. N-a fost rau deloc. Si hai sa facem socoteala: creveti, pui de caracatita, calamar – aprox. 1 kg – 34 RON, telina – 1 RON, ardei gras, rosu si verde – 4 RON, morcovi – 1 RON, dovlecei – 4 RON, usturoi, orez, condimente, ulei de masline – sa zicem inca 3 RON. Punem cu totul aproximativ 50 RON petru patru portii mari, din care n-a ramas nimic, hehehehe. O fi scump?