În situaţia asta, "subţiri" nu se referă în primul rând la dimensiunile cârnăciorilor, ci mai degrabă la compoziţia lor mai simandicoasă. Cârnaţi proaspeţi, făcuţi din vită şi oaie, din care la frigare mai rămâne prea puţină grăsime şi doar carne bună, gustoasă, subţiată de grăsimile de pe vremea când erau proaspeţi. Am balansat cu eleganţă astfel de cârnăciori pe un sote simplu dar minunat de linte bună, fiartă cât să mai poţi amesteca în tigaie fără să transformi totul în pastă, să rămână bobul "al dente" şi întreg.
...Numai azi nu e mâine, când 30 de pui cărnoşi, ferchezuiţi şi aromaţi, livraţi chiar azi de Agricola Bacău la Kopel's, pe Sirenelor 87 (sper să vi-i arăt şi mai târziu, tot azi, într-un filmuleţ) vă vor sta pe dinainte, care mai de care mai sulemeniţi şi mai nurlii, de-a dreptul irezistibili în vecinătatea unei halbe cu bere rece. O treabă care mă aduce în situaţia de a vă aminti că, de la inventarea mujdeiului, societatea omenească a străbătut mai multe epoci de diversificare şi îmbogăţire papilară. Mai pe scurt: mujdeiul e sacru, dar mai există multe alte ingrediente ce pot face un pui savuros. Despre asta vorbim, pe îndelete, mai departe.
...Nişte fete cucuiete vorbeau săptămânile trecute pe Twitter despre cum ar fi să avem un fel de întâlnire cu mulţi pui pregătiţi în toate felurile, de la banalii şi arhicunoscuţii “pui pe sticlă” până la demersuri savante, cu orătănii ţinute în baiţuri ştiinţifice, apoi pomădate şi coapte bine, în dogoarea cuptorului. Ei bine, o facem sâmbătă!
Ce e sâmbătă, 22 mai? Ar putea fi o zi de weekend ca oricare alta. Numai că eu, pe 22 noaptea, înainte de cântatul cocoşilor, voi purcede la preparative minuţioase. Pun păsările în baiţuri sau doar le ung cu grijă cu poţiuni aromate, le împănez cu mirodenii şi alte ingrediente parfumate, le ajut să se frăgezească încă înainte de a le pune la cuptor. Ba chiar pun la bătaie şi un butoi-două cu bere, să fie rece şi înspumată la sosirea muşteriilor. Dar hai să nu ne pripim şi să tratăm toată treaba metodic, aşa cum am mai făcut-o şi cu alte ocazii.
Când? Sâmbătă, 22 mai 2010. De pe la ora 4-5 după-amiază, până săvârşim şi cotcodacii, şi berea.
Unde? La Kopel’s, restaurantul de pe Strada Sirenelor Nr. 87, în care îmi petrec vieţuirea şi-mi aromez trecerea de câteva săptămâni. (în cazul în care încă nu ştiaţi de ce scriu atât de puţin în ultimul timp) Am şi terasă, am şi acoperiş sub care ne-om băga în caz de ploaie, că e casa măricică şi primitoare, zic unii…
Cum? Cu Agricola Bacău, nişte nu foarte vechi prieteni ai “Prânzului…”, care de data asta pun la bătaie nici mai mult şi nici mai puţin de TREIZECI de Pui Antistres, fiecare în tava lui, fiecare cu misiunea lui printre meseni. Şi cu bere bună şi rece, ca să ne ostoim de sărături pe maţe şi pe suflete. Sper că vă mai aduceţi aminte de frumuşeii şi drăgălaşii Pui Antistres, care au constituit motivul unui zglobiu concurs acum ceva timp. Puiul Antistres te scapă de multe belele în bucătărie, mai ales atunci când eşti în criză de timp. În plus, e vânjos şi gustos, e gata în aproximativ o oră şi pregătirea lui pentru cuptor poate dura uneori mai puţin de zece minute.
Treaba e simplă: vii la Kopel’s (pe Sirenelor 87, cum am zis) cu cine vrei, te primesc şi te aşez la masă, după care încep să-ţi aduc pui şi bere până zici tu că nu mai poţi. Adică mănânci şi bei după propriile puteri. Ţi-oi da şi pâine, şi ceva mujdeiuri, poate şi ceva murătură, poate chiar şi o carafă cu apă, deşi nu cred să-i stea cuiva mintea la spălat la o aşa întâmplare
Cât face? Doi poli, toată treaba, de fiecare preacinstit mesean. Adică fix 40 de lei din cei nou primeniţi.
Ca să fim siguri că nu ne-o iau alţii înainte, facem rezervări aici, mai jos, cu un comentariu în care lăsăm frumos un nume şi un număr de oameni. Locuri nu sunt foarte multe, aşa că ar fi bine să rezervaţi cu responsabilitate. Că ne-or fi bune şi nouă nişte calcule, ca să nu se termine zburătoarele sau berea înainte de termen. Abia v-aştept, mânca-v-aş puii voştri!
Pentru amănunte şi alte treburi de clarificat, liber la 0740890961 sau copolovici@gmail.com. Dar aş prefera să purtăm toate discuţiile aici.
Titlul ăsta îmi aduce aminte de celebra pictură (a lui Theodor Aman, parcă), pe care o aveam la sfârşitul unei cărţi de limba română, "Cosaşi odihnindu-se". Cele trei personaje privesc în pământ, cu feţe ostenite, parcă acelaşi punct din colbul rural. În acel punct stătea, în mai toate cărţile noastre, desenat cu pixul, un blid cu un singular bob de fasole :))) Sunt convins că şi voi faceţi uneori cumpărături impulsive, cumpăraţi lucruri pe care e posibil să nu le folosiţi niciodată. Îmi plac vasele de ceramică emailată, dar le folosesc foarte rar. Probabil că (şi) de-asta am ajuns la povestea de azi.
...Hahahaha! Parcă văd deja feţele unora dintre voi, consternate şi cu ochii uşor bulbucaţi, a mirare sau a dezgust consternat :D Da, dragilor, sufleu de pâine cu unt! O treb'şoară pentru cei plăpânzi de experienţă culinară, menită să le dea aripi şi încredere în semnele de iscusinţă ce pot chicoti pe la colţurile bucătăriei cu o asemenea ocazie. Un dulce simplu, făcut mai mult în joacă, ca orice crâmpei de fericire, din orice direcţie ar veni el.
...Probabil că saramura rămâne cel mai sănătos şi mai onest mod tradiţional de preparare a peştelui. Ştiţi deja că eu unul mă bucur nespus când aud sau văd că românaşii renunţă măcar uneori la "tradiţionalul" peşte prăjit în baie de ulei, metodă pe care cu sinceritate vă spun că o consider una dintre cele mai barbare şi mai distructive în ceea ce priveşte bietul şi deşteptul peşte. Fie el şi crap românesc, probabil unul dintre cei mai puţini expresivi peşti pe care i-a dat până acum fundul de mare, nu mertă nici pe departe un asemenea tratament. Mai departe vă povestesc în câteva vorbe taina simplă a saramurii pe care o facem la Kopel's. Asta prin bunăvoinţa Larisei, cea mai mândră şi mai iscusită dintre bucătăresele de 38 de ani pe care le-am văzut până acum şi pe care le-a dat deocamdată pământul gras şi roditor al Brezei :)
...Nu ştiu dacă v-am mai spus, dar eu unul aş putea trăi doar cu peşte şi fructe de mare când vine vorba de "ce-ţi place să mănânci?". Şi, cu siguranţă, aş trăi mai mult. Atât mulţumită faptului că sunt sănătoase pentru organism, cât şi din punctul de vedere al tonusului mental, foarte bine "gâdilat" de lighioanele marine preparate rapid, dar gustos. Despre asta vă vorbesc în cele câteva rânduri şi imagini de mai jos, despre ceea ce în restaurantul Kopel's, al cărui coproprietar sunt, am numit "Grapes of Joy", în deplină antiteză cu un titlu aflat la polul opus, "Fructele mâniei". Asta ca să înţelegeţi şi mai bine relaţia mea cu fermecătoarele fructe de mare.
...O premieră şi pentru mine: noaptea trecută am curăţat trei homari de aproximativ un kilogram fiecare. Aşa că am făcut şi un filmuleţ care, deşi se termină brusc, sper să vă fie de... Citeşte continuarea »
SALATĂ "FINOCELLA" (CU FENICUL ŞI MOZZARELLA)