Eh... un fel de-a spune :) Am golit nişte tulpini de praz, păstrând câteva tuburi cilindrice. Am făcut o umplutură. Am umplut cilindrii. I-am pus la cuptor. Sigur că mare parte din umplutură n-a vrut să stea înăuntrul celor câteva "cannelloni", poate şi din cauză că am folosit praz "adevărat", de la "ţărani", nu prazul de plastic, gros ca pe mână, de pe alte meleaguri. Dar de gustos... e bun :)

Ingrediente pentru două porţii: praz - două fire cu lungimea de aproximativ două palme; usturoi - doi căţei mari; ardei capia roşu - o bucată; roşii uscate - 3-4 bucăţi; straturile din interior ale firelor de praz; piper proaspăt zdrobit; coriandru proaspăt zdrobit; roşii decojite, în bulion - o cutie mică; suc de roşii sau passata - aprox. 100 ml; ulei de măsline - o lingură; puţină sare.

Pasul 1. Am curăţat toate legumele. Am tăiat capătul alb (vârful) şi capătul cu multe frunze al firelor de praz. Le-am spălat şi le-am tăiat în segmente lungi de aproximativ 7-8 centimetri. Le-am golit de straturile din interior, având grijă să nu deteriorez învelişurile pe care urma să le păstrez. În unele cazuri am păstrat un singur strat. În cazul zonelor mai greu de golit, au rămas câte două.

Pasul 2. Am tocat mărunt toate celelalte legume şi prazul scos din tuburile pe care le-am păstrat. Am încălzit tigaia, am pus lingura de ulei, legumele tocate şi două linguri de apă. Am sotat totul vreo două minute, pe foc mediu, amestecând tot timpul, până când lichidul din tigaie s-a evaporat, iar legumele s-au înmuiat puţin.

Pasul 3. Am zdrobit împreună boabele de coriandru şi piper.

Pasul 4. Am adăugat în tigaie conţinutul complet al cutiei de roşii decojite şi sucul lor, piper şi coriandru. Am amestecat bine, zdrobind roşiile cu spatula de lemn. Am micşorat focul şi am lăsat sosul să fiarbă cu clocote mici, câteva minute, amestecând din când în când. Am pus puţină sare şi am mai lăsat să fiarbă până ce sosul s-a îngroşat suficient. Am oprit focul şi am lăsat compoziţia să se răcorească.

Pasul 5. Am umplut tuburile de praz. Asta a fost o treabă destul de migăloasă şi vă avertizez că o să vă cam murdăriţi pe mâini dar trag nădejde că nu vă mai sperie treaba asta. După ce le-am golit cu grijă de parcă operam vreo tumoră cerebrală, a trebuit să le umplu cu aceeaşi atenţie, pentru a nu rupe cilindrii destul de fragezi de praz. M-am descurcat.

Pasul 6. Într-un vas de sticlă termorezistentă am pus întâi câteva linguri de passata de roşii (un fel de piure cu o consistenţă mult mai lichidă decât pasta de tomate, dar mai puţin "curgătoare" decât sucul. Dacă folosiţi suc de roşii, căutaţi unul adevărat, din roşii, ceva mai gros. Pe stratul roşu din vas am aşezat bucăţile de praz umplut. Am încălzit cuptorul cu un sfert de oră înainte şi am pus prazul la copt.

Dată fiind consistenţa "plăpână" a preparatului, prazul umplut nu stă mult la cuptor şi oricum nu la foc puternic. Mediu spre mic, dacă mă întrebaţi pe mine. Vreo 20 de minute, cât să se înmoaie şi să se coacă totul încet şi cuminţel. Cum ziceam, pe alocuri umplutura s-a înfrăţit nonşalant cu restul sosului din vas, dar prazul bun, copt şi îmbibat de arome, nu s-a plâns de treaba asta. Aşa cum nici eu n-am avut nimic să-i reproşez. Asta pentru că tot l-am felicitat că găsise o alternativă la clasicul praz cu măsline :) E foarte bun fierbinte, eu am cam tropăit pe lângă el până am putut să-l întreb de vorbă.