SPAGHETTI AGLIO OLIO

6 Octombrie 2009 7:57 Printează fără poze:

SPAGHETTI AGLIO OLIO

Un fel mai mult decât clasic şi mai mult decât simplu de a prepara spaghetti. Probabil cel mai simplu. Cu toate astea, din punctul meu de vedere unul dintre cele mai gustoase şi mai "cinstite" feluri de a pregăti paste. Un fel de întoarcere la originile simple ale bucătăriei italiene, aceea a cărei pizza nu ne place nouă, celor care credem că pizza e o treabă mult mai savantă şi mai sofisticată decât un aluat presat bine, uns cu ulei de măsline şi decorat cu o sardină rămasă de la masa de prânz.

Ingrediente. Pentru două porţii: spaghete uscate - 250 g; ulei de măsline din cel mai bun - 80-100 ml; usturoi - 2 căţei; pătrunjel tocat, piper.

Am ales un mănunchi de spaghete şi... le-am făcut o poză. Hehehee!

Am pus apă (vreo doi litri) la fiert într-o cratiţă cu gura cât mai largă, cu gând să-mi rămână pastele întregi la fiert. Când a clocotit apa, am pus multă sare, o linguriţă rasă, cu gând să nu mai fie nevoie de sare mai apoi. La fiert, pastele nu se sărează foarte tare, cea mare parte din sare rămânând în apa de la fiert. Am fiert pastele vreo op-zece minute, cât să rămână al dente. Fierte, dar nu făcute praf.

Cât au fiert pastele, am curăţat usturoiul şi l-am tăiat cât m-am priceput eu de finescu.

Am încălzit bine uleiul într-o tigaie cu fund gros (ca să nu se încingă prea repede şi prea tare) şi am scăpat în el tot usturoiul. L-am prăjit cu grijă, vreo două minute, până a devenit auriu deschis. Dacă-l prăjeşti prea mult, usturoiul şi aroma lui devin amare. Nu bun.

Am scurs pastele şi le-am pus pe o farfurie adâncă. Am turnat deasupra lor uleiul cu usturoi şi am amestecat foarte bine. Am tocat pătrunjel, l-am pus peste paste. Tot acum am adăugat şi un strop de piper proaspăt măcinat. Am amestecat din nou şi am apoi am tăcut vreo zece minute, până am auzit primul oftat de plăcere al mesenilor :) Scăpasem şi de data asta cu faţa curată.

Socoteli. Timp: aprox. 20 de minute. Bani: aprox. 2.5 RON / porţie.

Sunt convins că şi vouă vă plac pastele. Dar, apropo de ce ziceam la început, apreciaţi pastele complicate, cu multe ingrediente, sau cele simple, asemănătoare cu varianta de mai sus, pe care v-o recomand cu toată căldura? Aveţi vreo reţetă favorită sau vreun fel preferat de paste?

Nimeni nu se naste invatat. Cumpara o carte culinara din stocul BuyBooks.ro, si se va expedia cel tarziu maine.

26

RSS Comentarii
  1. 1
    Eu fac acest fel de paste. Cumnatul meu le spune si paste al aqua canzata ( paste cu apa chioara).In plus fata de tine mai pun si putin ardei iute (cili), daca stiu ca nu mancam decat noi( nu si copilul). Cine vrea poate sa-si puna si putin parmezan. Sunt bestiale. Daca stau bine sa ma gansesc asa imi plac cel mai mult. Si pizza imi place cel mai mult margherita. Les is moore!
  2. 2
    Cu pesto şi parmezan.

    M-am îndrăgostit de pesto acum câţiva ani. Când am ajuns să stau singură, primele 2 luni cam asta am mâncat în fiecare zi. Asta sau variaţiuni pe aceeaşi temă - mai rădeam şi nişte telemea când mi-era mai foame, mai schimbam condimentul din când în când etc.
  3. 3
    @mihaela> dadadada! Cu apă chioară! Spaghetti cu...nimic, dar ce bune sunt... De acord, merge ca focul nişte ardei iute, iar parmezanul e doar un "final touch" care ţine doar de propria dispoziţie a mâncăului de servicu.
    @Mărie: eu nu mă împac foarte bine cu pesto în combinaţie cu usturoiul, mai ales dacă astea ar trebui să fie notele predominante. Adică mai dragbă aş pune doar pesto, dacă ar fi după capul meu. În plus, pesto în general ar trebui să conţină şi ceva răzătură de parmezan.
  4. 4
    e felul meu preferat de paste la care adaug si putin ardei iute proaspat la prajit cu usturoiul. Imi place sa folosesc penne rigate, asa le pot manca linistita cu furculita in timp ce citesc ceva fain. e o mancare pe care o savurez cand sunt singura acasa sau imi fac pentru servici. Sotul din dotare nu agreaza pastele din pacate, doar din prejudecata ca lui 'nu-i place' sa manance ceva (paste) cu gust de carne (ca de cele simple nici vorba). Vreo metoda prin care l-as putea da pe brazda ai? :) Sau daca nu ceva retede de paste mai putin italienesti si mai mult romanesti, asa, cu carne serioasa, nu fasii de parma. Daca ai, ti-as fi recunoscatoare sa impartasesti si cu mine. Eu am avut niste tentative de 'inventii', dar nu mi-au placut, vreau ceva cu adevarat bun.
  5. 5
    Uite, asta cu penne-le făcute aglio olio chiar e o noutate pentru mine. În general, pastele cilindirce, goale pe interior, sunt mai degrabă dedicate sosurilor ceva mai consistente. Dar, desigur, propria preferinţă rămâne cea mai importantă.
    În ceea ce priveşte pastele "consistente", sigur că există mai multe variante, atât cu carne, cât şi cu brânză.
    Mă gândesc acum la "Italian Meatballs", despre care am scris şi eu.
    Sau la penne carbonara, în al căror sos intră lejer cubuleţe de kaiser.
    Sau chiar şi la vechea "budincă" de paste cu brânză, care merge şi sărată, şi dulce.
    Asta aşa, pe fast forward, pentru că sigur mai sunt o mulţime de alte variante. Mă mai gândesc. Uită-te în secţiunea "Paste", e posibil să mai găseşti ceva ce ar putea să-l tenteze :)
  6. 6
    Multumesc pentru raspunsul rapid.

    Da, e o ciudatenie sa folosesti penne la o asa simplitate de sos, dar mie imi plac la nebunie in forma asta pentru ca se mananca usor, sunt bune de gustare in fata unei carti.

    Da, am incercat meatballs si am incercat si carbonara. Chiftelele n-au avut succes iar carbonara e singura care prinde, dar de care eu m-am saturat. Daca mai ai variante cu carne, eu o sa fiu foarte fericita. Cand zic carne, ma refer la ceva asa, bucati, si nu feliute - ti-am spus, total ne-italienesc, taranesc as spune :D .
  7. 7
    Excelenta metoda daca esti iubitor de spaghetti. Este good food fast! Mi-as permite doar o mica contributie: mie imi place sa arunc - mai inainte - spaghetele in tigaia in care prajesc usturoiul. Si le mai chinui si pe ele acolo cateva secunde, la foc mai mare. Daca mai scap si un praf de busuioc, pe ala il scap in farfurie. Si piperul, la urma, tot in farfurie.
  8. 8
    Bine-ai venit, Rudolf! Man, nu e rău ce zici tu acolo, dar parcă mi-e teamă să nu le scapi din ochi o clipă şi să nu se prăjească prea tare. În cazul ăsta, rezultatul e un dezastru. Am păţit-o şi n-a fost bine deloc. Oricum, excesul de ulei trebuie evitat şi în general e bine să scapi de surplus. Cu ardeiul iute mai e o treabă: în tigaie, apucă să condimenteze tot uleiul, ceea ce mi se pare chiar o treabă interesantă. Mie, cel amator de iuţeli competente. Altora e posibil să nu le placă deloc. Şi nu mă dezamăgi cu "praf de busuioc". Verde, Rudolf! Verde sau deloc, din punctul meu de vedere. În special la paste.
  9. 9
    Una din retetele cele mai ciudate si bune de paste a fost tagliatelle cu pesto din leurda.
  10. 10
    Lipseste cel de-al treilea ingredient, ardeiul iute!!! Este un trio care nu poate fi despartit: OLIO, AGLIO e....PEPERONCINOOO!!! Varinata de paste care te scoate din impasul: " Oare ce gatesc in seara asta????!!" :)) Baci&Abbracci!
  11. 11
    Irina, nu te superi dacă trec ardeiul iute la "opţionale", nu? :) Bine-ai venit şi aici :)
    Len, pesto din leurdă sună...ameninţător de interesant :)
  12. 12
    @copolovici : Asta cu verdeata ... m-ai prins si ai dreptate! Eu as pune verdeata si-n cafea daca-ar fi dupa mine.
    Pe de alta parte, parca nu-i asa grav... macar pentru bucuria ochiului. Adica ma uit si la poza ta din final si parca ti-a scapat ceva patrunjel ;) si nu da rau.
    Cat despre riscul de a praji spaghetele: pai cum sa le scap din ochi?! 'mnefereste! E o chestiune de rafinament... La vita è bella!
    Rudolf

    I-a răspuns lui copolovici.

    Răspunde-i
  13. 13
    Am cautat pe site povestea din spatele 'Pranzul din caserola'. Dar n-am gasit nimic, nici o schita, nici un hint. Nimic. Cine e in spatele conceptului si de ce?
  14. 14
    Bună, "Virtuala"! :) În spate nu e nimeni :) E în faţă şi e de găsit în colţul din dreapta - sus. Despre ideea de la care am pornit, poţi citi aici, aici sau aici.
  15. 15
    Multumesc pentru trimiteri :)

    Eu insami sunt un petit chef la mine in bucatarie. Si tare-mi place! Dintre toate hobby-urile, gatitul imi da cea mai mare satisfactie.

    Raman cu ochii pe Pranzul din caserola. Pentru inspiratie si poate cine stie ce altceva?!

    Dupa ce am inceput sa gatesc am constatat foarte repede ca gatitul doar pentru tine nu are acelasi gust bun ca atunci cand se implica si alti oameni, amici, prieteni. Parca iese mai delicios cand hranesti pe altii :)

    Spor la bucatarit!
  16. 16
    Mă bucur că ne-am lămurit şi că îmi dai şanse să-ţi ofer un strop deinspiraţie în viitor :)
    Absolut de acord, gătitul pentru ceilalţi şi cu ceilalţi e mult mai simpatic şi mai bogat în motive de bucurie.
    Spor şi ţie!
  17. 17
    E drept ca sunt nou pe aici (pt precizie, prima vizita), si nu am apucat sa vizualizez tot:) Dar din ce am vazut, nu am gasit nimic despre paste „ai pepperoni”, adica cu sos de ardei gras. Sunt printre preferatele mele (cel putin asa cum le-am gustat in italia, pregatite de o bucatareasa de prin sud:). In afara de gust, mai am in minte si culoarea: un portocaliu deschis (as zice arrancione) foarte placut la vedere. Totusi, punctul forte ramane gustul. Fain ce scrii, si mai ales ce gatesti:)
  18. 18
    Salut, Jon! Bine-ai venit! Mă voi documenta asupra ceea ce zici tu şi poate le fac zilele-astea. Dacă mai găseşti treburi interesante pe-aici, te aştept cu orice alte întrebări. Şi sugestiile vor fi bine primite, te asigur :) Toate bune!
  19. 19
    sal. pastele aste sunt de fapt aglio,olio e peperoncino si se amesteca in tigaie pt a declansa amidonul care are rolul de a lega sosurile.
  20. 20
    Horea, pe-aici nu prea vorbim cu "se amestecă" şi nimic nu e indispensabil sau nepermis atâta vreme cât corespunde gusturilor fiecăruia. Aglio Olio nu este un sos în adevăratul sens al cuvântului, cel puţin eu nu l-am văzut sub forma unui sos nicăieri unde am mâncat sau am văzut preparată varianta asta. Sincer, nu-mi doaresc să declanşez prea mult amidon din paste, ştiu prea bine că el se află în interior, nu e musai să-l mai şi văd :) Aglio Olio sunt alunecoase şi parfumate, niciodată nu le-am văzut în vreun fel de sos, dar ştii cum e... fiecare face cum preferă sau cum le place oaspeţilor. Cât despre peperoncino, iar sutn nevoit să-ţi spun că nu are ce să caute în farfurie dacă cei pe care-i serveşti nu mănâncă picant. Cum ziceam, totul e supus opţiunii personale. Bine-ai venit.
  21. 21
    @copolovici : e clar ca aglio,olio nu este un sos o zice cuvantul in sine(exprimare gresita)cat despre amestecul pastelor recomand sa se faca in tigaie deoarece se combina mai bine aromele.si nu avea frica nu se declanseaza atat amidon incat sa devina vizibil.toate cele bune :-)
    horea

    I-a răspuns lui copolovici.

    Răspunde-i
  22. 22
    @jon : ciao. eu pasta al pepperone o fac asa:prajesc ardeiul rosu gras in tigaie cu putin ulei de masline la foc mic dupa care elimin coaja.in tai bucati, adaug smantana pt gatit(panna da cucina)dupa care mixez totul(de aici culoarea arrancione).pun sosul in tigaie la foc mic si-l reduc putin apoi adaug pastele al dente si putin parmezan ras.sper sa-ti placa.
    horea

    I-a răspuns lui jon.

    Răspunde-i
  23. 23
    @copolovici : am citit din comentarile de pe aici si cred am inteles spiritul acestui site.cat despre "se amesteca" este defect profesional.se poate intampla ca dupa 6 ani de gatit intr-un restaurant din italia unde retetele clasice nu prea lasa loc de interpretare personala sa devi cam fixist cu tehnicile si cu ingredientele.ma bucur sa vad atati pasionati de gastronomie.hai pa:-))
    horea

    I-a răspuns lui copolovici.

    Răspunde-i
  24. 24
    Horea: aaaaaa, păi stai puţin, că noi aici suntem doar pasionaţi şi iubitori de mâncare bună, nu jucăm în liga profesionistă :) Oricum, mi se pare absurd să spui după şase ani de gătit în Italia că pepronciono este indispensabil în "Aglio Olio" :) Dar na....poate ai lucrat tu într-o zonă mai picantă a Italiei :))) Hai pa to you, too! :)
  25. 25
    @copolovici : sa zicem ca aglio,olio fara peperoncino e exceptia de la regula.eu am lucrat la Cortina D`Ampezzo zona putin picanta dar plina de arome.oricum faci treba mai buna decat multi "maestri in arta culinara"de pe la noi.complimente.
    horea

    I-a răspuns lui copolovici.

    Răspunde-i
  26. 26
    Tocmai am facut si eu. Am mai pus una bucata carnat care era pierdut prin frigider si un ardei iute....rezultatul este uimitor. Problema e ca mi-am pus si ptr maine la munca o portie babana, insa la munca nu prea e voie sa bei bere, chiar daca merge cu minunatia asta de mancare


ULTIMELE COMENTARII

  • Vali la postul
    ESCALOP DE CURCAN CU CIUPERCI
    Hello again, inca mai gatesc reteta aceasta ... nu m-am specializat, dar iese la fel de bu(...)
  • CATI la postul
    CE GĂTESC DE CRĂCIUN?
    mie sincer nu imi place nici mincarea cu naut rata nici atat:altcv merge de craciun un coc(...)
  • Alexa la postul
    PULPE DE CURCAN LA CUPTOR
    Mulțam pt.idee, nu e rea deloc. poftă bună celor care gătesc...(...)
  • bogdan la postul
    Newsletter
    salut, bravo felicitari pentru treaba pe care o faci si eu fac acelasi lucru cu foarte mar(...)
  • Nusica la postul
    PÂINEA DE CASĂ DE PE 1 IANUARIE
    @karinna050 : mie mi-a iesit painea foarte tare,sa incerca asa cum ai spu,o las in tava si(...)

How to

[VIDEO] CUM SE CURĂŢĂ UN HOMAR

O premieră şi pentru mine: noaptea trecută am curăţat trei homari de aproximativ un kilogram fiecare. Aşa că am făcut şi un filmuleţ care, deşi se termină brusc, sper să vă fie de... Citeşte continuarea »