Înainte de toate, mă bucur tare mult că aţi fost joi seara la Petit, unde am avut parte de a doua mea experienţă într-o bucătărie de restaurant. Fie din curiozitate pentru mâncare, fie pentru că aţi fost şi data trecută, fie că aţi venit în primul rând ca să ne cunoaştem, sunt fericit că aproape am umplut din nou cele două saloane ale restaurantului. Dar, ca să fiu sigur că nu uit să vă spun tot ce am de spus, voi structura povestea de mai jos pe câteva capitole cât mai clare.

Somonul cu discuri de cartof şi cremă de brânză. Aşa cum v-am spus şi la masă, l-am gândit ca pe un aperitiv rece pentru că, pe cartofii calzi, crema de brânză s-ar fi înmuiat, ar fi curs, ar fi fost mult mai grea. Am reţinut, însă, o sugestie foarte interesantă, în varianta în care aş fi folosit brânză de capră pe cartofii calzi. Da, sunt aproape convins că, în varianta asta, primul fel ar fi putut fi cald. Deşi nu ştiu cum s-ar conjuga somonul afumat cu brânza de capră, probabil voi afla încercând.

Am considerat ca fiind foarte legitimă părerea unui oaspete despre tenta "de vară " a acestui fel şi din nou tind să-i dau dreptate. Mai ales în combinaţia cu sosul dulce-acrişor de oţet aromat şi miere. De acord, nu e chiar un preparat pentru noiembrie. În rest, am cam văzut cine a mâncat tot şi cine nu, deci sigur voi mai lucra la acest preparat.

Pollo Parmigiana. M-am bucurat să văd că, aşa cum mi s-a-ntâmplat şi mie, unii dintre oaspeţi s-au gândit, mai mult de dragul experimentului, la o posibilă garnitură pentru acest preparat. Nici ei nu au găsit o variantă posibilă. E drept că şniţelul cu sos de roşii cu busuioc şi mozzarella n-ar fi putut fi garnisit cu cine ştie ce.Da, dacă n-ar fi fost vorba de vreo 50 de porţii, poate că aş fi făcut sosul ceva mai picant, dar nu puteam risca pe limba atâtor oameni .)

Despre "merele în scutece" cu sos de ciocolată şi un boţ de frişcă nu am mare lucru de zis. Se pare că, deocamdată, nota mea de trecere e ajutată mult la desert. Oricum, a fost vorba de un desert foarte simplu, nimic sofisticat. Probabil că a venit la locul lui, în completarea mesei.

Oamenii. Au fost aseară la Petit oameni cu care vorbesc zilnic, faţă în faţă sau pe Internet (pe Twitter, pe site sau pe Facebook) şi oameni pe care nu-i văzusem niciodată. Mai mult, au fost oaspeţi pe care-i ştiu din copilărie şi pe care i-am revăzut după vreo 15 ani sau mai mult. A fost un amestec foarte plăcut de prietenie, curiozitate, sugestii constructive. O atmosferă care mie mi-a plăcut foarte mult şi pentru care vă mulţumesc. Mă bucur că de data asta am avut ceva mai mult timp de stat printre meseni, că am putut schimba câteva vorbe şi că n-am fost în alergătura de data trecută.

Asta se datoreşte în primul rând lui Eugen, bucătarul-şef de la Petit, care m-a ajutat foarte mult, începând din momentul în care m-am apucat de gătit. El ştie foarte bine că-i preţuiesc ajutorul nepreţuit şi treaba asta îmi aduce aminte să vă spun că, în orice zi, veţi fi mai mult decât bine primiţi la Petit. Garantez pentru ceea ce Eugen şi echipa lui vă poate oferi de fiecare dată când veţi trece pragul restaurantului.

Din culise. Ia să vedem... am avut mici probleme cu discurile de cartof în primă fază, dar Eugen m-a scos din belea. Mi.a fost teamă că nu voi fi gata la timp cu toate cele trei feluri, dar am scos-o la capăt. Nu am cumpărat smântâna lichidă potrivită pentru frişcă, nu s-a legat la mixer, aşa că a trebuit să folosesc frişcă lichidă. Sper să nu fi observat nimeni :)

Cam asta ar fi, în mare. Pentru luna decembrie mă gândesc la un concept puţin diferit, probabil mai degrabă o petrecere cu bufet mai mult sau mai puţin suedez, cu preparate diferite de ceea ce aţi mâncat până acum la un eveniment de acest fel. Nu promit nimic, în momentul ăsta nu am idee nici unde, nici când s-ar putea întâmpla treaba asta, dar vă voi anunţa din timp.

Încă o dată, mă bucur că aţi venit, vă mulţumesc deopotrivă pentru critici şi laude. Ne vedem data viitoare.