Rezultate din "Articole - Categoria Recenzii de restaurante":
Vezi numai rezultate din această categorieCu adresa în Str. Doctor Istrati Constantin nr.2. O văzusem de câteva ori, înainte sau după scurte vagabondaje prin Parcul Carol, chestia aia cu alei crăpate şi paragină pronunţată pe la toate încheieturile. N-am de să să vă spun mare lucru despre "La Nave" pentru că eu am înţeles trattoria asta ca pe unul dintre acele locuri oneste, în banca lor, care-ţi dau de mâncare pentru exact banii pe care-i cer. Diferenţa ar fi că "La Nave" se mănâncă bine. Adică bucate făcute cu sinceritate, fără mari pretenţii, fără fiţe italieneşti exagerate.
Uite că, luat pe sus de o grămadă de trebi şi, mai ales, cu mintea înfierbîntată mai mereu de focuri culinare, nu mai scosesem de multicel şareta pe la vreo cîrciumă din oraş. Am făcut-o astăzi, din raţiuni de frate şi cumnată, la Trattoria "Il Calcio" Atheneu, cu adresa în Strada Franklin Nr. 3. Aţi ghicit, verigă a celebrului lanţ de ursării futbolistice cu miros de jambiere. Uitasem. Uitasem de peştii italieni şi de cohorta de curve de-acum cîţiva ani, de la Herăstrău. Uitasem şi de "arrabiata" duhnind a usturoi, un sfert de porţie la preţ de două porţii întregi, din aceeaşi speluncă. Uitasem, aşa că iar m-am fript.
Zau ca incep sa ma satur pina peste urechi de dat cu zacherlina in toate speluncile bucurestene cu pretentii de restaurant "subtire", dar nu ma pot abtine si nu pot inchide ochii atunci cind unii incearca sa-si perfectioneze nesimtirea pe banii mei si ai celor din jurul meu. Cu Trattoria Verdi am avut o experienta mai mult decit agreabila acum citiva ani, in punctul de lucru din Emanoil Porumbaru nr. 9. Mai ales in privinta bucatariei, care mi-a intiparit in minte pentru multa vreme un escalop de vitel care se topise in gura.
Pe lumea asta cred ca exista, in mare, trei categorii de restaurante: cele in care te simti ca acasa, cele in care te simti ca la restaurant si cele din care nu stii cum sa fugi mai repede. Probabil ca majoritatea sint in cea de-a doua categorie, despre care nu pot spune nici ca-mi place, nici ca imi displace. Probabil proportia de motive de bucurie este aproximativ egala cu noianul de mici imperfectiuni si de-asta ajungi la un fel de senzatie neutra, pe care nu-ti vine s-o definesti foarte clar.
Am bifat joi restaurantul asta, insa am fost atit de neplacut impresionat, incit in prima faza nici macar n-am vrut sa scriu. O fac astazi, cind mi-a mai trecut dezgustul dupa experienta draguta pe care am povestit-o mai jos. Asta fara poze, fi'n'ca nu merita. Pe Viitorului, la numarul 8, aproape de Piata Gemeni. Minat intr-acolo de o mult aminata reuniune cu nasii, pe care nu reusisem sa-i vedem de o gramada de vreme. Intr-o casa micuta, cu iesirea pe terasa prin salonul din interior. Nu-mi dau seama cite mese incap in interiorul destul de ingust, dar sigur numarul meselor de pe terasa este mai mare decit spatiul pe care-l au la dispozitie. Pina am ajuns al masa si de fiecare data cind am trecut prin toata curtea ca sa ajung la toaleta din casa a trebuit sa ma strecor printre scaune, sa zic paron pentru a-i misca din loc pe aceia care blocau aleea si asa mai departe.
Mai ţineţi minte povestea cu supă de anul trecut? Se făcea că doi viteji mânuitori de polonic (subsemnatul dimpreună cu Victor Melian) şi o ceată de gureşe furnicuţe au robotit o zi Citeşte continuarea »
O premieră şi pentru mine: noaptea trecută am curăţat trei homari de aproximativ un kilogram fiecare. Aşa că am făcut şi un filmuleţ care, deşi se termină brusc, sper să vă fie de... Citeşte continuarea »
PULPE DE PUI ÎN SOS VÂNĂTORESC