Saint Jacques. Sau delicatesa delicateselor în materie de scoici. Propunerea asta seamănă mult cu o variantă oferită de Joseph Hadad pentru o carte apărută acum câţiva ani sub semnătura revistei "Secrete de Chef", care pune la un loc mai multe reţete ale marilor Executivi din restaurantele "haute cuisine" din Bucureşti. Diferenţele nu sunt mari, dar m-aş fi bucura să găsesc ciuperci de pădure, ca în varianta lui Hadad. Mai departe, fiţi pregătiţi de o treabă faină şi destul de sofisticată, care de Sărbători s-ar potrivi de minune aşteptărilor fine, care anul ăsta poftesc ceva mai departe de porc .)

Ingrediente. Pentru trei porţii: scoici Saint Jacques (se vând cu tot cu cochilie, proaspete, sâmbăta dimineaţa, în Metro) - 6 buc; anghinare - 2 buc; ciuperci - 3-4 bucăţi, mari. Pentru sos: gălbenuş de ou - 1 bucată; unt - aprox. 50 de grame; vin alb sec - 2 linguri; ceapă roşie - o jumătate mică; foaie de dafin - 1 buc; apă - 2 linguri; chives (ceapă verde tânără / ceapă de tuns / cibuleţ / arpagic) - câteva tulpini, Sare, piper, ulei de măsline.

Pasul 1. Am pus la fiert două anghinare, în apă cu sare şi suc de lămâie. Vreo 20 de minute. Le-am scos din apă, le-am scurs şi le-am tăiat în câteva felii groase, pe lung.(25')

Pasul 2. Cât au fiert anghinarele, am făcut sosul olandez. Am tocat mărunt o jumătate de ceapă roşie lunguiaţă (şalotă). Am pus-o la fiert, pe foc foarte mic, cu o foaia de dafin, trei linguri de apă şi una de vin alb sec. Între timp, am frecat cu o spatulă mică de lemn un gălbenuş într-un castron uscat, pus desupra unei băi de abur (o cratiţă cu apă, potrivită pentru dimensiunea castronului). Asta vreo două-trei minute, având grijă ca focul să nu fie foarte puternic, iar gălbenuşul să nu se coaguleze. Am încorporat apoi aproximativ 50 de grame de unt moale, puţin câte puţin, amestecând repede. Am luat castronul de pe baia de abur, am amestecat în sos două linguri din fiertura de dafin, şalotă şi vin. La final, am pus câteva fire de chives tocate mic şi puţină sare. (10')

Pasul 3. Am spălat bine scoicile şi le-am desprins din cochilii. Dacă sunt proaspete, scoicile ar trebui să se desprindă foarte uşor, cu mâna. Pentru a fi siguri că nu le deterioraţi, ar fi bine să folosiţi lama cât mai subţire a unui cuţit, cu care să le desprindeţi mai uşor. (5')

Pasul 4. Am spălat puţin ciupercile, le-am şters cu un prosop curat şi le-am tăiat în felii cât mai lungi. (3')

Pasul 5. Am prăjit scoicile în trei linguri de ulei de măsline încins, până s-au rumenit puţin. Vreo două minute pe fiecare parte. (4')

Pasul 6. În acelaşi ulei am prăjit feliile de anghinare şi de ciupercă, pe ambele părţi, până au căpătat o culoare frumoasă, rumenă. Am pus puţin piper şi un strop de sare chiar în timpul prăjirii. Toată treaba n-a durat mai mult de cinci-şase minute. (6')

Pasul 7. În fiecare cochilie de scoică (spălată bine) am pus două linguri de sos, apoi am aşezat două-sau trei felii de ciupercă. Peste ele, am pus carnea de scoică. În spatele scoicii am sprijinit felia de anghinare şi la final am mai pus o lingură de sos. Desigur, asta a fost alegerea mea. Fantezia voastră vă va permite să le aşezaţi cum doriţi sau chiar să schimbaţi unele ingrediente. Cu toate că anghinarea proaspătă, fiartă şi apoi rumenită, cu care şi piper, merită măcar o încercare din partea voastră. (5')

Le-ar sta foarte bine pe masa de Crăciun sau de Revelion, nu-i aşa? O delicatesă pe care e posibil s-o meritaţi la finalul unui an deloc lipsit de motive de îngrijorare. Nu sunt ieftine scoicile, dar nici nu scrie nicăieri că trebuie să mănânci Saint Jacques până nu te mai poţi ridica de la masă. Între noi fie vorba, niciodată nu e foarte bine să te ridici de la masă greu, cu senzaţia că urmează să te spargi :)

Socoteli. Timp: aprox. 40 de minute. Bani: aprox. 14 RON / porţie.