Rezultate din "Întrebări şi răspunsuri":
Vezi numai rezultate din această categorieRezultate din "Articole - Categoria Editorialul lui Copolovici":
Vezi numai rezultate din această categorieIeri am patit-o nasol. Mai mult din curiozitate decit de pofta sau foame exagerata. Sa comandam cu livrare la birou. Sa comandam, dara. Intii gresesc saitu'. Dau peste unii care vind si mincare, ofera si cazare. Da' meniul n-are preturi. Primesc consultanta, saitu' corect avea nume identic, dar cu o cratima in mijlocul numelui. Pizza.
Este primul magazin de produse alimentare (si nu numai) organice in care intru in Bucuresti. Chiar la parterul imobilului pe care vi l-am aratat mai devreme. Mi-a placut de la intrare aerul de bacanie aranjata cu grija, de magazinas englezesc de familie. De fapt, inca de afara, culoarea cu care proprietarii si-au delimitat "spatiul vital", logo-ul din vitrina si cele citeva borcane, pungi si nuci pecan aruncate ici si colo sint o promisiune tentanta facuta unui trecator atent.
Rezultate din "Articole - Categoria Recenzii de restaurante":
Vezi numai rezultate din această categorieAm privit circumspect, acum vreo două luni, procesul de amenajare al fast-food-ului Nordsee din Piaţa Victoriei. Ştiam că, indiferent de cât de mult ar fi scăzut preţurile de închiriere din cauza crizei, ditamai spaţiul de la parterul America House nu avea cum să coboare la un nivel neglijabil. Mă gândeam, în acelaşi timp, că plasarea unei noi variante "de prânz" într-o zonă guvernată de City Grill şi aflată la discreţia tuturor companiilor de livrări la birou nu era chiar o mişcare deosebit de inteligentă. Speram, însă, în renumele din străinătate al brandului Nordsee, în dorinţa de a se alimenta sănătos şi variat a birocraţilor din zonă, în oportunitatea noutăţii pe care ar fi putut s-o aducă în zonă acest newcomer.
Cu adresa în Str. Doctor Istrati Constantin nr.2. O văzusem de câteva ori, înainte sau după scurte vagabondaje prin Parcul Carol, chestia aia cu alei crăpate şi paragină pronunţată pe la toate încheieturile. N-am de să să vă spun mare lucru despre "La Nave" pentru că eu am înţeles trattoria asta ca pe unul dintre acele locuri oneste, în banca lor, care-ţi dau de mâncare pentru exact banii pe care-i cer. Diferenţa ar fi că "La Nave" se mănâncă bine. Adică bucate făcute cu sinceritate, fără mari pretenţii, fără fiţe italieneşti exagerate.
Uite că, luat pe sus de o grămadă de trebi şi, mai ales, cu mintea înfierbîntată mai mereu de focuri culinare, nu mai scosesem de multicel şareta pe la vreo cîrciumă din oraş. Am făcut-o astăzi, din raţiuni de frate şi cumnată, la Trattoria "Il Calcio" Atheneu, cu adresa în Strada Franklin Nr. 3. Aţi ghicit, verigă a celebrului lanţ de ursării futbolistice cu miros de jambiere. Uitasem. Uitasem de peştii italieni şi de cohorta de curve de-acum cîţiva ani, de la Herăstrău. Uitasem şi de "arrabiata" duhnind a usturoi, un sfert de porţie la preţ de două porţii întregi, din aceeaşi speluncă. Uitasem, aşa că iar m-am fript.
Ieri după-amiază, chiar la ei în prăvălie, pe Batişte 23, colţ cu J.L. Calderon. Sînt sigur că obişnuiţii localului formează o mare familie unită de aceleaşi interese şi gusturi, dar eu am înţeles prea puţin din toată treaba asta. Dacă tot era o ocazie gastronomică, am încercat un fel de zacuscă fast forward, făcută din vinete, ardei, ceapă tăiată gros şi felii de şampinioane. Călduţă, făcută atunci, cu ceapa aproape natur. O curiozitate interesantă.
Imi e din ce in ce mai greu si mai nesuferit sa vorbesc despre cârciumi in care ma duc după recomandari la superlativ si ramân dezamagit direct proportional cu dimensiunea asteptarilor. Asa ca scriu scurt, cu acreala. Delea Noua Nr. 32. De-afara, cladire ponosita, care-ti sporeste oarecum interesul, dupa modelul "aha, casa veche, oamenii dau mai multa importanta bucatelor decit fatadei". Interior impopotonat grotesc romaneste, cu ghirlande din legume de carton vopsit, ghivece cu tufisuri din plastic, piei vechi si pline de praf ale unor animale pe care nu le-am identificat, multe capete mici de caprioare si ursi (alternanta infailibila) impaiate din carton si sirme.
Zau ca incep sa ma satur pina peste urechi de dat cu zacherlina in toate speluncile bucurestene cu pretentii de restaurant "subtire", dar nu ma pot abtine si nu pot inchide ochii atunci cind unii incearca sa-si perfectioneze nesimtirea pe banii mei si ai celor din jurul meu. Cu Trattoria Verdi am avut o experienta mai mult decit agreabila acum citiva ani, in punctul de lucru din Emanoil Porumbaru nr. 9. Mai ales in privinta bucatariei, care mi-a intiparit in minte pentru multa vreme un escalop de vitel care se topise in gura.
N-am mai scris de ceva vreme despre circiumile in care ma poarta uneori poftele, sarbatorile sau foamea naturala. Din lipsa de timp, din neglijenta sau doar din cauza fugii cotidiene in care, uneori, uit ca banalitatile aparente sint cele care compun, de fapt, o existenta fericita. Ma intorc acum la acest tip de subiect pentru ca s-a cam umplut tolba cu povesti.
Al patrulea restaurant libanez bucurestean in care intru si probabil unul dintre cele mai ieftine. Doar din punctul de vedere al notei de plata, intrucit va garantez ca nimic altceva nu e "cheap" in toata povestea asta. Exteriorul casei si intrarea sint o promisiune atragatoare inca de la inceput. As renunta la firma luminoasa, care nu prea se pupa cu stilul cladirii. Parerea mea. Intrarea scaldata in lumina, cu multe flori suspendate si o usa pretentios-prietenoasa te-ar putea face sa crezi ca ar trebui sa te pregatesti sa scoti o gramada de bani din buzunar.
O premieră şi pentru mine: noaptea trecută am curăţat trei homari de aproximativ un kilogram fiecare. Aşa că am făcut şi un filmuleţ care, deşi se termină brusc, sper să vă fie de... Citeşte continuarea »
ESCALOP DE CURCAN CU CIUPERCI