Deocamdată doar imaginile, dar vorbim mai târziu despre ce şi cum am făcut. N-au fost ele nici pufoase şi nici arătoase, dar la gust rivalizează cu multe prostii vândute prin magazine. E o primă încercare, e clar că o voi repeta.

Later edit: am reuşit să adaug între timp şi cei câţiva paşi simpli ai acestei propuneri. Am adăugat şi părerile sau nedumeririle asupra unor astfel de turte. Totul, mai jos.

Ingrediente: făină de secară integrală - 300 g; germeni de grâu - 200 g; drojdie proaspătă - 15 g; sare - o linguriţă; zahăr brun - o linguriţă; ulei de măsline - două linguri; infuzie de chimen călduţă - aprox. 200 ml.

Pasul 1. Am cântărit făina de secară şi am pus-o în castronul în care urma să prepar aluatul. Am avut făină de secară integrală, luată dintr-unul dintre multele magazine cu produse naturale şi "naturiste" existente în Bucureşti. Trag nădejde că este chiar ce scrie pe ambalaj şi că nu conţine făină albă. Oricum, felul în care s-a comportat la preparare mă face să cred că e ok.

Pasul 2. Am cântărit cantitatea de germeni de grâu. N-am idee dacă alăturarea celor două produse făinoase este corectă sau dacă experimentul meu a fost un semi-eşec tocmai din cauza germenilor de grâu, care au dat turtelor o densitate apreciabilă. Ştiu doar că au adus un gust extraodrinar pâinicilor de la final.

Pasul 3. Am făcut o infuzie de chimen. După una dintre propunerile mele de pâine, Andrei Crivăţ, unul dintre "artizanii" de la ebucataria.ro, mi-a scris despre această poveste, povestindu-mi că, uneori, înlocuieşte apa călduţă folosită la amestecatul ingredientelor pentru aluat cu ceaiul de chimen, dând pâinii finale o aromă cu totul specială. A avut dreptate şi îi mulţumesc pentru sugestie.

Pasul 4. Am făcut aluatul aşa cum îl fac de obicei, ceea ce iar cred că nu a fost chiar o idee fericită. Am amestecat germenii de grâu cu făina de secară. Am pus sarea şi am amestecat din nou făinurile. am pus apoi în mijloc zahărul, uleiul şi drojdia, Am încorporat treptat infuzia de chimen până am obţinut un aluat destul de greoi, care s-a desprins cu uşurinţă de mână. Am adunat aluatul în formă de minge şi l-am pus în loc călduţ, mai bine de o oră şi jumătate.

Pasul 5. N-a crescut prea mult. În timpul dospirii, aluatul a devenit ceva mai afânat şi suficient de flexibil pentru a-l frământa fără probleme. L-am frământat aproximativ un sfert de oră, după care l-am modelat în mici turte ovale, aşa cum le vedeţi în imaginea de mai jos. Le-am aşezat într-o tavă, pe o coală de hârtie de copt, apoi le-am mai lăsat o oră sperând să mai crească, ceea ce nu s-a întâmplat.

Au fost absolut delicioase la gust, dar m-aş bucura să aflu cum aş putea face să le coc mai bine data viitoare. Poate că amestecul de făină de secară cu germeni de grâu nu a fost o idee bună, poate că ar fi trebuit să le coc la altă temperatură... Acum nu ştiu, dar sunt convins că vreau să mai fac aşa ceva şi că refuz să pun făină albă în amestec. Dacă aveţi sugestii, sunt mai mult decât fericit să le primesc. Mulţumesc!