În ultimele zile parcă a fost un făcut: am vorbit despre papanaşi cu vreo trei oameni. Despre reţeta lor unică de prin majoritatea restaurantelor din Bucureşti, în care iau forma unor gogoşi soioase, în care brânza se constituie în urme fine, detectabile doar la analize de laborator, căci la gust şi la privire arareori se iţeşte. În plus, am încercat varianta de mai jos pentru aceia care au reuşit să renunţe (şi bravo lor că au făcut-o!) la prăjeli în baie de ulei. Vă voi spune şi ce n-aş repeta eu a doua oară, poate vouă vă vor ieşi mult mai bine.
Ciudată denumirea din titlu, nu-i aşa? Pentru aceia dintre voi care nu aţi mai auzit de treb'şoara asta destul de kinky, trebuie să menţionez că e o specialitate asiatică destul de comună prin acele părţi de lume. Alături de fructele în caramel, îngheţata prăjită este un desert care nu prea lipseşte din meniurile restaurantelor chinezeşti. Am vorbit sâmbătă despre ea, cu un bucătar foarte tânăr şi priceput pe care l-am surprins în "exerciţiul funcţiunii" la o petrecere privată. Şi, dacă tot am amintit de el, dacă locuiţi sau aveţi biroul în zona Băneasa, Otopeni, Corbeanca, Paradisul Verde şi vă bate gândul să încercaţi un catering asiatic, Bento găteşte şi livrează în zonă.
Era să fac cozonac! Povestea asta începe în urmă cu câteva zile, când am făcut un aluat obişnuit, în care am pus nişte zahăr pudră şi un sfert de pachet de unt. Intenţionam să fac o compoziţie ceva mai dulce, pe care am întins-o în foaie nu prea groasă şi pe care am uns-o în trei ture cu...ciocolată amăruie topită. N-a fost chiar o catastrofă, dar o clasasem deja în categoria articolelor în care voi aveţi ocazia să învăţaţi din greşelile mele. Au fost destul de fade, ciocolata s-a cam ars, aluatul a rămas dens şi s-a întărit destul de repede. Aşa că le-am făcut din nou.
În cazul în care v-aţi cam plictisit de eternele clătite cu "ceva" sau "cu altceva", rulate individual şi dispărute într-un timp reprezentând a zecea parte din timpul dedicat pregătirii lor, vă propun mai jos o versiune ceva mai "altfel", o variaţiune care e posibil să vă ajute să priviţi un desert banal dintr-o perspectivă ceva mai creativă. Sunt clătite cu umpluturi diferite, asamblate împreună şi tăiate rondele.
Orez cu lapte. Şi dacă, totuşi, am încerca să-l facem altfel decât pe vremea copilăriei, altfel decât varianta clasică, pe care ar putea s-o prepare şi copiii? Am gândit un orez cu lapte făcut în maniera unui risotto, cu orezul fiert treptat, nu scufundat sub lichid şi lăsat să absoarbă tot într-o singură tranşă. Dar nu cu supă, ca în variantele "sărate", ci cu lapte dulce, răsfăţat cu arome, apoi amestecat cu bucăţele minuscule de măr, gutuie şi banană.
Recunosc: mi-a rămas în congelator o bucată de aluat dulce de la minitartele de ieri. Şi mi-au rămas şi câteva mandarine de la sosul cu prosciutto de la penne-le de mai devreme. Aşa că astea au fost două motive suficient de puternice pentru ceea ce a urmat: o coajă de tartă mai mare, cu un fel de mousse de ciocolată şi câteva felii de mandarină. O chestie verificată cu mai multă vreme în urmă: citricele se potrivesc cu ciocolata. Alături de căpşune sau banane, sunt printre puţinele fructe care merg inclusiv scufundate într-un fondue de cioco, fie ea şi amăruie.
Una dintre veştile mari ale finalului de an 2009: AM GĂSIT FORME MICI, METALICE, PENTRU TARTE! Eh? Aud ceva şuierături invidioase? Probabil că nu, dar să ştiţi că le căutam de ceva timp. Şi tot nu sunt foarte fericit pentru că mai vreau o dimensiune, astea sunt foarte mici, gen "minitarte", pour les conaisseurs :) Le-am găsit într-un magazin "bazar" de pe strada mea şi mi-a luat ceva până am convins-o pe tânăra buzată şi pieptosă care mi le-a vândut că nu sunt "de brioşe", că "brioşele sunt cu totul altceva" şi că "pentru brioşe există neşte tăvi" etc. Aveau zece bucăţi, una era cam suspectă, aşa că am cumpărat nouă. Le-am pus la treabă în aceeaşi zi.
Alţi biscuiţi. Pentru că începătorii sau cei fără de prea mult timp la dispoziţie au nevoie de propuneri simple, rapide, uşor de improvizat. Pentru că şi ei au nevoie de mici victorii culinare nu-i aşa? Sunt nişte prăjiturele deschise la culoare, care ascund pepite întregi de ciocolată, numai buni de pus pe masa unui oaspete înfrigurat sau de dus la birou, colegilor, în semn de "Sărbători fericite!". Unde mai pui că au o formă mai mult decât generoasă şi nonconformistă.
“She sent out for one of those short, plump little cakes called petites madeleines, which look as though they had been moulded in the fluted scallop of a pilgrim's shell. And soon, mechanically, weary after a dull day with the prospect of a depressing morrow, I raised to my lips a spoonful of the tea in which I had soaked a morsel of the cake. No sooner had the warm liquid, and the crumbs with it, touched my palate than a shudder ran through my whole body, and I stopped, intent upon the extraordinary changes that were taking place…at once the vicissitudes of life had become indifferent to me, its disasters innocuous, its brevity illusory…” Marcel Proust, "În căutarea timpului pierdut".
Dulciuri mici, dulciuri de casă, dulciuri la îndemână, prăjiturele uşor de făcut. Cam cu asta ne vom ocupa în săptămâna premergătoare Crăciunului. Iar biscuiţii a căror poveste urmează sunt probabil printre cei mai simpli şi mai rapizi cu putinţă. La modul cel mai serios, pregătirea lor durează mai puţin decât facerea unei salate. Şi dacă punem la socoteală că în cuptor stau doar zece minute, e posibil să credeţi că înşir poveşti vânătoreşti. Nimic mai fals :)
N-ai cum să scrii bine dacă n-ai mai şi citit câte ceva înainte de a afla că vrei să le oferi şi celorlalţi din ceea ce tu gândeşti în scris. N-ai cum să faci performanţă în muzică Citeşte continuarea »
O premieră şi pentru mine: noaptea trecută am curăţat trei homari de aproximativ un kilogram fiecare. Aşa că am făcut şi un filmuleţ care, deşi se termină brusc, sper să vă fie de... Citeşte continuarea »
Am privit circumspect, acum vreo două luni, procesul de amenajare al fast-food-ului Nordsee din Piaţa Victoriei. Ştiam că, indiferent de cât de mult ar fi scăzut preţurile de închiriere din... Citeşte continuarea »