De rupt cu cei buni, în jurul mesei, lângă bucate de post sau de dulce... Sau de mâncat aşa cum se află, cu gândul la vară, la vremuri bune şi golfuri cu valuri blânde şi briză jucăuşă :) Dincolo de reverii, sâmbătă am scris pe Facebook despre faptul că urma să mă apuc de treb'şoara asta. Atenţionarea bunului Cristi Roman ("Fii atent la proportia de masline/rosii uscate, fiindca sunt apoase amandoua si sa n-ai pb. cu aluatul care le inconjoara, atunci cand painea e gata, sa fie nefacut.") n-a fost degeaba, dar am suficiente motive să repet experienţa asta.

Ingrediente pentru o pâine cu diametrul de aproximativ 25 de centimetri: făină obişnuită - 400 g şi o cantitate mică pentru frământat; drojdie uscată - o linguriţă şi jumătate (am pus uscată tocmai din teama de prea multă umiditate, dar nu cred că am făcut bine); ulei de măsline - două linguri; sare - o linguriţă; zahăr - o linguriţă; apă călduţă - aproximativ 350 ml; măsline fără sâmburi - 100 g; roşii uscate la soare (ideal ar fi să nu provină dintr-un borcan cu ulei, ci să folosiţi roşii uscate şi atât, ceea ce eu nu am avut) - 40 g (vreao cinci-şase bucăţi). Pentru "faţă": boia dulce de ardei, sare grunjoasă de mare, seminţe de chimen, puţin oregano uscat.

Pasul 1. Am pus făina într-un vas mare, în care urma să am loc suficient pentru amestecat. În mijlocul cantităţii de făină am pus sarea, zahărul, drojdia şi uleiul.

Pasul 2. Am amestecat întâi ingredientele din mijloc, făcând o pastă peste care am început să adaug apa în cantităţi mici. Am continuat să amestec în mijloc, aducând din ce în ce mai multă făină în interiorul aluatului. Când am încorporat toată făina şi toată apa, aveam un aluat care se desprindea de mână. Pentru a ajunge la consistenţa corectă, reglaţi cantităţile de apă şi de făină. Dacă aluatul este cleios, adăugaţi cantităţi mici de făină. Dacă, dimpotrivă, aluatul este prea uscat, puneţi cantităţi mici de apă. În niciun caz ulei.

Pasul 3. Am modelat aluatul în formă de minge puţin turtită şi l-am pus într-un vas mare, uns cu puţin ulei, la dospit. La cald, departe de fereastră, dar nu foarte aproape de sursa de căldură. Am acoperit vasul cu prosoape curate, puteţi să-l acoperiţi şi cu folie de plastic.

Pasul 4. Am scurs măslinele de cea mai mare parte a saramurii în care le cumpărasem. Le-am pus, împreună cu roşiile uscate, pe un strat dublu de prosoape absorbante de bucătărie. Din păcate, roşiile mele uscate stătuseră în ulei, deci a fost destul de complicat să scot umezeala din ele. Este motivul pentru care vă recomand să căutaţi roşii uscate "natur". Le-am tamponat, le-am presat, le-am transferat de pe prosoapele de hârtie pe fundul de lemn şi le-am tocat nu foarte mărunt, cât să ai în ce să-ţi înfigi dinţii când dai de ele în pâine.

Pasul 5. Aluatul a dospit o oră şi ceva, timp în care aproape şi-a dublat cantitatea. Nici aici n-am fost foarte mulţumit, aluatul nu a crescut cât mi-aş fi dorit, iar consistenţa a fost mai puţin pufoasă decât în cazurile în care am folosit drojdie proaspătă. Am transferat aluatul pe suprafaţa de frământare, pudrată cu puţină făină. Am frământat aproximativ zece minute, cu ambele mâini, încercând să scot cea mai mare parte din aerul din cocă.

Pasul 6. Am încorporat treptat măslinele şi roşiile, în câteva tranşe. Am frământat cu grijă, încercând să distribui cele două noi ingrediente în toată cantitatea de aluat.

Pasul 7. Când am terminat de încorporat măslinele şi roşiile, am dat aluatului o formă rotundă, am pus pâinea necoaptă pe o tavă căptuşită cu hârtie de copt, unsă cu puţin ulei de măsline. Am turtit-o până am adus-o la forma unui disc cu diametrul de aproximativ 20 de centimetri şi înălţimea de două degete şi jumătate. Puteţi folosi o tavă rotundă sau dreptunghiulară în care aluatul să nu ocupe tot spaţiul pe care este aşezat.

Pasul 8. Am uns suprafaţa aluatului cu puţin ulei de măsline. Am pudrat cu boia dulce, am presărat sare grunjoasă, seminţe de chimen şi oregano uscat.

Pasul 9. Este una dintre acele pâini pe care mai degrabă o rupi decât să o tai cu cuţitul, aşa că am zis să uşurez puţin treaba după ce pâinea va fi fost gata: am crestat aluatul în opt felii (jumătate, sferturi, optimi de cerc) până aproape de bază. Nu am tăiat până la capăt. Am pus pâinea la crescut, în tava, timp de aproximativ 40 de minute.

Pasul 10. Am copt pâinea în cuptorul încins în prealabil (minimum 15 minute), la foc mediu, pentru a putea controla în răstimpuri stadiul de coacere. Nu mă las în nădejdea aragazului şi nu m-aş lăsa nici în grija unui cuptor electric, cu gradaţii şi temperaturi măsurate. Prefer să fiu atent la cât e pâinea de coaptă şi să modific intensitatea focului în funcţie de două "constante": cât a crescut pâinea şi cât de rumenă este la suprafaţă. Desigur, interiorul poate fi verificat după aceeaşi metodă a bunicii: o scobitoare înfiptă în mijloc. Dacă băţul iese umed şi nu prea fierbinte, pâine nu e încă suficient de coaptă. Mai există şi testul sunetului, care nu funcţionează întotdeauna: dacă pâinea bătută cu degetele sună a gol, e coaptă.

Concluzii: 1. rămân la drojdia proaspătă; 2. data viitoare voi reduce cantitatea de măsline; 3. data viitoare voi încerca să folosesc roşii uscate care nu au stat în ulei sau voi stoarce vreo două ore uleiul din cele conservate în borcan. Altfel? Pâina asta e foarte gustoasă! Un motiv suficient de puternic să repet povestea şi să încerc să o ajut să crească mai mult data viitoare.