Aseară, la Radio Guerrilla, am povestit cu Petru Stratulat despre o cină rapidă, făcută cu lucruri bune şi uşor de pregătit. Dincolo de pretextul rubricii Drive In, (intervenţia mea din fiecare duminică seara, pe la şase fără douăzeci fix, la Guerrilla) al unei cine rapide pe care ascultătorii să o poată pregăti înainte de "festinul" unei noi săptămâni de lucru, somonul de aseară a fost o premieră pentru obiceiurile mele culinare. Nu pregătesc aproape niciodată peştele în tigaie. Fript sau la cuptor sunt cele două variante pe care le prefer oricând în defavoarea prăjelii. Dar de data asta zic eu că lucrurile au stat foarte bine şi aşa.

Ingrediente pentru două porţii: somon - file sau rondele - două porţii; ardei gras roşu - o bucată; ardei gras verde - o bucată; usturoi - doi căţei; tulpină de ţelină - o bucată; dovlecel - o bucată mică; ceapă verde - două fire; opţional - un strop de ardei iute; sos teriyaki - 4-5 linguri; opţional - o linguriţă de ulei de susan; două porţii de orez cu bobul lung, pentru garnitură; ulei de măsline.

Pasul 1. Ca să nu am timpi morţi, am pus orezul la fiert. Într-o formulă aparte: am pus apă multă într-o oală şi am aşteptat să clocotească. Am pus puţină sare când a fiert, am amestecat ca să se dizolve, am adus din nou la fierbere. Am pus pe gura oalei o strecurătoare metalică, scufundată cât mai mult în apa clocotită. Am pus orezul şi l-am lăsat să fiarbă, verificându-l din când în când şi amestecându-l uşor. În felul acesta, am avut control deplin asupra consistenţei lui. Voiam ca, la final, orezul să fie "aerisit", bob cu bob, nu lipicios. Când a fost fiert, l-am scurs bine şi l-am scos pe balcon, ca să se răcească rapid şi să-şi oprească procesul de înmuiere (care continuă şi după scurgere).

Pasul 2. Am avut file de somon, cu tot cu piele. Am scos pielea uşor, cu degetele băgate între ea şi carne, având grijă să nu rup carnea. În cazul somonului foarte proaspăt, şansele ca ea să se rupă sunt destul de mici. Dacă se rupe tare, atunci e posibil să avem o problemă cu data "expirării". Am desprins înaintând cu vârfurile degetelor pe sub piele, de la un capăt la altul al bucăţii de file. L-am tăiat apoi, pe lat, în mai multe fâşii groase de un deget şi jumătate.

Pasul 3. Am pus sosul teriyaki într-un castron. Îl găsiţi gata făcut, în sticluţe destul de mici, în secţiunile cu sosuri şi alte ingrediente asiatice. Îl puteţi face şi în casă, dar cel pe care-l găsiţi în magazine este, în general, foarte bun. În definitiv, sosul teriyaki este un sos de soia care a mers la şcoală :) Conţine o cantitate mare de sos de soia, dar şi zahăr, miere, oţet şi ghimbir sau alte mirodenii. Există şi varianta japoneză foarte simplă, făcută din sos de soia, oţet de orez şi zahăr. Ca o ultimă sugestie, puteţi oricând să folosiţi sos de soia în loc de sos teriyaki, oferind peştelui o aromă suficient de... asiatică :)

Cum ziceam, am pus sosul într-un castron. Cu o pensulă pe care o folosesc doar în bucătărie, am uns fâşiile de somon pe toate părţile şi le-am lăsat pe o suprafaţă plană, să se îmbibe de sos.

Pasul 4. Am curăţat şi am spălat bine toate legumele, mai puţin usturoiul. Ăsta nu se prea spală decât dacă e verde. Am tocat ceapa rondele fine, tija de ţelină şi usturoiul cât mai mărunt şi ardeii în bucăţele ceva mai mari. Dovlecelul - cuburi micuţe.

Pasul 5. Exceptând dovlecelul, am călit toate legumele în acelaşi timp, în wokul încins, în două linguri de ulei de măsline. Am amestecat tot timpul cu spatula de lemn, pentru ca nimic din compoziţie să nu se prindă pe fundul tigăii. Am pus toate legumele împreună pentru a le ajuta să nu se pătrundă de tot, să rămână pe jumătate crude, dând garniturii o aromă proaspătă şi uşoară. După vreo cinci minute de călit, am pus şi dovleceii pe care i-am amestecat vreo două minute pe foc puternic cu restul ingredientelor. la final, am pus restul de sos teriyaki din castron şi un strop de cimbru uscat. Am mai amestecat un minut şi am oprit focul.

Pasul 6. Într-o tigaie mare, antiaderentă, bine încinsă, am pus alte două linguri de ulei de măsline. Am prăjit feliile de somon aproximativ două minute pe fiecare parte. Pe foc puternic. A apucat să se pătrundă fără să se întărească, somonul a rămas moale şi suculent dar s-a şi rumenit uşor, peste culoarea lui portocalie frumoasă. La rumeneală a contribuit şi excesul de sos, care intrat în fibrele peştelui a reuşit să-i dea o aromă inegalabilă.

Şi cam asta a fost tot. Pe farfurie, am pus întâi un strat de orez nu prea cald, desfăcut bob cu bob. Apoi câteva linguri de legume pregătite în wok. Deasupra, feliile apetisante de somon. O altă variantă deloc de evitat ar fi să amestecaţi orezul rece sau călduţ cu legumele şi sosul din wok. Aromele şi stilul asiatic vor fi mai prezente în această formulă. Vă recomand să faceţi rost de orez bun, cu bob lung, dacă se poate chiar jasmine procurat din China sau Thailanda. Are o aromă inconfundabilă, mai ales când încep să se ridice aburii din apa în care îl fierbeţi.

Socoteli. Timp: aproximativ 30 de minute. Bani: aproximativ 7 RON / porţie.