Recunosc: mă topesc după pastele colorate. Îmi plac culorile organice şi abia aştept momentul în care mă voi apuca eu însumi să fac aşa ceva. Urzesc în minte amestecuri de aluat cu spanac, sfeclă, morcovi, suc de roşii sau alte ingrediente proaspete pe care să le pot transforma în paste de culori apetisante. Până una-alta, din când în când mă opresc în magazine în faţa pungilor cu paste gata făcute şi mă las cucerit de nuanţele proaspete, care la fiert devin şi mai vii. Aici, mai jos, un sos foarte simplu şi gustos, de o culoare primăvăratică şi cu arome pe măsură.
Pentru unii, dulce-acrişor poate fi maxima extravaganţă de gust la care vor opri aceste paste. "Diablo", însă, au devenit cu adevărat numai după ce, la final, le-am strivit câţiva ardei iuţi uscaţi, competenţi ca o armată de termite hămesite. Vorbim mai departe despre un sos deştept, aproape negru, în care file-urile de anşoa, ardei copţi şi roşiile proaspete se întâlnesc pentru a crea contraste mai mult decât interesante.
Am profitat de ultima zi a "Săptămânii Albe", săptămâna premergătoare Postului Paştelui, în care lactatele au fost la mare preţ înainte de "marele sec". Pentru cei care vor ţine postul doar spre final sau doar miercurea şi vinerea, sunt convins că propunerea mea îşi va face loc şi pe masa uneia dintre zilele viitoare, mai ales când pieţele vor fi pline de spanac proaspăt, nu ca acum, când abia zâmbeşte pe câte-o tarabă. Deocamdată, spanacul e o raritate şi, în consecinţă, de vreo cinci ori mai scump decât va fi pe la sfârşitul lui martie. Despre asta am vorbit aseară, la Radio Guerrilla, în programul lui Petru Stratulat.
Nu e o noutate: pastele pot fi acompaniate şi de sosuri reci, mai ales atunci când compoziţia este proaspătă şi scăzută în calorii sau grăsimi. Este important ca sosul să nu fie gras pentru că preparatele cu aport mare de grăsimi sunt mult mai gustoase încălzite, ba chiar imediat după încheierea pregătirii. Povestea de mai jos exact pe aceste avantaje se bazează: ingrediente neprocesate, naturale, nepreparate la căldură şi fără adaus de grăsimi.
Aproape că am fi putut vorbi despre o propunere vegetariană dacă, la final, n-aş fi "legat" toată treaba cu puţină smântână lichidă. Ce-i drept, cu doar 15% grăsime, dar probabil că tot nu poate fi neglijată de vegetarienii fundamentalişti :) Deşi, dacă mă gândesc bine, ei ar putea face abstracţie de acel moment final de pregătire a sosului. Altfel, Nea Sparanghel rămâne acelaşi prietenos, dulceag şi cuceritor prieten verde. Cu această ocazie vă voi povesti şi despre două amănunte pe care e posibil să nu le fi ştiut despre el: cât de uşor se curăţă şi cum poţi să-i menţii nuanţa inegalabilă de verde crud.
Asta aşa, pe scurt, că oricum nu e vreo intervenţie neurochirurgicală :) Tagliatelle-le sunt printre puţinele paste plate pe care le fac cu sos alb. Poate şi pentru că mi se par mai degrabă o joacă, paste care nu se iau ele însele în serios prea tare. Le văd mai degrabă ca pe bucăţele de panglică pe care le arunci în preparate mai consistente, lângă o bucată de carne de vită, un sos pesto sau legume fripte pe grătar. Aşa, de capul lor, ţin cu brio loc de prânz rapid sau de gustare uşoară pentru o cină luată devreme, înainte de ora 7 seara.
Bună treabă pastele fierte "al dente" într-o salată, laolaltă cu multe verzituri, brânză şi un sos proaspăt, făcut de tine şi amestecat cu restul ingredientelor chiar în farfurie, înainte de a băga furculiţa "la înaintare". Dar, ca şi în cazul pastelor "clasice", e bine să alegi anumite paste pentru anumite tipuri de salate. De exemplu, atunci când le pui lângă frunze crude sau lângă un sos pesto, mie mi se par potrivite pastele care conţin legume chiar în aluat, pastele "colorate" cu morcovi sau spanac sau roşii sau păstârnac sau....
Asta e o poveste ticluită aseară, pe drumul spre casă. Am început s-o gândesc în momentul în care am coborât din blocul în care pot spune că "mă duc la birou" şi era aproape gata când am ajuns pe Titulescu, în faţa unui magazin destul de mare şi de verde :) am pornit de la dorinţa de a face nişte paste pentru că nu mai făcusem de ceva timp. Şi am continuat urzeala până am ajuns la ceea ce aţi văzut deja în imagine. Până am terminat treaba, numele fusese, "de lucru", "Prosciutto Dolce", dar aveam să-mi dau seama că sosul nu ieşise deloc dulce. Ieşise muuult mai bun :)
Macaroni şi Bucatini sunt două varietăţi de paste care înlocuiesc cu mult succes spaghetele când te-ai plictisit de ele. Macaroni sunt de vreo două ori mai groase decât Spaghetti, tubulare, dar asta n-ar trebui să vă facă să vă gândiţi neapărat la "macaroanele" de pe vremuri. Nicio legătură. Prin Macaroni, aerul abia are loc să treacă, dar stau mai bine în furculiţă şi se împacă bine cu dinţii de gurmand, care de multe ori vor să întâmpine ceva mai multă rezistenţă la muşcătură :).
Am o cumnată. Nu. Am două cumnate. Sigur că amândouă sunt aproape tot timpul conectate la realităţile apetisante de pe Pranzul din Caserolă, dar asta nu înseamnă că nu au şi ele propriile iniţiative şi propria imaginaţie culinară. Ei bine, uneia dintre ele i-am spus că urmează să fac nişte conopidă la cuptor, cu smântână şi pesmet. Clasic, nu? Asta pentru că sunt în continuare foarte convins că oamenii caută pe Internet mâncăruri simple, uşor de făcut. Numai că ea a ridicat o sprânceană şi mi-a zis: "De ce nu faci ceva nou, ceva ce eu, spre exemplu, n-am mai încercat până acum?". Şi aşa am făcut :)
N-ai cum să scrii bine dacă n-ai mai şi citit câte ceva înainte de a afla că vrei să le oferi şi celorlalţi din ceea ce tu gândeşti în scris. N-ai cum să faci performanţă în muzică Citeşte continuarea »
O premieră şi pentru mine: noaptea trecută am curăţat trei homari de aproximativ un kilogram fiecare. Aşa că am făcut şi un filmuleţ care, deşi se termină brusc, sper să vă fie de... Citeşte continuarea »
Am privit circumspect, acum vreo două luni, procesul de amenajare al fast-food-ului Nordsee din Piaţa Victoriei. Ştiam că, indiferent de cât de mult ar fi scăzut preţurile de închiriere din... Citeşte continuarea »