Cele două zile de fugă la Gura Humorului şi prin împrejurimile orăşelului m-au îmbogăţit sufleteşte şi mi-au adus o linguriţă de miere aproape de sfârşitul unui an care numai prost n-a fost cel puţin din punctul de vedere al pasiunilor mele culinare transformate în ocupaţie de zi cu zi. Am descoperit o lume parcă mai puţin atinsă de mizeria naţională şi de spiritul în derivă al poporului din care fac parte. Dincolo de curăţenia din Bucovina, dincolo de lipsa stridenţelor de orice fel, dincolo de experienţa discursului Maicii Tatiana de la Mănăstirea Moldoviţa (pe care vă recomand cu căldură s-o vizitaţi) şi de aerul bun pe care l-am tras în plămâni odată cu primii fulgi de zăpadă, m-am întors la Bucureşti cu de-ale gurii :)

Sâmbăta trecută am fost în piaţa din Gura Humorului. Ţăranii abia se trezeau pe la opt fără ceva, aşa că am revenit peste aproape o oră. Din păcate, potenţialii muşterii din zonă sunt atât de săraci, încât nu se prea sinchisesc să se trezească sâmbăta devreme, ca să meargă la piaţă. Dar am găsit câteva lucruri de care m-am bucurat şi din care am adus şi acasă. O mână de ardei iuţi în formă de clopoţei, din care mai găsisem de curând, întâmplător, şi într-un colţ al Pieţei Obor. Cam păliţi de frig, cam stafidiţi, dar i-am luat ca să-i usuc bine, să-i macin şi să le salvez seminţele pentru a le sădi la primăvară, într-un ghiveci de pe balcon.

Am găsit apoi bureţi şi ghebe naturale, puse la sare, încă de cu toamnă. Trei găletuşe am arestat pe loc, fără să stau foarte mult pe gânduri. Ca mare mâncător de ciuperci, sunt mereu în căutare febrilă după tot ce produce pădurea comestibil pe "culoarul" ăsta. Apropo, dacă-mi puteţi recomanda o sursă sigură de ciuperci de pădure pentru anul viitor, sunt în stare să ofer "recompensă" :) Ciupercile de la Gura Humorului sunt potroacă, pe cele din imagine le-am ţinut în apă de seara până dimineaţa şi tot pline de sare au fost. Dar un prieten bun care s-a născut prin zonă mi-a dat rezolvarea oarecum tardivă: "Trebuia să iei şi vreo doi ciucălăi, imediat trag ăia sarea". Dacă aţi făcut o faţă la fel de lungă ca a mea la auzul ezotericului "ciucălăi", să ştiţi că omul meu se referea la coceni uscaţi de porumb, de pe care s-au curăţat boabele. De ţinut minte.

Tot în piaţă mi-a atras atenţia un usturoi frumos, la fel de mare ca ăsta alb şi de import pe care-l găsim pe toate drumurile, dar cu îmbrăcămintea movulie, semn de provenienţă mult mai pământeană. "Copălău se cheamă ăsta", mi-a zis precupeaţa, care pe lângă multe alte uscăciuni vindea şi orz "de făcut bere în casă". Ei da, usturoi copălău să fie, că parcă am şi uitat gustul usturoiului provenit din pământul de prin împrejurimi. Doar priviţi ce minunăţie e "copălăul" ista :)

În final, am făcut o boacănă. La ultimul mic dejun de la Best Western, hotelul din centrul Gurii Humorului, unul dintre cunoscuţi a cerut, mai pe şest, în afara "suedezului" deja clasic, o porţie de zacuscă. E drept, n-aveam habar că au aşa ceva. Dar aveau. De ghebe. Sau de "pipinici", cum scria stângaci pe capacele borcanelor pe care le-am capturat de la ospătar. Na, că deja v-am spus ce boacănă am făcut :) Am gustat de la vecinul de scaun şi am înlemnit. Zău că nu-mi aduc aminte să fi gustat zacuscă mai bună până la cei douăzeci şi pasiprezece ani pe care i-am irosit pe-aici până la momentul vorbirii. Mamă soacră, o să mă ierţi de data asta, dar zău că "pipinicile" de la Gura Humorului sunt dincolo de orice termen de comparaţie. Şi am cumpărat. Două borcane. Adică aproape un kilogram. La preţ de restaurant... Ăsta era, de fapt, miezul boacănei :) M-a uscat de bani feciorul, dar zău că merită fiecare bănuţ. Nu vă uitaţi că-i aşa uleioasă, e bună de te trezeşte din morţi.

Plus păstrăvul afumat pe care bănuiesc că l-aţi văzut, căruia zău că mi se pare o impietate să încerc să-i traduc aroma în cuvinte. Fum bun, cu un uşor iz sfânt, de tămâie. Şi nu pot să vă zic decât ce spuneam la finalul filmuleţului: n-aţi vrea voi să mergeţi până pe-acolo, să vedeţi şi singuri cum sunt toate? Sau vreţi să vi le aducem noi pe toate astea la "Bucale", să vă bucuraţi de ele din moţul ipotecatelor din dotare? :)