Un nume destul de nebun de data asta, dar el defineşte foarte clar ceea ce am făcut zilele trecute cu o bucată bună de pastramă de oaie, pe care am cumpărat-o gata "aranjată" în onoarea berbecilor la groapă la care ar fi trebuit să ajung la sfârşitul săptămânii trecute. E o poveste simplă, de toamnă, care vorbeşte mai degrabă din imagini decât din cine ştie ce procedee savante :)

Ingrediente. Pentru 4-6 porţii: pastramă de oaie - 1 kg; mălai - 300-400 g; caş proaspăt - 300 g, ardei iute (opţional).

Am cumpărat pastrama de oaie gata pregătită, cu legume şi baiţ bun, făcut cu pricepere.

Am tăiat-o în felii nu foarte subţiri.

Am fript fâşiile de pastramă pe grătar.

Între timp, am pus de-o mămăligă şi am reuşit să nu-i fac cocoloaşe. Am fiert câteva frunze de busuioc în apa pentru mămăligă şi n-am făcut rău deloc. Aroma s-a simţit mai târziu.

Când pastrama a fost gata, am tăiat-o în bucăţi mai mici şi am amestecat-o bine cu mămăliga.

Am pus apoi într-un vas pentru cuptor un strat de mămăligă, apoi unul de fâşii de caş, din nou mămăligă şi din nou caş.

Am ţinut toată nebunia la cuptor, vreo 30 de minute, până s-a rumenit.

Aproape barbară alcătuirea asta gustoasă şi parfumată ca o zi de sărbătoare în plină toamnă. Simplu, nu? Seamănă oarecum cu bulzul original, de la stână, bulzul de mămăligă umplut cu brânză, care se frige încet pe jar până ce interiorul devine aproape incandescent. La gust mă refer :)

Voi faceţi măncăruri în care mămăliga are altă destinaţie decât cea clasică, de înlocuitor pentru pâine?