Nu e prima dată când fac un quiche. Dacă veţi căuta în articolele precedente care vorbesc despre quiche, probabil vă veţi da seama sau vă veţi aduce aminte că nu e deloc o treabă complicată, ba chiar beneficiază de cele două mari avantaje după care se dă în vânt individul contemporan: e gata repede şi compoziţia poate conţine o mulţime de combinaţii de ingrediente. Quiche-ul e quiche dacă respectă două principii mari şi late: umplutura e pusă într-un aluat fraged sau din foietaj şi trebuie să fie "legată" cu un amestec de ouă şi smântână. Pe Smokey Robinson l-am văzut de curând într-o ediţie "American Idol" dedicată muzicii create în ultimele decade la legendarul Motown Records. Şi pentru că Smokey e un individ pe care eu îl preţuiesc tare, iar în quiche-ul de azi am pus ceva cărniţă afumată, am zis să-i dedic lui trebşoara asta :) Mai jos, explicaţii pas cu pas şi opt poze grăitoare.

Ingrediente pentru un quiche cu diametrul de aproximativ 20 de centimetri (vreo 4-5 porţii mari). Aluat: făină - 250 g; un ou; unt - 100 g; sare, două linguri de apă. Umplutură: ardei capia proaspăt - două bucăţi; praz - (preferabil de grădină, că e mai dulce) - un fir nu prea mare; carne slabă, de pe costiţe afumate - 150 g; cimbru uscat - o jumătate de linguriţă; sare; piper; ulei de măsline; ouă - 3 mari; smântână obişnuită - 200 ml.

Pasul 1. Aluatul. Am pus făina, puţină sare şi oul într-un castron mare şi am amestecat cu mâna. Am adăugat treptat untul rece, tăiat cuburi mici, şi l-am frământat cu făina şi cu oul.

Am amestecat bine cu mâinile până ce totul s-a transformat în granule cât mai mărunte.

Am pus apa (nu mai mult de două linguri!) şi totul a devenit foarte uşor de modelat. Am adunat tot conţinutul castronului într-o sferă nu prea mare, am mai frământat-o puţin şi am pus-o în frigider pentru minimum o oră.

Pasul 2. Am curăţat ardeii capia de cotoare, seminţe şi nervurile din interior. I-am tăiat felii subţiri, apoi cuburi micuţe. Am curăţat firul de praz, am păstrat mare parte din zona verde a firului şi l-am tăiat rondele subţiri. Am desprins carnea afumată (uscat) de pe coaste, am tăiat mare parte din grăsime şi am aruncat-o, apoi am tăiat carnea în cuburi micuţe.

Pasul 3. Am călit toate astea într-o tigaie, vreo cinci minute, toate odată, în ulei de măsline, pe foc mediu, amestecând mereu. La final, am pus un strop de sare, unul de piper măcinat şi cimbrul uscat, strivit între degete, ca să-i pornească aroma de prin toate mădularele.

Pasul 4. Am bătut ouăle întregi, cu smântână şi alt strop de sare. Cât să devină totul un lichid omogen, destul de gros.

Pasul 5. Am scos aluatul din frigider, l-am întins bine cu sucitorul într-o foaie groasă de doar doi-trei milimetri. Nu uitaţi că, pentru a nu se lipi de suprafaţa de lucru, e nevoie să pudraţi făină şi pe ea, şi pe aluat, şi pe sucitor. Un truc pe care l-am văzut de curând într-un show culinar internaţional: ca să nu risc să rup foaia de aluat când o iau de pe masă şi o pun în vasul pentru copt, împăturesc aluatul aducând marginile către mijloc. E mult mai uşor de "transportat". Îl pun în vas şi îl despăturesc acolo. Şi nu uitaţi să ungeţi vasul cu un strop de ulei sau de unt înainte de a pune aluatul!

Pasul 6. Am uns vasul pentru cuptor, am pus aluatul şi am "tuns" marginile care dădeau puţin în afară. Am turnat amestecul de ardei, praz şi carne, l-am distribuit bine pe toată suprafaţa vasului. Am turnat apoi ouăle cu smântână, având grijă să inunde toată umplutura. Proporţia ideală pentru mine: ouăle cu smântână nu acoperă integral umplutura, dar o inundă până mai sus de jumătate.

O jumătate de ceas la foc potrivit a stat quiche-ul la cuptor. Nu trebuie ţinut la foc puternic pentru că marginile au şanse să se ardă, iar aluatul de pe fund să rămână crud. Quiche-ul spune el că e gata, când şi la mijlocul mijlocului s-a coagulat bine amestecul de smântână cu ouă.

Cum ziceam, numărul combinaţiilor pentru umplutura unui quiche probabil că e direct proporţională cu propria voastră imaginaţie şi direct influenţată de ceea ce găsiţi prin frigider sau prin cămară. Când vă apucaţi de aşa ceva, daţi de ştire. Eu sunt mereu în căutare de noi alternative :)