Pesto. Un fel de "elixir" plin de arome, uşor de făcut în casă, capabil să dea tonul general în foarte multe alcătuiri gastronomice rapide. Nu ştiu dacă v-am mai spus sau dacă aţi aflat de pe altundeva, dar pesto devine cu adevărat bun după câteva săptămâni de stat în frigider, bine închis într-un borcan "cu şurub". Mi-am adus aminte de un astfel de borcănel conţinând un pesto de rucola pe care l-am făcut cu mai multă vreme în urmă. Un pesto în care pusesem miezuri de seminţe de floarea soarelui şi de dovleac. În jurul lui am creat ceea ce urmează.

Ingrediente pentru două porţii: piept de pui - o bucată întreagă; roşii proaspete, gustoase - 4 bucăţi, nu prea mari; un ardei iute; sos pesto - două linguriţe; frunze tinere de rucola - două mâini; oţet aromat - două linguri; ulei de măsline - două linguri.

Pasul 1. Am spălat pieptul de pui, l-am scurs şi l-am tăiat pe lung, în două. Am spălat roşiile şi le-am tăiat în jumătăţi. Am despicat ardeiul iute pe lung şi am scos seminţele. Am spălat frunzele de rucola într-o strecurătoare şi le-am lăsat să se scurgă bine.

Pasul 2. Am pus sosul pesto într-un castron şi l-am amestecat cu oţetul şi cu uleiul. Pentru a-l "desface puţin şi pentru a-i împrospăta aroma. La sfârşitul anului trecut am primit o sticluţă magică: oţet de roşii uscate la soare. O reală delicatesă luată de la Delicateria. Este absolut senzaţional, dar oţetul balsamic obişnuit este perfect dacă nu v-aţi avântat deja către cel de roşii.

Pasul 3. Am aprins focul la cuptor. Cu o pensulă de bucătărie am uns cu pesto cele două bucăţi de piept de pui. La fel am făcut şi cu "emisferele" de roşii, apoi cu ardeiul iute.

Pasul 4. Am pus o coală de hârtie de copt pe fundul unei tăvi pentru aragaz nu prea adânci şi am aşezat puiul, roşiile şi ardeiul iute destul de răsfirate. am pus tava în cuptor la foc puternic zece minute, apoi am micşorat focul şi am mai lăsat un sfert de oră. Curând, aromele de legume coapte au năvălit prin gurile de aerisire ale cuptorului, mirosuri potenţate de sosul pesto care se încălzise şi el.

În timpul coacerii, sosul pesto a pătruns lasciv în intimitatea porilor pieptului de pui, în aroma acrişoară a roşiilor şi în consistenţa biruită de căldură a ardeiului iute. Arome verzi, electrice, care au devenit gusturi diferite, fără a uniformiza preparatul final. Fiecare dintre cele trei ingrediente din cuptor au primit gustul de pesto în mod diferit. Când totul a fost copt, pieptul de pui pătruns fără a se usca, roşiile înmuiate cât să rămână întregi, ardeiul moale cât să-l culegi cu linguriţa de pe coajă, am purces la aşezarea lor pe farfurie.

Am lăsat totul să se răcorească cinci minute după ce am scos tava din cuptor. Am tăiat pieptul de pui în fâşii groase, roşiile în sferturi şi ardeiul iute în fâşii lungi. Am pus întâi o parte din frunzele de rucola pe farfurie, apoi câteva fâşii de pui combinate cu sferturile de roşie. Bucăţelele de ardei iute deasupra, mângâind puiul şi roşiile cu unduiala lor molatecă. Am mai amestecat puţin în restul de pesto din castron şi l-am pus din loc în loc, în farfurie. Am amestecat uşor, cât să nu distrug roşiile. Pe fundul farfuriei s-a format un amestec amsolut fabulos din zeamă scursă din roşiile coapte, sos pesto şi ardei iute, un fel de punct vamal pentru bucăţelele de pui prinse în furculiţă, amestecate cu frunze de rucola şi fragmente de roşie coaptă. Minunat!

Cât să fi durat totul? Pregătirea ingredientelor să fi fost vreo cinci sau şapte minute. La cuptor vreo douăzeci şi cinci de minute, finalul - alte zece (cu tot cu cele cinci minute de "odihnă"). Adică vreo 40 de minute cu totul. Dacă socotesc cele două linguriţe de sos pesto la un 1.5 RON, pieptul de pui la aproximativ 8 RON, roşiile la 2 şi ardeiul la 50 de bani, se cheamă că o porţie a costat în jur de 6 lei.