Avem multe motive să vorbim despre fasolea uscată zilele-astea. Se apropie Postul Crăciunului şi, din păcate, la români el e destul de plin de cartofi şi fasole. De ce "din păcate"? Pentru că, pe de-o parte, acestea sunt alimente foarte bogate în carbohidraţi, adică glucide. Într-o dietă fără proteină animală, dictată de principiile religioase, consumul excesiv de glucide aduce un dezechilibru metabolic destul de serios. Mai mult, sezonul nu e prea ofertant nici la capitolul frunzelor verzi, proaspete, deci dieta de post este cu atât mai dezechilibrată.

Pe de altă parte, încercarea de compensare a lipsei cărnii este, de multe ori, greşit făcută prin cantitatea mare de grăsmi vegetale cu care sunt combinate alimentele hiperglucidice, aspect care contribuie la dezechilibrul despre care vorbeam mai devreme. Să ne înţelegem: vă spun toate astea prin prisma experienţei proprii şi nu spun că vegetarienii greşesc alegând o dietă din care lipseşte carnea. Spun doar că un astfel de stil de viaţă are nevoie de compensări care să ne menţină metabolismul şi starea generală de sănătate în parametri optimi.

Revenind la fasolea uscată, vă propun câteva soluţii care e posibil să vă ajute în propria bucătărie.

• Eu înmoi fasolea uscată cu o noapte înainte de a o prepara. În apă rece, care acoperă mult cantitatea de fasole uscată. Dacă am un vas suficient de mare, prefer să pun de trei-patru ori mai multă apă decât boabe de fasole. În felul ăsta, fasolea are loc să se umfle, să se hidrateze. Mai mult, voi avea loc să desfac boabele în pumn pentru a scoate învelişul alb al lor.
• De ce scot învelişul alb al boabelor de fasole? Pentru că este indigest şi fierbe greu. Pentru că, eliberat din teacă, bobul de fasole fierbe mai repede, se prepară mai uşor, e mai uşor de pasat (în cazul fasolei bătute) şi pentru că produce mai puţine gaze digestive. Din acelaşi motiv arunc măcar prima apă în care a clocotit fasolea.
• Pregătesc fasolea cu legume cât mai proaspete, gătite bine, dar nu trecute din fiert. Din punctul meu de vedere, fasolea uscată e un aliment "mort", ale cărui procese biologice sunt, dacă nu oprite, cel puţin foarte mult încetinite, împietrite. E firesc să vreau să echilibrez asta cu legume pline de sevă, în care pulsează viaţa.
• Nu folosesc foarte multă grăsime doar pentru că trebuie să suplinesc lipsa cărnii. Prefer să dau gust fasolei cu legumele, cu condimentele pe care le adaug (piper, boia de ardei, frunze de dafin, cimbru etc.), ba chiar cu sucuri de fructe care să o transforme într-o mâncare gustoasă, cu arome proaspete.
• Mă feresc să prăjesc fasolea. Prefer să o scad la cuptor după ce am fiert-o bine.

Dacă mai aveţi trucuri şi propuneri pentru treaba asta, aş fi foarte curios să le aflu de la voi. Vouă vă place fasolea? Cum? Ce altceva mâncaţi în timpul Postului Crăciunului?