Nu e chiar o lipie şi nici focaccia. Sau este, dar nu seamănă deloc cu lipia clasică, pe care o ştim de pe la dughenele cu shaorma sau din magazine. Khoubiz e mai pufoasă, e prăjită în tigaie, e aromată şi are avantajul de a putea fi combinată cu alte ingrediente pentru a obţine variante diferite. Eu am făcut de data asta simplă, cu ceapă roşie, cu ierburi şi cu parmezan. Simplă şi foarte gustoasă.

Ingrediente. Pentru 8 bucăţi: drojdie - 10 g; făină - 150 g  şi ceva în plus, pentru frământat; zahăr - o linguriţă; sare - un vârf de linguriţă; apă caldă - aproape două ceşti; ulei de măsline - o lingură pentru aluat şi alte câteva pentru prăjit; seminţe de chimen - o linguriţă. Pentru variante cu diverse ingrediente: ceapă roşie tăiată fin, parmezan ras, amestec de ierburi aromate uscate.

Am început totul cu o biluţă de drojdie proaspătă.

Am fărâmiţat-o într-un castron mare, am pus zahărul şi am dizolvat totul cu apa caldă. Amestecul este lichid, tulbure. Am încorporat apoi jumătate din făină, am omogenizat bine totul şi am lăsat aluatul (maiaua) să stea acoperită, pe masa din bucătărie, o jumătate de oră.

Am încorporat apoi restul făinii, sarea, seminţele de chimen şi o lingură de ulei de măsline. Am amestecat totul cu mâna până ce am obţinut un aluat bine legat şi omogen.

L-am lăsat să dospească tot pe masa din bucătărie, într-un castron uns cu puţin ulei, acoperit cu un şervet curat, aproximativ o oră. A crescut şi s-a afânat. A devenit elastic şi uşor de modelat.

Am rupt din aluat porţii cât un pumn mai mic şi le-am modelat în formă rotundă. Le-am întins apoi pe masa de lucru presărată cu făină, cu un sucitor. Subţire, ca pentru un blat fin pentru pizza. Nu mai groase de vreo doi milimetri. Am uns o tigaie cu puţin ulei de măsline şi am prăjit fiecare bucată de khoubiz câte două-trei minute pe fiecare parte, pe foc mediu, în tigaia acoperită cu un capac. Se vor umfla puţin, se vor coace repede şi vor deveni destul de pufoase, dar nu prea groase.

Pentru bucăţile cu diverse alte ingrediente, le-am pus în tigaie mai întâi pe acestea: câteva rondele de ceapă roşie sau parmezan ras sau amestec de ierburi (tarhon, oregano, mentă, condiment cu cinci mirodenii). Apoi am pus foaia de aluat şi am repetat totul ca în cazul celor simple.

Mi-au plăcut cel mai mult variantele aromate, mai ales cea cu parmezan, făcută după varianta cu ierburi. Asta pentru că urme din ierburile uscate s-au amestecat cu parmezanul şi combinaţia a fost un adevărat generator de gânduri şi imagini despre vacanţele ce vor urma :) Sunt foarte bune calde, dar nici cu acelea rămase pe platou pentru câteva ore nu mi-e ruşine.

Socoteli. Timp: aprox. 2 ore, din care o oră şi jumătate - dospire. Bani: nu cred că depăşiţi suma de 3 RON pentru toată istorioara asta...

Ce ziceţi? Vă tentează? Sigur că se împacă de minune cu preparate libaneze şi, în general, arăbeşti. Dar sunt convins că stau bine şi lângă treburi cu parfum mediteranean sau chiar local...