Nu e doar o supa foarte simpla, ci si una foarte potrivita verii, in care aromele mai multor legume proaspete se intilnesc si se imbratiseaza cu mestesugul si ingeniozitatea bucatariei mediteraneene. Minestrone este ca o joaca de copii care s-au pus pe invatat nume de legume si acum le clasifica in functie de consistenta. Finalul, insa, este mai mult decit matur, o lingura de pesto de rosii facind diferenta dintre Minestrone si o banala ciorba de legume. Nu-i asa ca v-ati plictisit de fierturile de legume ce seamana cu orice alta ciorba, doar ca nu au carne? Pentru ca:

Pentru că în bucătăria celor de la BitDefender am făcut pentru prima oară varianta asta de dressing pentru o salată de andive, mi se pare firesc să o botezăm aşa şi, vorba domnitorului şi a celor de la Divertis, "aşa să-i rămână numele" :) Probabil că ei nu vor putea da numele meu sau al site-ului vreunei viitoare variante de software antivirus, dar măcar au mâncat cu poftă şi au mai şi spălat vasele la sfârşit.

Adineauri mi-am generat un banc. De fapt, nu. Am făcut o salată şi tot gândindu-mă la Hădean şi la hribele lui (apropo, trăi-ţi-ar clicurile de la poze, monşer, că mult le-am simţit lipsa!) dar mai ales la gâdilitorul umor ardelenesc, mi-am dat seama că nu fac o salată, ci scriu un banc aşa cum cred eu că l-ar zice Hădean :)

Jamon Serrano. Una dintre cele mai delicate şi mai nobile întruchipări ale cărnurilor iberice preparate cu pasiune şi pricepere meticuloasă. Ce sosuri complicate? Ce marinate savante sau prăjituri cu structură geometrică spaţială? Prepararea jamboanelor după metode spaniole îmi pare una dintre încununările supreme ale priceperii gastronomice. Astăzi, o salată cu moţ, doar pentru că e marţi şi nu ne pasă de superstiţii.

Una dintre acele salate care...nu conţin salată. Cînd genul ăsta de încropeală pe fugă a devenit fel principal (şi unic) pentru o masă de prînz, frunzele verzi au început să dispară, treptat, din multe variante ale "adunării generale" de prospături, carne sau peşte, ingrediente fierte, coapte, prăjite etc. "Coppa" din numele salatei de astăzi vine de la Coppa di Parma, un mezel italienesc pe care sînt sigur că unii dintre voi îl ştiu. "Suprema" sugerează atît varietatea ingredientelor, cît şi dimensiunile salatei.

Pentru că puiul se pregăteşte uşor şi pentru că mulţi dintre voi aţi renunţat la porc ori faceţi doar o pauză după tradiţionalele sărbători indigeste, al doilea episod al prînzului din caserolă poate trece lesne drept salată. Asta chiar dacă majoritatea ingredientelor au trecut prin grătarul cu teflon.

Salata greceasca este una dintre cele mai simple si mai primitive alcatuiri gastronomice din cite au fost vreodata pe suprafata pamintului. Stiu ca o cunoasteti prea bine din majoritatea meniurilor restaurantelor in care ati intrat in Romania, doar ca nici macar una dintre variantele de-acolo nu se va putea compara vreodata cu aceea facuta intr-o taverna greceasca de la tara. Din motive foarte simple. Rosii, castraveti, ardei gras, ceapa, o felie sanatoasa de brinza de oaie, citeva masline murate, busuioc uscat si ulei de masline. Atit. De prisos sa adaug ca orice alte ingrediente sin doar inventie de ageamiu.

Asta e mai degrabă o alcătuire de iarnă, cu arome călduroase şi savoare ce te îmbie la privit prin fereastră de dincoace de florile de gheaţă. Hai să fie ăsta felul în care spun eu "drum bun" şi "la revedere" iernii care sper că ne dă o pauză de câteva luni în 2010. E o poveste dulceagă, pe care le sfârşit o puteţi aşeza pe o mână de orez bun, fiert bob cu bob, sau pe un pat de paste late, poate chiar făcute în casă. Dar despre asta vorbim cu altă ocazie.

Insist asupra unei mai vechi teorii pe care o şi exemplific practic de fiecare dată, încercând să le demonstrez acelora care încă mai cred că pieptul de pui la grătar e sec şi insipid că lucrurile nu stau chiar aşa, ba dimpotrivă. Fript cu pricepere, pieptul de pui poate rămâne suficient de zemos. Combinat cu amestecul potrivit de legume şi stropit cu un dressing foarte simplu, ajutat de câteva mici tertipuri menite să ne facă eventualele diete mai gustoase, putem vorbi şi despre o farfurie aromată. În definitiv, probabil că principalul motiv pentru care abandonăm diverse diete este chiar lipsa gustului, faptul că medicina nu prea ţine cont de arome.