Era să fac cozonac! Povestea asta începe în urmă cu câteva zile, când am făcut un aluat obişnuit, în care am pus nişte zahăr pudră şi un sfert de pachet de unt. Intenţionam să fac o compoziţie ceva mai dulce, pe care am întins-o în foaie nu prea groasă şi pe care am uns-o în trei ture cu...ciocolată amăruie topită. N-a fost chiar o catastrofă, dar o clasasem deja în categoria articolelor în care voi aveţi ocazia să învăţaţi din greşelile mele. Au fost destul de fade, ciocolata s-a cam ars, aluatul a rămas dens şi s-a întărit destul de repede. Aşa că le-am făcut din nou.

Ingrediente pentru vreo 8 rulouri măricele. Aluat: făină - aproximativ 400 g plus o cantitate mai mică pentru frământat şi întins; lapte praf - 3 linguri pline; drojdie proaspătă - un pacheţel de 25 de grame; unt - 3/4 dintr-un pachet, aproximativ 170 g; zahăr pudră - 3 linguri pline; sare - o jumătate de linguriţă; apă călduţă - aproximativ 250 ml. Cremă: gălbenuşuri proaspete - 5 bucăţi; un ou întreg; unt - restul din pachetul folosit pentru aluat - aproximativ 30 g; cacao - două linguri pline; zahăr pudră - 2-3 linguri; smântână dulce (lichidă) - aproximativ 100 ml; un strop de esenţă de rom.

Pasul 1. Într-un castron mare, încăpător, am pus făina. În mijlocul ei am pus toate celelalte ingrediente pentru aluat. Am pus drojdia sfărâmată, pentru a o putea încorpora mai uşor. E bine ca untul să fie cât mai moale atunci când îl puneţi (tăiat în cubuleţe) în compoziţie.

Pasul 2. Am amestecat cu mâna ingredientele din mijlocul cantităţii de făină. M-am folosit de consistenţa cremoasă a untului pentru a încorpora drojdia, laptele praf şi zahărul pudră.

Pasul 3. Am început să adaug apa călduţă în cantităţi mici, aducând în compoziţia din mijloc mici cantităşi de făină pe care am încorporat-o treptat în compoziţie. E bine să puneţi apa puţin câte puţin, pentru a putea ţine sub control umiditatea aluatului. Dacă, după ce aţi adunat toată făina în compoziţie, aluatul e prea umed, adăugaţi mici cantităţi de făină şi frământaţi până ce aluatul se desprinde de mână şi poate fi lucrat lejer. Dacă, dimpotrivă, aluatul e prea uscat şi nu se leagă, adăugaţi cantităţi mici de apă călduţă, până ce obţineţi consistenţa dorită.

Pasul 4. Am frământat aluatul aproximativ zece minute, pe suprafaţa de masă pudrată cu puţină făină. Nu vă aşteptaţi ca aluatul să devină foarte elastic în faza aceasta. El nu seamănă cu aluatul de pâine pentru că are în compoziţie zahăr, unt destuld e mult şi lapte praf, ingrediente care-l fac mai greu şi mai dens. Frământaţi pentru a fi siguri că toate ingredientele s-au deistribuit bine în toată cantitatea de aluat.

Pasul 5. Am pus aluatul într-un vas de plastic, uns cu puţin ulei sau cu un strop din restul de unt rămas pe hârtia pachetului. Am acoperit vasul cu un prosop curat şi l-am pus aproape de caloriferul din bucătărie, dar în niciun caz lipit de elemenţii fierbinţi. La o distanţă considerabilă, dar destul de aproape de căldura emanată.

Pasul 6. Am ales gălbenuşurile de albuşuri şi le-am răsturnat într-un castron încăpător. Am pus zahărul pudră şi untul moale, am frecat gălbenuşurile cu cele două ingrediente până ce compoziţia a devenit omogenă şi deschisă la culoare. Am adăugat cantitatea de cacao şi am omogenizat din nou. Am pus apoi esenţa de rom şi smântâna şi am amestecat bine.

Pasul 7. Am pus crema într-o cratiţă cu fund gros şi am fiert-o pe cea mai mică flacără a celui mai mic ochi al aragazului, amestecând tot timpul. Crema nu trebuie să fiarbă în clocote, iar mişcarea continuă a spatulei ajută crema să rămână fină, fără cocoloaşe sau alte depuneri solide. Când s-a îngroşat, am luat-o d epe foc şi am pus-o pe balcon, la răcoare.

Pasul 8. Aluatul a stat la dospit aproximativ trei ore. A crescut greu, încet, din cauza compoziţiei dense, a untului şi zahărului. Aproape că şi-a dublat dimensiunile, dar aşteptarea a fost destul de apăsătoare. Tot ce vă sfătuiesc este să aveţi răbdare. Oprirea dospirii înainte de vreme este, cu siguranţă, cheia eşecului cu un astfel de aluat. Am ştiut că a crescut destul când, după cele trei ore, după ce l-am împuns cu degetul, aluatul a scos mici poncituri în procesul lent de revenire la forma iniţială.

Pasul 9. Am pus aluatul pe suprafaţa de frământare pudrată cu puţină făină şi l-am frământat bine alte zece minute. L-am omogenizat din nou, am scos tot aerul din el, l-am nivelat bine şi l-am tăiat în trei bucăţi egale.

Pasul 10. Am întins cu sucitorul (pudrat şi el cu făină, pentru a nu se lipi de cocă) fiecare bucată de aluat într-o foaie groasă de aproximativ 2-3 milimetri. Dacă puteţi s-o scoateţi mai subţire, chiar vă rog. Având în vedere că aluatul va creşte din nou după umplere, foaia ar trebui să fie cât mai subţire. Ca lungime, ea trebuie să poată fi pliată de trei ori şi "închisă" pe laterala lungă. Stabiliţi singuri dimensiunile, în funcţie de lăţimea viitoarelor rulouri. Eu am calculat aproximativ patru degete pentru fiecare tură de aluat. Am tăiat marginile foii de aluat pentru a obţine un dreptunghi cât de cât regulat.

Pasul 11. Pe una dintre laturile foii, am întins un strat de cremă de ciocolată cu o pensulă pe care o folosesc doar în bucătărie.

Pasul 12. Am pliat latura foii de aluat peste stratul de cremă şi am repetat povestea cu ciocolata pe toată suprafaţa aluatului. Am repetat aceeaşi operaţiune încă o dată, în total trei ture de aluat cu ciocolată. La margine, am închis aluatul cu capătul bont al unei furculiţe, presând straturile de aluat între ele. Probabil că grosimea foii mele şi închizătura neîndemânatică au dus la desfacerea rulourilor în timpul coacerii. Deci ar fi bine să fiţi mai atenţi decât mine la aceste detalii. Am tăiat fiecare rulou în trei bucăţi şi am pus toate segmentele într-o tavă căptuşită cu hârtie de copt unsă cu puţin ulei. Am repetat toată treaba şi cu celelalte două tranşe de aluat.

Pasul 13. Am aprins cuptorul. Am acoperit tava şi am pus-o în acelaşi loc unde ţinusem prima oară aluatul la dospit. Faza asta a durat aproximativ o oră şi jumătate. Aluatul a crescut din nou, lăsând la vedere umplutura şi chiar rupându-se în unele cazuri, pe la margini.

Pasul 14. Am pus tava cu rulouri în cuptor, la copt, la foc mediu spre mic. După ce bibilisem la ele atâta vreme, ultimul lucru pe care mi l-aş fi dorit era să se ardă sau să se strice în cuptor. Aşa că focul mediu spre mic mi-a permis să le ţin sub control, verificându-le culoarea în răstimpuri.

Pasul 15. Când au fost aproape coapte, umflate şi nu foarte rumene, le-am scos din cuptor, am bătut un ou, am uns toate rulourile cu oul bătut şi am presărat câteva cristale de zahăr pe fiecare. Le-am pus la loc în cuptor şi le-am mai ţinut până ce au căpătat strălucirea oului copt. Nu mai mult de cinci-şapte minute.

Cum au fost? În primul rând pufoase. Apoi aromate şi uşor cremoase de la compoziţia din interior. Pe măsură ce s-au răcit, crema a intrat în stratul pufos de aluat copt şi parcă şi-au potenţat aromele. Sunt convins că erau şi mai bune cu mici cubuleţe de rahat în compoziţie, sau cu un dram de mac amestecat în vremă. Consistenţa a fost asemănătoare cozonacului şi aproape că am umplut un pahar cu lapte ca să-l pun lângă jumătatea mea de rulou :) O parte dintre ele au ajuns la coaforul din cartier, unde doamnele s-au mirat tare că "tipu' ăla atât de neprietenos şi de pretenţios face prăjituuuuuri?!" :) Well...nu vreţi să fiţi prin preajmă când cineva îşi bate joc de perciunii mei :p