Nu insist în ultima vreme cu dulciurile pentru că aş vrea neapărat să cuceresc iremediabil audienţa feminină, ci în primul rând pentru că îmi place din ce în ce mai mult să joc şi pe partea asta, a fanteziilor dulci. Iar când vine vorba de un cheesecake şi mai ales de cel pe care vi-l propun mai jos, demersul cuceritor şi cel foarte practic, al respectului pentru dulciurile bine făcute, devin o combinaţie ce poate naşte senzaţii pe care e posibil să nu le mai fi întâlnit niciodată :)

Ingrediente. Pentru 8 porţii. Stratul 1: unt - 100 g; biscuiţi digestivi parfumaţi - 200 g. Stradul al doilea: cremă de brânză simplă (cea mai bună) - 400 g; ouă - 2 buc; zahăr pudră - 100 g; esenţă de vanilie - 1 linguriţă. Stratul al treilea: smântână obişnuită - 400 ml; zahăr pudră - 50 g; esenţă de vanilie - 1 linguriţă. Topping:  dulceaţă de fructe de pădure.

Stratul 1. Am topit untul pe flacără foarte mică, într-o cratiţă cu fund gros. Cratiţa cu fund gros mă ajută să topesc untul încet, fără să risc să-l ard sau să dea în clocot. Din acelaşi motiv şi focul este foarte foarte mic. Am ales biscuiţii. Integrali, destul de untoşi, vanilaţi.

I-am zdrobit cu un mojar, până am obţinut un pesmet omogen pe care l-am amestecat bine cu untul topit.

Am uns un vas termorezistent pentru tarte cu puţin ulei de floarea soarelui, pe fund şi pe pereţii verticali. Am tasat bine, cu fundul unui pahar, tot pesmetul de biscuiţi, pe fundul vasului pentru tarte. Am aprins cuptorul.

Stratul 2. Într-un castron mare, am desfăcut cu o lingură de lemn crema de brânză, peste care am spart ouăle şi am pus prima proporţie de zahăr pudră. Am amestecat apoi bine, cu mixerul, până ce crema s-a omogenizat şi a devenit catifelată. În timp ce am mixat, am pus şi o linguriţă de esenţă de vanilie.

Am pus crema peste primul strat din vasul termorezistent, nivelând-o cu spatele unei linguri. Am pus vasul la cuptor şi am copt aproximativ 20 de minute, în cuptorul preîncălzit. Stratul de cremă trebuie să rămână alb-gălbui, n-ar fi bine să se rumenească. Puteţi testa mai degrabă consistenţa, important este să se închege bine. După ce l-am scos din cuptor, am lăsat să se răcorească alte 15-20 de minute.

Stratul 3. Între timp am pus smântâna, restul de zahăr şi restul de esenţă de vanilie în castron. Am amestecat din nou, doar cu lingura de lemn, până s-a topit zahărul.

Când tarta din cuptor s-a răcit suficient, am întins ultimul strat deasupra, nivelând cu spatele lingurii. Am mai copt aproximativ 10 minute, l-am lăsat să se răcească şi apoi l-am pus în frigider, acoperit cu o farfurie mare. L-am ţinut în frigider aproximativ 8-10 ore. Cele două straturi de cremă trebuie să devină ferme, să rămână întregi la tăiere şi să arate bine în secţiune.

Pentru topping, am amestecat câteva linguriţe de dulceaţă din fructe de pădure cu puţină apă. Sigur că mult mai bun ar fi ieşit cu fructe "adevărate", fierte cu puţin zahăr, dar promit o "dată viitoare".

Nu vă pot descrie reacţiile celor care au gustat din el. Şi au fost câţiva, e drept :) Ştiu doar că eu, care pot spune că mă iau foarte rar prin surprindere şi mult prea rar sunt încântat de ceea ce gătesc, am avut o reacţie apropiată de aceea a lui Anton Ego, temutul cronicar din "Ratatouille", la prima furculiţă de preparat magic, din legume :) Jur că nu exagerez. E genul ăla de prăjitură care te "loveşte" în acelaşi timp din mai multe părţi: dinspre amintirile copilăriei, dinspre primele tribulaţii sentimentale, dispre emoţiile primelor reuşite... O experienţă pe care cuvintele o pot prea searbăd descrie.

Socoteli. Timp: aproximativ o oră preparare şi 8-12 ore în frigider. Preţ: aprox. 4 RON / porţie.