Universul supelor de legume rămâne pentru mine un spaţiu foarte vast al experimentelor şi inventivităţii aromate. În funcţie de combinaţia legumelor de bază şi, mai ales, a mirodeniilor adăugate la fiert, cred că putem crea în bucătărie o infinitate de variante care să ne completeze sau să exprime o stare de moment, să definească o perioadă. Mi se întâmplă adesea să asociez un gust sau o aromă anume cu evenimente petrecute în zilele premergătoare sau imediat de după segmentul de memorie gustativă pe care-l reexperimentez uneori. Cred că despre supa asta îmi voi aminti mulţi ani, în acest context, în viitor.

Ingrediente pentru aproximativ patru porţii: praz - un fir de aproximativ 25 de centimetri, gros de două degete (cu jumătate din segmentul verde); sparanghel - 4-5 fire, fără muguri şi fără partea mai tare, de la cotor; cartof obişnuit - o bucată; cartof dulce - o bucată nu prea mare; dovlecel - o bucată; morcov - o bucată mai mare; păstârnac - o bucată; rădăcină de pătrunjel - o bucată; ceapă - o bucată medie; usturoi - doi căţei; anason - o stea; piper - câteva boabe; dafin uscat - o frunză mai mare sau două mai mici; scorţişoară - o bucată mică; ulei de măsline - două linguri; pătrunjel proaspăt, tocat; sare. Opţional: o lingură de cremă fină de brânză.

Pasul 1. Am curăţat şi am spălat toate legumele. Le-am tăiat în bucăţi mai mari. Nu am folosit o tăietură anume, dar ţin să vă sugerez un singur amănunt: tăiaţi prazul astfel încât să-i expuneţi partea suculentă (mijlocul) procedeului imediat următor. Adică nu vă sfiiţi să secţionaţi firul de praz pe mijloc, după ce l-aţi tăiat în câteva segmente cilindrice.

Pasul 2. Am încălzit uleiul într-o tigaie (sau cratiţă) mare, în care să încapă bine toate legumele şi în care pot fi amestecate. Am călit legumele pe foc puternic, aproximativ trei minute, am amestecat, am pus frunzele de dafin şi boabele de piper, după care am acoperit tigaia cu un capac. Am lăsat legumele să se înăbuşe alte două-trei minute. Am făcut asta pentru a le aţâţa aromele şi pentru a le "trezi" puţin din amorţeală.

Pasul 3. Am transferat totul într-o oală încăpătoare, am pus apă astfel încât să depăşească linia legumelor cu aproximativ o palmă. Am pus steaua de anason şi bucăţica de scorţişoară, am pus capacul pe oală şi am dat focul puternic până a început să fiarbă.

Pasul 4. Am micşorat focul la minimum şi am fiert legumele, cu capacul pe oală, aproximativ o oră, până ce totul a fost bine pătruns. Nu e nicio problemă dacă legumele se deteriorează în timpul fierberii, nu contează nici măcar că unele se vor fierbe înaintea celorlalte. Cel mai important este să fierbeţi totul cu răbdare, pentru a le permite legumelor să-şi lase cât mai multe arome în apa în care fierb, să împrumute unele din aromele celorlalte. În acest fel, puteţi uita lejer de orice alt adjuvant de gust, de orice "cub" sau "praf" despre care atâţia oameni şi atâtea reclame încearcă să vă convingă că sunt "esenţiale" pentru a avea parte de mâncare gustoasă. Veţi fi surprinşi de aroma supei dacă veţi gusta din zeama din oală după ce au fiert legumele. Dulceag aromat, pe care stropul de sare nu va face decât să-l desăvârşească.

Pasul 5. Am scurs bine legumele într-o strecurătoare şi am păstrat supa. Am aşteptat ca legumele să se răcorească puţin. Am scos dintre legume frunzele de dafin, scorţişoara şi steaua de anason.

Pasul 6. Am pasat toate legumele într-un castron încăpător, până ce totul a devenit un piure cât mai fin. Nu am adăugat acum nimic în crema de legume. Nici sare, nici supa rezultată în urma fierberii.

Pasul 7. Am transferat crema în oala în care au fiert legumele şi am pus-o pe foc potrivit. Am început să adaug cantităţi controlate de supă de legume, în timp ce am amestecat încet, cu o spatulă de lemn. Aici fiecare va trebui să-şi identifice propria opţiune pentru densitatea cremei. Ea poate fi reglată doar din cantitatea de supă adăugată. Când am ajuns la densitatea dorită, am dres gustul cu sare şi piper proaspăt măcinat, am dat într-un clocot mic şi am oprit focul.

Pasul 8. Dacă alegeţi să folosiţi şi cremă de brânză, ar fi foarte bine ca în castron sau în farfurie să puneţi întâi lingura de brânză, după care să adăugaţi polonicele de cremă de legume, amestecând apoi cu lingura până ce brânza s-a încorporat în toată cantitatea de supă. Am pus pătrunjel tocat deasupra. Desigur, crutoanele din miez de pâine trecute, eventual, print tigaia cu un strop de ulei de măsline încălzit şi aromat cu oregano uscat, ar putea fi un "final touch" apreciat de multă lume.

Esenţă? Naturală şi mai mult decât fericită pentru organism şi pentru starea voastră de spirit. Culoare? Proaspătă, organică, apetisantă, de un galben portocaliu năucitor. Textură? Catifelată, blândă şi aproape tandră pe o limbă care apreciază mâncarea bine făcută. Gust? vreau să-mi spuneţi voi, după ce vă veţi aventura să o faceţi în joacă, din respect pentru voi înşivă.