După salata de ieri, am mai găsit o întrebuinţare foarte gustoasă unui rest de telemea de capră pe care n-am vrut în ruptul capului să-l las să mediteze de capul lui în frigider. Aşa că a ieşit o treabă pe care sunt convins că unii dintre voi o vor privi cu ochi mari. Nu numai din pricina culorilor în care s-a prezentat ea, supa, la finalul finalului, ci şi pentru că probabil nu v-aţi imaginat până acum că mazărea poate lua şi o astfel de formă. Savuros!

Ingrediente. Pentru 2-4 porţii (depinde de mărimea lor). Mazăre proaspătă sau congelată - trei căni (o pungă, 400 g); salată verde - mijlocul galben-verzui de la două căpăţâni de lăptuci sau o jumătate de salată iceberg sau câteva frunze proaspete de salată romană); câteva codiţe de chives (ciboulette sau ceapă de tuns); unt - 30 g; supă limpede de legume - o jumătate de litru; telemea de capră - 200 g; smântână dulce (lichidă, fără adaus de zahăr) - 200 ml; mentă - 5-10 frunze proaspete sau o linguriţă de mentă uscată; opţional - crutoane mici, pentru servit.

Pasul 1. Încep să reconsider legumele congelate. Asta pentru că până de curând eram convins că, prin congelare, se duce tot chichirezul lor. Numai că încep să cred că la conservă treaba stă mult mai prost din punctul ăsta de vedere. În plus, legumele congelate îşi păstrează culoarea apetisantă. Aşa că de data asta am folosit mazăre congelată şi nu mi-a părut rău. Am pus-o la decongelat şi la scurs cu ceva timp înainte de a mă apuca de pregătit supa.

Pasul 2. Am tocat mărunt codiţele de chives. Am folosit salată iceberg pentru că e mai fermă, mai crocantă. Am tăiat-o fâşii cât mai subţiri. Am topit untul la foc foarte mic într-o cratiţă cu capac şi am pus salata şi tulpinile de chives tocate. Am amestecat bine şi, tot pe foc mic, am lăsat să se înăbuşe cu capacul pe cratiţă. Vreo 5 minute.

Pasul 3. Am pus apoi mazărea şi supa de legume, am amestecat bine şi am lăsat să fiarbă pe foc mediu, cu capacul pus, alte 20 de minute. Până ce totul a fost bine fiert în cratiţă. Ceapa clasică ar fi dat un gust prea puternic, prea obişnuit întregii creaţii. De aceea, combinaţia de salată şi chives călite în unt au contribuit mult la fineţea supei.

Pasul 4. Între timp, am pasat telemeaua de capră cu o furculiţă şi am amestecat-o bine cu jumătate din cantitatea de smântînă lichidă. Asta până ce am avut un sos gros, cremos. E posibil să fi mers acolo şi câteva seminţe de chimen zdrobite în mijar, dar mi-a fost teamă să nu deturnez prea mult gustul final.

Pasul 5. Am scurs conţinutul cratiţei şi am pus totul într-un castron de plastic mai înalt. Am adăugat restul de smântână dulce şi frunzele de mentă tocate. Menta a adus o tuşă foarte discretă supei, o aromă subsidiară pe care am descoperit-o undeva, în spatele celorlalte arome, ca o completare voioasă.

Pasul 6. Am folosit un castron de plastic mai înalt pentru că în el am pasat totul cu mixerul vertical, până ce totul a devenit cremos şi omogen. Dacă la final vi se pare prea groasă, puteţi desface crema cu o cantitate mică din supa strecurată. Nu am folosit deloc sare pentru că ea a fost încorporată atât în supa de legume, cât şi în sosul de brânză.

În fiecare castron cu supă cremă de mazăre am pus întâi două polonice din conţinutul castronului "verde" şi două linguriţe din sosul de telemea de capră cu smântână. M-am jucat puţin cu linguriţa, desenând curbe albicioase în fundalul verzuliu predominant. Şi am făcut şi câteva crutoane micuţe, din miez de toast călit în tigaie, la foc puternic, cu puţin ulei de măsline şi tarhon uscat, sfărâmat între degete.

Socoteli. Timp: aprox. 40 de minute. Bani: aprox. 5 RON / porţie.

Nu ştiu ce mi-a plăcut mai mult. Culorile foarte "organice" care m-au convins că am creat un bol de supă cu o alură fermecătoare? Consistenţa catifelată, la graniţa dintre piure şi supă-cremă? Amestecul de gusturi aparent venite din trei direcţii diferite, în care mazărea cuminte şi delicată, întoarsă parcă din vremea "bebluşiei", s-a maturizat în compania gustului sobru-experimentat al sosului de telemea de capră şi a izului discret.electrizant al mentei proaspete? Cred că îmi voi putea explica mult mai bine toată povestea abia atunci când şi voi îmi veţi putea împărtăşi propria experienţă la acest capitol.

Sărbători fericite pentru digestia ta! Cu Bruciakal.