Nu e doar o supa foarte simpla, ci si una foarte potrivita verii, in care aromele mai multor legume proaspete se intilnesc si se imbratiseaza cu mestesugul si ingeniozitatea bucatariei mediteraneene. Minestrone este ca o joaca de copii care s-au pus pe invatat nume de legume si acum le clasifica in functie de consistenta. Finalul, insa, este mai mult decit matur, o lingura de pesto de rosii facind diferenta dintre Minestrone si o banala ciorba de legume. Nu-i asa ca v-ati plictisit de fierturile de legume ce seamana cu orice alta ciorba, doar ca nu au carne? Pentru ca:

Pentru că în bucătăria celor de la BitDefender am făcut pentru prima oară varianta asta de dressing pentru o salată de andive, mi se pare firesc să o botezăm aşa şi, vorba domnitorului şi a celor de la Divertis, "aşa să-i rămână numele" :) Probabil că ei nu vor putea da numele meu sau al site-ului vreunei viitoare variante de software antivirus, dar măcar au mâncat cu poftă şi au mai şi spălat vasele la sfârşit.

Adineauri mi-am generat un banc. De fapt, nu. Am făcut o salată şi tot gândindu-mă la Hădean şi la hribele lui (apropo, trăi-ţi-ar clicurile de la poze, monşer, că mult le-am simţit lipsa!) dar mai ales la gâdilitorul umor ardelenesc, mi-am dat seama că nu fac o salată, ci scriu un banc aşa cum cred eu că l-ar zice Hădean :)

Jamon Serrano. Una dintre cele mai delicate şi mai nobile întruchipări ale cărnurilor iberice preparate cu pasiune şi pricepere meticuloasă. Ce sosuri complicate? Ce marinate savante sau prăjituri cu structură geometrică spaţială? Prepararea jamboanelor după metode spaniole îmi pare una dintre încununările supreme ale priceperii gastronomice. Astăzi, o salată cu moţ, doar pentru că e marţi şi nu ne pasă de superstiţii.

Una dintre acele salate care...nu conţin salată. Cînd genul ăsta de încropeală pe fugă a devenit fel principal (şi unic) pentru o masă de prînz, frunzele verzi au început să dispară, treptat, din multe variante ale "adunării generale" de prospături, carne sau peşte, ingrediente fierte, coapte, prăjite etc. "Coppa" din numele salatei de astăzi vine de la Coppa di Parma, un mezel italienesc pe care sînt sigur că unii dintre voi îl ştiu. "Suprema" sugerează atît varietatea ingredientelor, cît şi dimensiunile salatei.

Pentru că puiul se pregăteşte uşor şi pentru că mulţi dintre voi aţi renunţat la porc ori faceţi doar o pauză după tradiţionalele sărbători indigeste, al doilea episod al prînzului din caserolă poate trece lesne drept salată. Asta chiar dacă majoritatea ingredientelor au trecut prin grătarul cu teflon.

Salata greceasca este una dintre cele mai simple si mai primitive alcatuiri gastronomice din cite au fost vreodata pe suprafata pamintului. Stiu ca o cunoasteti prea bine din majoritatea meniurilor restaurantelor in care ati intrat in Romania, doar ca nici macar una dintre variantele de-acolo nu se va putea compara vreodata cu aceea facuta intr-o taverna greceasca de la tara. Din motive foarte simple. Rosii, castraveti, ardei gras, ceapa, o felie sanatoasa de brinza de oaie, citeva masline murate, busuioc uscat si ulei de masline. Atit. De prisos sa adaug ca orice alte ingrediente sin doar inventie de ageamiu.

O altă lume în care imaginaţia culinară face varietatea inepuizabilă este aceea a tartinelor, a micilor delicii pe care le poţi aşeza pe platouri de diverse mărimi, ca pe ofrande aduse bucuriei diversităţii. E foarte simplu să aşezi pe un platou felii de pâine cu diverse topinguri, dar e şi mai interesant să le alternezi, să le faci cât mai diferite, acoperind o arie cât mai mare a preferinţelor şi poftelor oaspeţilor. Mai jos vă povestesc pe scurt despre patru variante de tartine, făcute cu ingrediente uşor de achiziţionat, care pot fi preparate rapid.

În situaţia asta, "subţiri" nu se referă în primul rând la dimensiunile cârnăciorilor, ci mai degrabă la compoziţia lor mai simandicoasă. Cârnaţi proaspeţi, făcuţi din vită şi oaie, din care la frigare mai rămâne prea puţină grăsime şi doar carne bună, gustoasă, subţiată de grăsimile de pe vremea când erau proaspeţi. Am balansat cu eleganţă astfel de cârnăciori pe un sote simplu dar minunat de linte bună, fiartă cât să mai poţi amesteca în tigaie fără să transformi totul în pastă, să rămână bobul "al dente" şi întreg.