Am pregătit a doua salată de astăzi din aceeaşi bucată de pulpă de viţel pe care am folosit-o şi la salata romană cu dressing de brânză şi chimen, despre care v-am povestit deja. Numai că aceasta este la un pol diametral opus faţă de cealaltă. Prima era din seria salatelor proaspete, cu ingrediente crude, cu salată crănţănitoare şi ardei gras plesnind de sănătate. Aceasta are o tentă de iarnă, bazându-se pe ingrediente coapte pe plită ori murate şi pe un dressing acrişor, înţepător.

Ingrediente pentru două porţii: pulpă de viţel fiartă - 250 g; catraveţi muraţi (în oţet, cei care vă plac vouă cel mai mult) - 150 g; ardei capia copţi, de la borcan - 150 g; ceapă roşie lunguiaţă, mică - o bucată. Pentru dressing: muştar clasic - o linguriţă zdravănă; ulei de măsline - două linguriţe; piper proaspăt măcinat - o jumătate de linguriţă; sos de stridii - două linguriţe; sare; zeamă din borcanul cu castraveţi muraţi - patru linguri.

Carnea. Am spălat cu apă rece bucata de carne, am tăiat-o fâşii nu prea groase şi am pus-o la fiert în apă rece, cât s-o acopere bine. Când apa a clocotit, am scos spuma şi am pus: o jumătate de linguriţă de boabe de piper, o foaie de dafin, două cuişoare, câteva cristale de sare grunjoasă de mare. Am fiert pe foc mic, cu capac, mai bine de-o oră. Adică până când carnea a fost foarte bine pătrunsă. Când a fost gata, am lăsat-o să se răcească în restul de supă în care a fiert, ca să rămână fragedă.

Salata. Am scurs catraveţii muraţi şi i-am tocat cât mai mărunt cu putinţă. Am scurs ardeii copţi de uleiul din borcan şi i-am tăiat fâşii subţiri. Am curăţat ceapa şi am tocat-o în "zaruri" foarte mici. Am amestecat toate astea într-un castron şi le-am lăsat să mă aştept cât am pregătit dressingul. Este foarte interesantă combinaţia de gusturi ale celor trei ingrediente: castraveţii muraţi - acri, aromaţi de condimentele şi legumele cu care au stat la borcan (piper, ienibahar, ceapă, morcov...); ardeii capia - cu gust de fum bun, de plită; ceapa roşie - obraznică, puţin suculentă, pişcătoare.

Dressingul de muştar cu zeamă de murături. Am considerat că, la asemenea ingrediente, sosul cu muştar nu poate decât să pună capac, să întreacă puţin măsura şi să desăvârşească gustul unei alcătuiri de iarnă, cu arome puţin amorţite, dar suficient de acide. Am pus muştarul pe fundul unui castron. Am pus deasupra uleiul de măsline, sosul de stridii, sare şi piper. Am amestecat bine, până când totul s-a omogenizat. Am pus apoi zeama de la castraveţi şi am amestecat din nou. Sosul a devenit mai lichid şi mai înţepător, pregătit să se aşeze printre celelalte ingrediente. Dacă aş fi pus, de exemplu, suc de lamâie sau oţet crud, aş fi făcut un dressing prea "proaspăt" pentru tipul de legume pus în salată. Aveam devoie de ceva "din acelaşi film", care să se potrivească murăturilor şi ardeilor copţi.

Final. Am pus bucăţelele de carne de viţel peste amestecul de castraveţi, ceapă şi ardei copţi. Am turnat doar o parte din dressing, pentru a fi sigur că nu pun prea mult. Am amestecat, am gustat şi am decis să mai pun sos. Dar astea sunt deja detalii de care sunt convins că vă veţi ocupa şi fără ajutorul meu :) Poftă mare!

Post Scriptum: Am făcut salata asta pentru că, la început, intenţionam să fac o salată berlineză. E tot cu viţel şi castraveţi muraţi, dar de obicei are maioneză. M-am felicitat sincer pentru alegerea unui dressing creat pe loc, care a conţinut doar două linguri de ulei.