Insist asupra unei mai vechi teorii pe care o şi exemplific practic de fiecare dată, încercând să le demonstrez acelora care încă mai cred că pieptul de pui la grătar e sec şi insipid că lucrurile nu stau chiar aşa, ba dimpotrivă. Fript cu pricepere, pieptul de pui poate rămâne suficient de zemos. Combinat cu amestecul potrivit de legume şi stropit cu un dressing foarte simplu, ajutat de câteva mici tertipuri menite să ne facă eventualele diete mai gustoase, putem vorbi şi despre o farfurie aromată. În definitiv, probabil că principalul motiv pentru care abandonăm diverse diete este chiar lipsa gustului, faptul că medicina nu prea ţine cont de arome.

Ingrediente pentru două persoane: piept de pui - o bucată întreagă; ardei gras verde sau roşu - o bucată; dovlecel tânăr, subţire - o bucată; sparanghel - două fire; roşii cherry sau roşii obişnuite, gustoase, nu prea mari - 10 / 3; păstăi de mazăre proaspătă (mange tout) - 10-15 bucăţi; ceapă verde - două fire; varză chinezească - câteva tranşe; parmezan proaspăt - 50 g. Pentru dressing: ulei de măsline - 5-6 linguri; sucul de la o lămâie; sare, piper, pătrunjel proaspăt. Nota Bene: am ales cât mai multe legume proaspete din ceea ce am găsit în frigider şi în cămară. Vă puteţi descurca de fiecare dată cu exact ceea ce găsiţi în propriile bucătării, dar roşiile merită să fie incluse de fiecare dată în această combinaţie. Fripte pe grătar, se bucură de o oarecare "ambiguitate" în preparatul final: nu sunt nici crude, nici pătrunse complet. În plus, aroma de fript / afumat le apropie mai mult de gustul de pui fript şi îl completează.

Pasul 1. Pieptul de pui. L-am spălat şi l-am curăţat de eventualele urme de grăsime sau de os. L-am tăiat pe verticală, în două. Am încins grătarul foarte bine (până a ieşit fum din el) şi am pus cele două bucăţi de pui, care au început imediat să sfârâie. Temperatura ridicată contribuie mult la consistenţa finală a pieptului de pui, păstrându-i mijlocul suficient de suculent. Am fript puiul pe ambele părţi vreme de vreo zece minute, era destul de gros.

L-am luat apoi de pe grătar şi am tăiat fiecare bucată în felii groase de aproape un deget. Dacă mijlocul rămâne prea rozaliu pentru gustul vostru, puteţi frige, pe foc mai mic, toate feliile pe care le-aţi tăiat. Vreo 20-30 de secunde pe fiecare parte. Doar cât să-şi schimbe culoarea şi să nu se usuce prea tare.

Pasul 2. Am spălat dovlecelul şi i-am tăiat cele două capete. Am curăţat ardeiul d seminţe şi nervurile albe, amare, din interior. Am curăţat capătul de jos al firelor de sparanghel şi am decojit partea inferioară (cam de pe la jumătate până la capăt). Le-am pus pe grătarul pe care fripsesem puiul şi le-am fript pe toate părţile până s-au înmuiat pe jumătate. Nici arse, nici crude, destul de moi, dar păstrând o parte din prospeţime şi consistenţa crocantă.

Pasul 3. Cât s-au fript cele de mai sus, am spălat roşiile şi păstăile fragede de mazăre. Mange tout sunt o mare bucurie pentru dieta unui vegetarian, dar şi pentru cei nărăviţi la cărnuri. Consistenţa lor le ajută să rămână plăcute mai ales doar puţin sotate, nicidecum fierte complet sau terciuite în vreo tocăniţă clasică. Sunt fragede, stau foarte bine în salate şi sote-uri, crude sau doar puţin aburite de foc sau de sucurile altor ingrediente cu care sunt pregătite. Când dovlecelul, ardeiul şi sparanghelul au fost gata, le-am pus împreună cu roşiile pe grătar şi le-am tot plimbat, scuturând grătarul de coadă, până s-au perpelit suficient.

Pasul 4. Pentru că voiam să alternez legumele fripte cu ingrediente 100% proaspete, am curăţat ceapa şi am tăiat-o în segmente de aproximativ un centimetru. Am tăiat şi câteva tranşe de varză chinezească, pentru primul strat de pe farfurie.

Pasul 5. Am făcut şi cel mai simplu dressing din câte există: ulei, suc de lămâie, sare, piper şi frunze de pătrunjel tocate mărunţel. Am bătut totul cu telul până s-a omogenizat foarte bine.

Pasul 6. Am tăiat dovlecelul, ardeiul gras şi sparanghelul în segmente potrivite pentru furculiţă (one bite). Într-un castron cât mai mare, care să-mi permită să amestec bine tot conţinutul, am pus toate legumele fripte. Am pus în castron toate legumele fripte şi ceapa verde crudă, am ras jumătate din cantitatea de parmezan, pe răzătoarea mare. Peste toată povestea, am turnat trei sferturi din cantitatea de dressing. Am amestecat totul mai mult din mişcarea castronului. Dacă amestecaţi cu o spatulă, aveţi grijă să nu zdrobiţi chiar toate roşiile. Două-trei, care să-şi amestece sucurile cu restul dressingului, sunt duficiente.

Pasul 7. Pe farfurie am pus întâi fâşiile subţiri de varză chinezească. Apoi legumele din castron, având grijă să împart judicios ingredientele, să am din toate pe fiecare farfurie. Printre legume am pus feliile de piept de pui. Am ras şi restul de parmezan, tot pe răzătoarea mare, ca să le găsesc mai târziu prin farfurie şi să le pot "agăţa" cu alte ingrediente. Am turnat şi restul de dressing, iar pe deasupra am mai nins nişte pătrunjel verde, proaspăt.

Ajung la concluzia că despre poveştile simple ajung să scriu mai mult decât pentru jucărioare culinare care presupun tehnici mult mai "savante". Asta se întâmplă pentru că ţin cu tot dinadinsul să vă explic că, în cazul de faţă, pieptul d pui nu are cum să devină o pacoste, un supliciu gustativ. Stadiul de preparare al legumelor, tehnica de frigere şi dressingul au transferat din savoare cărnii de pui, i-au păstrat suculenţa, i-au completat gustul de carne sănătoasă cu bucuria proaspătă a legumelor pe care orice dietă scornită sau bazată pe principii solide de nutriţie le primeşte cu bucurie şi le aplaudă.

Aveţi nevoie să rămâneţi spartani cu adevărat? Renunţaţi la parmezan sau nu puneţi deloc sare în dressing şi păstraţi parmezanul sau puneţi doar o idee din el.