Un fel mai mult decât clasic şi mai mult decât simplu de a prepara spaghetti. Probabil cel mai simplu. Cu toate astea, din punctul meu de vedere unul dintre cele mai gustoase şi mai "cinstite" feluri de a pregăti paste. Un fel de întoarcere la originile simple ale bucătăriei italiene, aceea a cărei pizza nu ne place nouă, celor care credem că pizza e o treabă mult mai savantă şi mai sofisticată decât un aluat presat bine, uns cu ulei de măsline şi decorat cu o sardină rămasă de la masa de prânz.
Ingrediente. Pentru două porţii: spaghete uscate - 250 g; ulei de măsline din cel mai bun - 80-100 ml; usturoi - 2 căţei; pătrunjel tocat, piper.
Am ales un mănunchi de spaghete şi... le-am făcut o poză. Hehehee!
Am pus apă (vreo doi litri) la fiert într-o cratiţă cu gura cât mai largă, cu gând să-mi rămână pastele întregi la fiert. Când a clocotit apa, am pus multă sare, o linguriţă rasă, cu gând să nu mai fie nevoie de sare mai apoi. La fiert, pastele nu se sărează foarte tare, cea mare parte din sare rămânând în apa de la fiert. Am fiert pastele vreo op-zece minute, cât să rămână al dente. Fierte, dar nu făcute praf.
Cât au fiert pastele, am curăţat usturoiul şi l-am tăiat cât m-am priceput eu de finescu.
Am încălzit bine uleiul într-o tigaie cu fund gros (ca să nu se încingă prea repede şi prea tare) şi am scăpat în el tot usturoiul. L-am prăjit cu grijă, vreo două minute, până a devenit auriu deschis. Dacă-l prăjeşti prea mult, usturoiul şi aroma lui devin amare. Nu bun.
Am scurs pastele şi le-am pus pe o farfurie adâncă. Am turnat deasupra lor uleiul cu usturoi şi am amestecat foarte bine. Am tocat pătrunjel, l-am pus peste paste. Tot acum am adăugat şi un strop de piper proaspăt măcinat. Am amestecat din nou şi am apoi am tăcut vreo zece minute, până am auzit primul oftat de plăcere al mesenilor :) Scăpasem şi de data asta cu faţa curată.
Socoteli. Timp: aprox. 20 de minute. Bani: aprox. 2.5 RON / porţie.
Sunt convins că şi vouă vă plac pastele. Dar, apropo de ce ziceam la început, apreciaţi pastele complicate, cu multe ingrediente, sau cele simple, asemănătoare cu varianta de mai sus, pe care v-o recomand cu toată căldura? Aveţi vreo reţetă favorită sau vreun fel preferat de paste?








26comentarii
RSS Comentarii06.10.09
11:44am
M-am îndrăgostit de pesto acum câţiva ani. Când am ajuns să stau singură, primele 2 luni cam asta am mâncat în fiecare zi. Asta sau variaţiuni pe aceeaşi temă - mai rădeam şi nişte telemea când mi-era mai foame, mai schimbam condimentul din când în când etc.
06.10.09
11:47am
@Mărie: eu nu mă împac foarte bine cu pesto în combinaţie cu usturoiul, mai ales dacă astea ar trebui să fie notele predominante. Adică mai dragbă aş pune doar pesto, dacă ar fi după capul meu. În plus, pesto în general ar trebui să conţină şi ceva răzătură de parmezan.
06.10.09
11:52am
06.10.09
02:04pm
În ceea ce priveşte pastele "consistente", sigur că există mai multe variante, atât cu carne, cât şi cu brânză.
Mă gândesc acum la "Italian Meatballs", despre care am scris şi eu.
Sau la penne carbonara, în al căror sos intră lejer cubuleţe de kaiser.
Sau chiar şi la vechea "budincă" de paste cu brânză, care merge şi sărată, şi dulce.
Asta aşa, pe fast forward, pentru că sigur mai sunt o mulţime de alte variante. Mă mai gândesc. Uită-te în secţiunea "Paste", e posibil să mai găseşti ceva ce ar putea să-l tenteze :)
06.10.09
02:12pm
Da, e o ciudatenie sa folosesti penne la o asa simplitate de sos, dar mie imi plac la nebunie in forma asta pentru ca se mananca usor, sunt bune de gustare in fata unei carti.
Da, am incercat meatballs si am incercat si carbonara. Chiftelele n-au avut succes iar carbonara e singura care prinde, dar de care eu m-am saturat. Daca mai ai variante cu carne, eu o sa fiu foarte fericita. Cand zic carne, ma refer la ceva asa, bucati, si nu feliute - ti-am spus, total ne-italienesc, taranesc as spune :D .
06.10.09
02:48pm
06.10.09
02:53pm
06.10.09
02:57pm
06.10.09
07:02pm
06.10.09
07:07pm
Len, pesto din leurdă sună...ameninţător de interesant :)
06.10.09
07:30pm
Pe de alta parte, parca nu-i asa grav... macar pentru bucuria ochiului. Adica ma uit si la poza ta din final si parca ti-a scapat ceva patrunjel ;) si nu da rau.
Cat despre riscul de a praji spaghetele: pai cum sa le scap din ochi?! 'mnefereste! E o chestiune de rafinament... La vita è bella!
06.10.09
08:39pm
I-a răspuns lui copolovici.
Răspunde-i07.10.09
12:34am
07.10.09
06:34am
Eu insami sunt un petit chef la mine in bucatarie. Si tare-mi place! Dintre toate hobby-urile, gatitul imi da cea mai mare satisfactie.
Raman cu ochii pe Pranzul din caserola. Pentru inspiratie si poate cine stie ce altceva?!
Dupa ce am inceput sa gatesc am constatat foarte repede ca gatitul doar pentru tine nu are acelasi gust bun ca atunci cand se implica si alti oameni, amici, prieteni. Parca iese mai delicios cand hranesti pe altii :)
Spor la bucatarit!
07.10.09
08:33am
Absolut de acord, gătitul pentru ceilalţi şi cu ceilalţi e mult mai simpatic şi mai bogat în motive de bucurie.
Spor şi ţie!
07.10.09
08:48am
11.01.10
10:15am
11.01.10
10:17am
17.03.10
09:06am
17.03.10
10:03am
17.03.10
04:00pm
I-a răspuns lui copolovici.
Răspunde-i17.03.10
04:23pm
I-a răspuns lui jon.
Răspunde-i17.03.10
05:33pm
I-a răspuns lui copolovici.
Răspunde-i17.03.10
05:47pm
17.03.10
07:06pm
I-a răspuns lui copolovici.
Răspunde-i07.06.10
08:44pm