Continuăm povestea uneltelor care cred eu că ar fi bine să existe într-o bucătărie în care cineva găteşte măcar o dată pe săptămână. La primul articol pe aceeaşi temă am primit unele reacţii despre faptul că ar fi cam multe cele trebuincioase. Nu pot decât să vă spun că e cel mai greu atunci când ai nevoie de ceva şi trebuie să improvizezi, "să te descurci" cu vase ori instrumente care nu sunt făcute pentru ceea ce tu ai nevoie. De aceea prefer să vă spun despre cât mai multe. Desigur, e alegerea vostră ce decideţi să achiziţionaţi sau nu.

TOCĂTOARE ŞI SUPRAFEŢE PENTRU TĂIAT

Cu siguranţă aveţi nevoie de un fund de lemn. Vă recomand să fie cât mai gros, cât mai solid şi destul de mare. E bine să aveţi la dispoziţie o suprafaţă generoasă mai ales atunci când tocaţi legume cu cuţitul. Bucăţile tăiate au obiceiul s-o ia razna, să se rostogolească şi să se împrăştie. De pe un fund mai mare aveţi şanse să le puteţi aduna mai uşor. Deocamdată, în topul preferinţelor mele stă detaşat cel din IKEA, cu garnitură de cauciuc de jur împrejur. Asta chiar dacă am văzut unul identic care, netratat cu uleiul special pe care magazinul îl recomandă, s-a curbat după prima spălare, atunci când s-a uscat.

Pentru carne crudă vă sugerez să căutaţi un fund de plastic, mai igienic, pe care-l puteţi spăla uşor. Tocătorul de lemn nu este recomandat pentru carne pentru că, în timp, resturile sau alte rămăşiţe din carne pot rămâne prinse prin tăieturile şi crăpăturile din lemn, dezvoltând bacterii şi alte necurăţenii. Există planşete foarte bune, destul de groase, în magazinele şi raioanele specializate în instrumentar de bucătărie, cum ar fi cel din Metro.

Pentru aluaturi, cel mai bine amestec totul direct pe blatul mesei de lucru sau într-un castron cât mai mare.

OALE ŞI CRATIŢE

• am o oală foarte mare, pentru fierturi grele, ciorbe pentru cohorte întregi sau pentru preparate care trebuie să fiarbă mult şi din care lichidul să nu se evapore prea repede (gen piftie sau supă de pasăre);
• folosesc cratiţe de diverse dimensiuni, nu foarte mari, pentru fierturi sau feluri principale cu sos, în care am de lăsat preparatul să se înăbuşe sub capac sau în care am de ţinut mîncăruri la frigider; nu prea multe, vreo trei sau patru;
• o cratiţă pentru paste şi o strecurătoare cu mâner sau cu picioruşe; există şi cratiţe pentru paste care sun prevăzute cu sită prin care apa se scruge foarte uşor după fierbere;
• o cratiţă pentru sosuri; cu fund gros, metalic, care să nu permită încălzirea prea rapidă a vasului. Pentru sosuri ţin musai să am un recipient dedicat pentru că nu risc să păstreze iz nepotrivit, de la un preparat la altul. Ca să merg cu recomandările foarte departe, e bine să aveţi o cartiţă pentru sosuri albe şi o alta pentru cele care conţin legume sau mirodenii cu miros puternic.