Scriu acest editorial cu gândul în primul rând la aceia care încă nu au descoperit reţelele de socializare online. Şi îl mai scriu şi pentru aceia care, deşi lucrează în comunicare, încă nu acordă acestor canale de comunicare suficient credit şi suficientă atenţie. Şi, nu în ultimul rând, pentru toţi aceia care sunt convinşi că pe Facebook şi pe Twitter principala activitate a oamenilor de acolo este pierdutul de vreme.

Am fost la început mai degrabă un "Twitter addicted". În primul rând pentru că pe Twitter sunt foarte mulţi dintre aceia care FAC internetul, care lucrează înăuntrul lui şi care comunică despre proiecte şi interacţiuni petrecute online. Am descoperit Facebook atunci când "Prânzul din Caserolă" a avut nevoie să se exprime către un public mai larg, mai puţin sofisticat şi mai puţin legat de business-ul online. Şi aşa a debutat construcţia comunităţii.

Din punctul de vedere al comunicării, internetul a devenit pentru unii un avantaj, în timp ce pentru alţii a reprezentat şi, din păcate, încă reprezintă o ameninţare. Avantajul şi neajunsul feedback-ului instantaneu. Construim produse, mărci şi branduri pentru un public definit. Asta dacă dăm doi bani pe o minimă logică strategică. În consecinţă, comunicarea unidirecţională, publicitatea rece, în care mesajul este unul singur, iar direcţia este doar dinspre produs / serviciu către publicul său potenţial, se dovedeşte în ultimii ani din ce în ce mai păguboasă, mai lipsită de miez şi mai des şi plenar respinsă de public. Rezultatele şi efectele în "return on investment" - pe măsură şi din ce în ce mai greu de... măsurat :)

Facebook îi dăruieşte "Prânzului..." bucuria şi capitalul de nepreţuit al reacţiei şi contribuţiei cititorilor, interacţiunea nemijlocită între ei, sugestii şi ponturi pe care şi le oferă reciproc oameni aflaţi uneori la mii de kilometri distanţă unii de ceilalţi, posibilitatea de a-şi demonstra în public pasiunea sau priceperea în bucătărie şi nu doar atât. Ce se întâmplă, mai exact, pe Facebook?

• Public lead-uri către însemnările postate aici
• Primesc feedback pe loc, prin opţiunea "like" şi prin comentariile lăsate de cititori
• Răspund la întrebările suplimentare, detaliez metode şi alte subiecte pentru aceia mai puţin familiarizaţi sau lipsiţi de exerciţiul comentariului ce presupune înregistrarea cu nume şi adresă de mail, pe blog
• Public imagini cu misiunea de teaser în timp ce editez pozele pentru articole
• Primesc poze de la cititorii care au decis să încerce propunerile mele în propriile lor bucătării
• Cititorii află unii de la alţii unde pot găsi anumite ingrediente sau propriile "secrete" pe care le-au descoperit când au pregătit ei înşişi diverse bucate
• Le ofer cititorilor noutăţi şi referinţe despre subiecte care-i interesează
• Pot crea aproape instantaneu mici competiţii sau quizz-uri pe teme din domeniul meu de interes

Toate astea dincolo de avantajele primordiale pe care Facebook le oferă indiferent de domeniul în care activezi: regăsirea foştilor colegi, vecini sau prieteni, păstrarea legăturii cu oameni ce dezvoltă proiecte în domenii adiacente celui în care tu exişti, identificarea de noi colaborări sau de potenţiali clienţi... Sigur, se pierde multă vreme pe Facebook, dar depinde de fiecare cât şi cum foloseşte acest timp. Poţi exista pe Facebook doar pentru jocurile "comunitare" ce reuşesc să-i sâcâie şi pe mulţi dintre "nejucători", dar în orice societate există segmentare, separarea straturilor şi claselor la care oamenii aderă sau de care ei se izolează. Şi nici măcar nu e atât de complicat...

Nu în ultimul rând, scriu toate acestea ca pe un mesaj de mulţumire celor care de curând au depăşit numărul 2,300 în comunitatea Prânzul din Caserolă de pe Facebook. Aşa cum promiteam la începutul lui ianuarie, anul acesta vom avea mult mai multe ocazii să ne cunoaştem, seri dedicate vouă şi celor ce vor continua să ni se alăture. Vă asigur că tot ceea ce primesc în urma dialogului cu voi contribuie substanţial la maturizarea şi dezvoltarea acestui proiect. Pentru asta vă mulţumesc!