Numele e prea puţin important, dar pentru că am făcut salata asta duminică seara, după câteva ture de parc mai "în forţă", am zis că n-ar fi rău să-i spun aşa. Multe frunze proaspete şi verzi, un dressing "electric" şi alte câteva ingrediente la îndemână, pentru consistenţă şi arome diferite, care au dat o adevărată petrecere în castron.

Pentru că în bucătăria celor de la BitDefender am făcut pentru prima oară varianta asta de dressing pentru o salată de andive, mi se pare firesc să o botezăm aşa şi, vorba domnitorului şi a celor de la Divertis, "aşa să-i rămână numele" :) Probabil că ei nu vor putea da numele meu sau al site-ului vreunei viitoare variante de software antivirus, dar măcar au mâncat cu poftă şi au mai şi spălat vasele la sfârşit.

Adineauri mi-am generat un banc. De fapt, nu. Am făcut o salată şi tot gândindu-mă la Hădean şi la hribele lui (apropo, trăi-ţi-ar clicurile de la poze, monşer, că mult le-am simţit lipsa!) dar mai ales la gâdilitorul umor ardelenesc, mi-am dat seama că nu fac o salată, ci scriu un banc aşa cum cred eu că l-ar zice Hădean :)

Numele e prea puţin important, dar pentru că am făcut salata asta duminică seara, după câteva ture de parc mai "în forţă", am zis că n-ar fi rău să-i spun aşa. Multe frunze proaspete şi verzi, un dressing "electric" şi alte câteva ingrediente la îndemână, pentru consistenţă şi arome diferite, care au dat o adevărată petrecere în castron.

Un nume destul de nebun de data asta, dar el defineşte foarte clar ceea ce am făcut zilele trecute cu o bucată bună de pastramă de oaie, pe care am cumpărat-o gata "aranjată" în onoarea berbecilor la groapă la care ar fi trebuit să ajung la sfârşitul săptămânii trecute. E o poveste simplă, de toamnă, care vorbeşte mai degrabă din imagini decât din cine ştie ce procedee savante :)

"Macrou" zic eu pentru că asta mi-a fost la însemână. Sunt absolut sigur că orice alt peşte, mai ales cel bun, bine uscat şi păstrat cu grijă, poate face lejer treaba macroului din povestea asta. Ba chiar mai bine dacă ne gândim că există câteva alte variante care rivalizează cu mezelurile italieneşti "de lux". Hai să-l vedem pe Mr. Smoked Fish într-o combinaţie de-a dreptul uluitoare ca gust şi parfumuri.