Rezultate din "Articole - Categoria Pranzul din caserola":
Vezi numai rezultate din această categorieVoi continua pledoaria pentru friptura de vacă bine făcută, amintindu-vă cele câteva principii de care ar fi bine să ţineţi seamă pentru a diminua cât mai mult şansele unei surprize neplăcute. Pe scurt: antricot din vacă tânără, de o culoare plăcută, cu tonuri de roşu nu prea închise; felii de antricot groase de maximum un deget, cu cât mai puţină grăsime; un grătar sau o tigaie grătar de preferabil din metal gros, foarte bine încins (dacă iese şi fum, e perfect); carnea adusă la temperatura camerei şi uscată de apa rămasă de la spălare, pentru a nu răci suprafaţa grătarului atunci când o puneţi la fript; fripte 2, 3, maximum 4 minute pe fiecare parte, în funcţie de cât de bine făcută o doriţi. Numai că accentul nu e pe friptură în povestea de mai jos, ci pe o garnitură cu sos şi legume de care eu aud din ce în ce mai rar: bame.
"Nu ştiu alţii cum sunt", dar eu de îndată ce mă apuc serios de sport, aproape că nu mai concep masă de prânz de la care să lipsească un grătar bine făcut, alături de o salată cât mai crudă, cât mai crocantă şi cât mai gustoasă. Sunt pe cale să definesc un concept care la români s-ar putea numi "frica de vacă". Ceea ce pentru alţii este o bucurie zilnică, la noi devine "tare, fad, lipsit de gust, imposibil de mâncat". Ne-a îndepărtat de carnea de vacă o tradiţie tristă, a gospodinelor care s-au apucat de pregătit aşa ceva fără puţină documentare în prealabil. Şi acum serios: sursele corecte de informare le-au lipsit în cele mai multe cazuri, aşa că s-au raportat de prea multe ori la experienţele altora.
Voi continua pledoaria pentru friptura de vacă bine făcută, amintindu-vă cele câteva principii de care ar fi bine să ţineţi seamă pentru a diminua cât mai mult şansele unei surprize neplăcute. Pe scurt: antricot din vacă tânără, de o culoare plăcută, cu tonuri de roşu nu prea închise; felii de antricot groase de maximum un deget, cu cât mai puţină grăsime; un grătar sau o tigaie grătar de preferabil din metal gros, foarte bine încins (dacă iese şi fum, e perfect); carnea adusă la temperatura camerei şi uscată de apa rămasă de la spălare, pentru a nu răci suprafaţa grătarului atunci când o puneţi la fript; fripte 2, 3, maximum 4 minute pe fiecare parte, în funcţie de cât de bine făcută o doriţi. Numai că accentul nu e pe friptură în povestea de mai jos, ci pe o garnitură cu sos şi legume de care eu aud din ce în ce mai rar: bame.
"Nu ştiu alţii cum sunt", dar eu de îndată ce mă apuc serios de sport, aproape că nu mai concep masă de prânz de la care să lipsească un grătar bine făcut, alături de o salată cât mai crudă, cât mai crocantă şi cât mai gustoasă. Sunt pe cale să definesc un concept care la români s-ar putea numi "frica de vacă". Ceea ce pentru alţii este o bucurie zilnică, la noi devine "tare, fad, lipsit de gust, imposibil de mâncat". Ne-a îndepărtat de carnea de vacă o tradiţie tristă, a gospodinelor care s-au apucat de pregătit aşa ceva fără puţină documentare în prealabil. Şi acum serios: sursele corecte de informare le-au lipsit în cele mai multe cazuri, aşa că s-au raportat de prea multe ori la experienţele altora.
O premieră şi pentru mine: noaptea trecută am curăţat trei homari de aproximativ un kilogram fiecare. Aşa că am făcut şi un filmuleţ care, deşi se termină brusc, sper să vă fie de... Citeşte continuarea »
SALATĂ "FINOCELLA" (CU FENICUL ŞI MOZZARELLA)