Nu ştiu când am auzit prima oară de Cristi Roman. Nu ştiu dacă am auzit prima oară de Cristi Roman jurnalistul sau de Cristi Roman primul blogger al nişei de conţinut de limbă română dedicat bucătăriei şi mâncării sănătoase, gătită acasă, pentru familie şi pentru prieteni. Ştiu cu siguranţă că în ultimul timp l-am descoperit pe Cristi Roman pasionatul de lucrul bine făcut, iubitor de oameni şi de emoţii autentice. Am marea bucurie să găzduiesc aici un editorial pe care l-a scris special pentru voi, prietenii mei deştepţi şi harnici :)

CÂTE ŞTII DESPRE CE ŞI CUM BAGI ÎN TINE?

In primul rind ii multumesc lui Viorel pentru ocazia de a scrie aici. Apoi, vreau sa scriu azi despre cativa pasi simpli si usori ai educatiei culinare. Nu, nu va fi vreo teorie idioata impartasita si preaslavita. Va fi experienta mea, pe scurt. Fiindca am constatat ca nivelul de sanatate al organismului este direct proportional cu educatia culinara.

Mai am un pic si fac 32 de ani. Si sunt sanatos. Multi ani am stationat pe la bornele 95-100, atunci cand a venit vorba de kilograme N-a fost tragic, fiindca am 1,85 m, daca aveam 1,70 era tragic. Insa nici bine nu mi-a fost. In primul rand ma nemultumea aspectul fizic. Dupa aia, acum cativa ani, am constientizat ca galmele de grasime, pe care le am pe corp de vreo 10-12 ani (maini si stomac, in principal), au aparut in urma alimentatiei proaste pe care am avut-o, firesc insa, in adolescenta si in prima parte a anilor 20. Sunt lipomi de grasime, din fericire vesnic benigni. N-am scuze, desi cei mai multi care lucram in media avem un blestem genetic, aproape: mancam prost, mancam tarziu, mancam dezechilibrat.

Cu timpul insa, si in special in ultimii 2-3 ani, m-am schimbat radical. Acum am constant 84-85 de kilograme. Cam de un an m-am stabilizat. Si la 1,85 metri e cam la fix, multi imi spun ca par oarecum firav. Firav as arata la 70 de kilograme. Arat bine, asta da :).

Cum am reusit? Am renuntat la pizza? Oh, nu! Am renuntat la bere? Oh, nu! Stiti, multi cred ca eu de fapt am trecut pe “verdeturi d-alea scarboase, frate”. Cred ca oamenii care-mi reproseaza asa ceva sunt mari fani McDonald’s si pizza dimineata, la pranz si seara. Nu mai zic de clasica ceafa de porc, alaturi de cartofii prajiti in a 13-a mana de ulei.

Nu. Pe scurt, am slabit sanatos astfel: nu am mai mancat seara, in 25-27 de zile din 30 la maxim 8 e ultima masa, in restul, functie de evenimente, la 9. De culcat oricum ma culc in jur de 1, deci ii acord stomacului 3-4-5 ore de odihna inainte de munca pe care trebuie sa o faca pe timp de noapte, de detoxifiere naturala. Da, cine nu stia afla acum ca stomacul munceste cel mai mult noaptea, nu ziua. Atunci te ajuta cel mai mult. Iar tu ziua il chinuiesti.

Apoi, am introdus mult mai mult legumele si fructele in alimentatie. Am renuntat complet la prajeli, singura prajeala pe care mi-o permit e cea superficiala, de 30-50 secunde, un minut, al unor fructe de mare sau peste in ulei de masline, sau al cepei verzi la omleta. Dar e mai mult o calire sau sotare decat prajeala. Eu nici macar cand fac supe sau ciorbe nu folosesc vreo picatura de ulei, nu calesc nimic.

Apoi, unul dintre cei mai importanti pasi: am invatat sa ma opresc din mancat in momentul in care stomacul mi-a dat primul semnal de saturare. Cind el zice gata, zic si eu. Nu conteaza ca sunt la mese de familie (sau eram), la amici, etc. Nimic nu e mai sfant decat stomacul tau. Nu rugamintile familiei de a te indopa si mai mult. Nu dezamagirea rudelor ca nu mananci si tu 12 felii de paine la ciorba. Sau ca nu mai intra si al patrulea fel de prajitura gatita de bunica. Asta e. Punct.

Apropo, painea mea nu mai e alba de ani de zile. Trebuie sa stiti, pentru totdeauna, si va rog mult sa nu uitati, painea alba si pufoasa din comert, aia pe care majoritatea dintre voi o iubiti, si care va tenteaza, aia e ucigatoare. Pe termen lung. E painea care are eliminate din rezultatul final peste 20 de nutrienti de baza, prin procesare. Un nene destept din vreo companie de asta mare s-a gandit odata ca ar fi mai bine ca omul sa manance paine alba si pufoasa, decat plina de vitamine, fiindca aspectul alb e mai comercial decat cel inchis. Si asta a fost. Felicitari! Tragic. V-a pacalit cu zambetul pe buze si cu reclame superbe.

Am renuntat la cafea in favoarea ceaiului. Stiti din ce se compune, din punct de vedere al bauturilor, o zi din viata mea? Dimineata o cana de ceai verde organic, foarte energizant si sanatos. Pe la 2 vine randul unei limonade din lamaie verde si cu miere. Pe la 5-6 urmeaza un ceai floral. Seara, dupa ultima masa, la 30 de minute, ceai de menta, o cana. Stiti ce fac toate ceaiurile astea, nu? Ma curata, ard grasimi. Negresit. Si da, beau bere normal cind ies in oras, insa nu ies zilnic, asa ca nu se simte :).

Foarte important: nu ma abtin de la nimic, e cea mai mare prostie sa te abtii, fiindca atunci creierul se ambitioneaza si va pofti si mai mult, si te va invinge. Crede-ma, nu poti face fata impulsurilor creierului atunci cand vine vorba de mancare. Trebuie doar sa controlezi si sa temperezi impulsurile. Daca ti-e pofta de un burger de la Mc, baga-l frate in tine, dar nu baga cinci si nu-i baga noaptea. Si nu-i baga des. Si nu cu 4 portii de cartofi pe langa. Controleaza-te. Nu te abtine. Controleaza-te. Nu te abtine.

Eu mananc pizza cam o data pe saptamana, sau la 10 zile, si mai mereu facuta cu mainile mele. Cu ingrediente naturale, cu ciuperci proaspete, nu de conserva, cu salam de calitate, nu cu parizer obosit. Cu mozzarella lowfat, nu cu cascaval obosit cu 98% grasime. Cu frunze de spanac, cu verdeturi proaspete. Cu blat subtire, nu gros ca parizeru’ comunist. De 2-3 ori pe luna mananc un Angus Burger de la Burger King, fiindca iubesc gustul carnii facuta la flama. Nu ma abtin. Si fiindca nu ma abtin, corpul meu s-a obisnuit, natural si in timp, sa nu mai ceara mult. Isi cunoaste acum limitele. Simplu.

Prin urmare, prieteni, nu uitati ca nu trebuie sa muriti la 56 de ani de inima (multi barbati romani mor asa), sau sa ajungeti la 60 de ani cu deja 4 operatii si nenumarate interventii in organism. Multe dintre aceste afectiuni sunt datorate alimentatiei. Multe. Fiindca multor oameni le este lene sa gateasca in casa, sau, pur si simplu, dispretuiesc ideea de discutie alimentara, fiindca fac confuzii grave, si cred ca pasionatii de gastronomie sunt niste grasi cretini si punct. Treaba lor. Acesti oameni vor suferi, din pacate, cand vor inainta in varsta. Cei care stau la computer si baga pizza si burger cu ochii-n monitor. Zi de zi. Si cola, si fanta. Si care cred ca discutiile despre alimentatie sunt pentru “gospodine cu copii, frate, lasa-ma dracu’ sa ma joc World of Warcraft”. Ok! Voi da un link pe mess, sau ce vom avea in viitor, cand vei muri, atunci. De venit, nu stiu daca voi veni la inmormantare.

Va e foame la munca? Aruncati dracu’ biscuiteii si covrigeii. Mestecati tipuri de seminte si de fructe uscate. Veniti seara tarziu acasa? Bagati un iaurt mare in care aruncati un pumn de seminte, si doua mere. Mergeti la chefuri cu mese imbelsugate? Nu va umpleti ca spartii farfuria din prima, doar cu gustari. Incercati-le pe toate, cate putin insa. Si tot asa.

Pe bune ca e usor sa slabiti si sa va schimbati alimentatia. Trebuie doar sa va ganditi unde veti fi peste 10-20-30 de ani daca veti continua sa va bateti joc de corpul vostru, care e o masinarie absolut incredibila, dar care nu poate functiona 80-90 de ani brici daca va bateti joc de el.