În cazul în care v-aţi cam plictisit de eternele clătite cu "ceva" sau "cu altceva", rulate individual şi dispărute într-un timp reprezentând a zecea parte din timpul dedicat pregătirii lor, vă propun mai jos o versiune ceva mai "altfel", o variaţiune care e posibil să vă ajute să priviţi un desert banal dintr-o perspectivă ceva mai creativă. Sunt clătite cu umpluturi diferite, asamblate împreună şi tăiate rondele. 

Ingrediente: pentru vreo două porţii micuţe, de poftă: ouă - două; făină - trei linguri; suc de portocale sau grepfruit - 4-5 linguri; sare - un vârf de cuţit; zahăr vanilat - un pliculeţ. Pentru umpluturi: dulceaţă, ciocolată, nuci sfărâmate, miere.

Pasul 1. Am făcut compoziţia de clătite. Am bătut ouăle cu un tel, într-un castron. Am stors grepfruit peste ouăle bătute. Aroma de grepfruit va da o notă acrişor-amăruie clătitelor. Dacă nu vă daţi în vânt după o asemenea aromă, există nenumărate alte variante, alte sucuri de fructe sau lichide parfumate, pe care le puteţi folosi în locul clasicei ape minerale. Ţine doar de imaginaţia şi de pofta voastră să alegeţi lichidul potrivit pentru aceste clătite. Am bătut totul cu telul, am adăugat câte o lingură de făină, zahărul şi sarea, am omogenizat bine cu telul.

Pasul 2. Am făcut clătite foarte subţiri. La treaba asta, partea mai complicată este, în general, găsirea unui "momentum" între temperatura tigăii, cantitatea de ulei din ea, temperatura uleiului, forţa focului, cantitatea de compoziţie pentru o clătită şi dorinţa voastră asupra grosimii clătitelor :))) Simplu, nu? :D E greu de explicat sau de născocit o constantă ideală care să întrunească toate cele pe care le-am amintit, dar sigur e nevoie de o tigaie antiadezivă şi de un foc controlabil. Mai e nevoie şi de o spatulă destul de subţire, cu care să vă ajutaţi la întorsul clătitelor dacă nu aveţi încă încredere în răsucirea lor în aer. Dincolo de toate astea, e important să faceţi clătite subţiri, pe care să le păstraţi între două farfurii, pentru a nu se usca până le faceţi pe toate.

Pasul 3. Am uns clătitele cu diverse umpluturi. Nu vă recomand unele anume, dar probabil că vă veţi învârti între aproximativ aceleaşi soluţii: miere cu sau fără nuci sau alte miezuri sfărâmate, ciocolată topită, dulceaţă sau gem, brânză dulce cu stafide, urdă cu mărar, fructe uscate strivite... Orice veţi folosi, e foarte important ca umpluturile să nu fie întinse în straturi groase. E o regulă valabilă şi în cazul clătitelor clasice, dar având în vedere că pe acestea le vom pune în straturi şi le vom rula împreună, e bine ca umpluturile să nu curgă pe toate părţile.

Pasul 4. Am folosit vreo patru sau cinci clătite pe care le-am aşezat una peste alta, având grijă să le lipesc cât mai bine una de cealaltă. Le-am rulat pe toate, împreună. Le-am înfăşurat destul de strâns cu o bucată de folie de plastic şi le-am pus în frigider o jumătate de oră. Le-am scos, le-am luat plasticul şi le-am tăiat rondele. Sigur că peste rondele aş mai fi putut să pun tot felul de alte drăcovenii şi sunt convins că unii dintre voi le vor îneca sub un strat de frişcă din tub sau bătută acasă, cu mixerul. Eu n-am făcut asta pentru că mi s-ar fi părut că duc experimentul prea departe :) M-am bucurat că n-am făcut clătite leşinător de dulci, ajutate de izul acrişor din aluat şi de cantităţile mici de umplutură.