Rar mi se face poftă de sfeclă. Poate şi pentru că fierbe mai greu, iar procesul de curăţare nu e lipsit de peripeţii. Dar o poftă merită satisfăcută la timpul ei, nu-i aşa? Că altfel o laşi să mocnească acolo, în plan secund, în suc propriu, până ce devine dorinţă, apoi lipsă şi mai apoi, Doamne fereşte, ajunge să se transforme în frustrare :) Exagerez. A mirosit frumos aseară, când am fiert sfeclă. A mirosit şi mai frumos pentru că am fiert şi o bucată bună de viţel, cu multe arome, în paralel cu sfecla. A mirosit şi mai frumos când am deschis borcanul cu hrean în oţet şi am terminat întreaga istorioară.

Ingrediente pentru două-trei porţii: sfeclă - două bucăţi nu prea mari, ca să nu fiarbă o veşnicie. Alegeţi sfeclă fără prea multe noduri sau denivelări, netedă, ca să vă fie mai uşor la curăţat. Ceafă de viţel (sau orice altă bucată mai fragedă, în definitiv vorbim despre un rasol) cu cât mai puţină grăsime - vreo 500 g. Atât a avut asta despre care vă spun. Am luat-o din Kaufland, de la vitrina cu carne proaspătă ambalată. La raionul de măcelărie nu mai au de multă vreme vită sau viţel. Hrean ras - două-trei linguri, dres cu sare şi oţet.

Sfecla. Nimic prea complicat. Am spălat cele două sfecle şi le-am pus la fiert într-o oală cu multă apă, cât să le acopere. Din când în când le-am încercat cu furculiţa pentru a afla dacă s-au fiert. Când au fost suficient de pătrunse, le-am scos pe o farfurie şi le-am trecut pe sub jet de apă rece, după care le-am lăsat să se răcorească bine.

Sfecla pătează. Rău şi pe termen lung. Un motiv solid să purtaţi mănuşi chirurgicale sau de menaj când vă apucaţi s-o curăţaţi şi s-o tăiaţi. Aşa că m-am deghizat pentru câteva minute în felcer fără şcoală şi am dus treaba la capăt. Sfecla bine fiartă se curăţă foarte uşor. Am tăiat fiecare sfeclă pe jumătate, am ţinut bucata de sfeclă cu mâna stângă şi am împins coaja cu degetele mâinii drepte. A mers repede, aproape că n-am avut deloc nevoie de cuţit. Am tăiat-o apoi cuburi de dimensiuni mici. La fel de uşor o puteţi da pe răzătoare, numai că eu am vrut să am din ce muşca.

Am pus bucăţelele de sfeclă într-un castron mare şi i-am căutat gustul cu nişte ulei de măsline, sare, aceto balsamico şi hrean ras, scurs de oţet. Mi-ar fi plăcut să vă povestesc cum am ras hreanul, cum mi-am stors lacrimile deasupra castronului cu răsătură, cum l-am pus apoi la borcan cu sare şi oţet... Dar nu pot, pentru că hreanul meu de-acum e luat cu borcan cu tot, de la un producător veritabil, din piaţa de la Big Berceni :)

Ceafa de viţel. Păi asta chiar că a fost cea mai simplă operaţiune. Cât bucata de carne era aproape dezgheţată, am tăiat-o în câteva felii mai groase şi le-am lăsat să se dezgheţe complet. Le-am pus apoi într-o oală cu multă apă şi am pus vasul pe foc puternic. Când a clocotit, am început să mă joc: o ceapă obişnuită, nu prea mare, câteva boabe de piper, două foi mici de dafin, o bucăţică de baton de scorţişoară, o stea de anason. Aşa am lăsat carnea să fiarbă, pe foc nu prea mare, până s-a pătruns bine, dar cât să rămână bucăţile întregi.

Cam asta a fost tot. Am pus pe farfurie fâşii de carne fiartă şi aromată, le-am acompaniat cu câteva linguri de sfeclă cu hrean şi m-am gândit la multe: la copilărie, la iernile serioase de pe vremuri, la cum pot unii să mănânce "ciorbă de porc" şi la ce valori nutritive o avea sfacla roşie. Şi am deschis tabelul meu "magic" pentru voi, ca să vă zic: la suta de grame: proteine - 1.3%; lipide - 0.1%; carbohidraţi - 9%; Potasiu - 100 mg; Fosfor - 30 mg; Sodiu - 80 mg; energie - 43 Kcal. Destul de interesant, nu?